Aşa cum era de aşteptat, preşedintele Trump a sosit la Bruxelles cu un singur obiectiv: determinarea necondiţionată şi imediată a aliaţilor europeni să crească alocările financiare pentru apărare, pentru o ”distribuire echitabilă” a sarcinilor financiare pentru susţinerea apărării de către statele europene membre NATO. Preocuparea preşedintelui american pentru această problematică era deja cunoscută europenilor.

Evident că aliaţii europeni au reafirmat faptul că va fi respectat angajamentul de creştere la 2% din PIB a cheltuielilor pentru apărare în conformitate cu angajamentele din 2014 de la Newport, Ţara Galilor (”The Defence Investment Pledge”). Preşedintele american nu a putut fi convins de argumentele europenilor, considerând că mărirea cheltuielilor pentru apărare este o problemă prioritară pentru SUA şi, ca atare, trebuie rezolvată mai devreme de 2024 (termen stabilit la summit-ul menţionat). În consecinţă, agenda summit-ului a fost modificată pentru a face posibilă o dezbatere confidenţială într-un format aliat restrâns a acestui subiect.

Nu au apărut clarificări publice privind nivelul de ambiţie impus de preşedintele american în acest cadru, însă, cel puţin din declaraţiile sale ulterioare, a rezultat că a obţinut ceea ce dorea de la aliaţi. Ulterior, acesta a avansat ideea că, după atingerea nivelului de 2% din PIB, ar trebui ca aliaţii să se gândească la o nouă ţintă de 4%, nivel considerat optim de liderul american, dar neluat în calcul până acum de aliaţii europeni. Momentul periculos fusese însă depăşit, preşedintele Trump subliniind în final că NATO reprezintă ”o maşinărie de înaltă precizie” în a cărei putere crede.

Şi mai important este faptul că documentul cu rezultatele summit-ului - Declaraţia finală a Summit-ului 2018 de la Bruxelles (1), care include deciziile adoptate şi direcţiile politice şi militare pentru dezvoltarea şi activitatea viitoare a NATO, este un document solid care degajă continuitate certă în abordările Alianţei cu cele de la Varşovia, 2016. Documentul nu este cu nimic mai prejos decât documente similare adoptate la summit-urile anterioare. Să realizăm deci o primă interpretare a principalelor rezultate ale cestui summit.

Abordarea ”360 de GRADE” a problemelor de securitate rămâne constantă

NATO reconfirmă solidaritatea trans-atlantică şi unitatea aliată, ”mai puternice ca niciodată”, în ceea ce priveşte îndeplinirea responsabilităţilor fundamentale pentru apărarea populaţiei şi teritoriilor aliate împotriva oricărei agresiuni, din orice direcţie ar veni acestea. Mediul internaţional de securitate se dovedeşte a fi din ce în ce mai complex, impredictibil şi provocator, cu ameninţări hibride pe un spectru larg, cu propagandă falsă şi dezinformări ”răuvoitoare”. Alianţa este decisă să se adapteze permanent, prin adoptarea celor mai adecvate măsuri colective pentru consolidarea posturii de apărare şi descurajare, printr-o partajare echitabilă a responsabilităţilor şi sarcinilor.

Evaluările privind comportamentul strategic al Rusiei sunt extrem de clare. Rusia este agresivă, foloseşte forţa militară şi încalcă normele sistemului internaţional şi european de securitate pentru atingerea obiectivelor sale de politică externă, contestă arhitectura europeană şi globală de securitate, dezvoltă acţiuni coordonate de natură a modifica ordinea internaţională, pentru a submina securitatea spaţiului euro-atlantic şi unitatea Alianţei. În paralel, Rusia destabilizează estul Ucrainei, desfăşoară acţiuni intense de militarizare a Kaliningradului şi Mării Negre, precum şi acţiuni provocatoare la frontierele teritoriilor NATO, sau chiar violări repetate a spaţiului aerian aliat. Răspunsul aliat adresat Rusiei nu va urmări în niciun caz ameninţarea acesteia (”NATO nu caută confruntarea”), ci va încorpora măsurile de adaptare la noile realităţi politice şi militare induse de Moscova:

- suspendarea tuturor activităţilor de cooperare militară sau civilă dintre NATO şi Rusia;

- manifestarea deschiderii pentru dialog politic pentru creşterea transparenţei reciproce (”dialog periodic, concentrat şi substanţial cu o Rusie dispusă să se angajeze pe bază de reciprocitate”), inclusiv pentru evitarea oricăror interpretări eronate cu efecte de escaladare neintenţionată sau accidentală a unor confruntări.

- declararea sprijinului pentru integritatea teritorială şi suveranitatea Ucrainei, Georgiei şi a R. Moldova;

- consolidarea unei prezenţe avansate în partea de est a NATO.

NATO a lansat către Rusia un apel direct ca aceasta să-şi retragă forţele staţionate ilegal în Ucraina, Georgia şi R. Moldova. De asemenea, se face  apel la Rusia pentru stoparea oricărui sprijin sau intervenţii de natură politică, financiară şi militară pentru grupurile separatiste din Donbas, respectiv pentru implementarea Acordurilor de la Minsk.

În ceea ce priveşte relaţia de ansamblu cu Rusia, a rezultat că NATO nu va face niciun compromis care să afecteze principiile Alianţei sau securitatea Europei şi Americii de Nord. Relaxarea şi normalizarea relaţiilor se va face numai dacă Rusia va dovedi clar că a înţeles să se comporte în spiritul dreptului internaţional, cu respectarea angajamentelor asumate internaţional.

Consolidarea posturii NATO de descurajare şi apărare colectivă

Declaraţia finală consemnează decizia aliată de continuare a consolidării posturii de apărare şi descurajare în conformitate cu deciziile asumate la Summit-urile din Ţara Galilor (2014) şi Varşovia (2016). Nivelul de ambiţie stabilit este ca NATO să deţină o varietate largă de capabilităţi necesare pentru a fi în măsură ”să răspundă tuturor ameninţărilor, indiferent de unde apar, eventual din direcţii multiple şi în mai multe regiuni”. Alianţa va acorda o atenţie specială:

- asigurării unui proces decizional rapid care să permită o reacţie politică şi militară adecvată a Alianţei;

- reformării şi optimizării domeniului informaţiilor (intelligence), cunoaşterii strategice şi planificării anticipative;

- creşterii nivelului de reacţie, ridicării nivelului de operativitate a forţelor şi perfecţionării capacităţii de reîntărire strategică a forţelor pe parcursul operaţiilor, fiind acordată o importanţă mare operaţiilor întrunite;

- dezvoltării unui ”spectru întreg de capabilităţi şi forţe”, care să fie antrenate, pregătite, interoperabile şi uşor dislocabile;

- exersării constante a capacităţii NATO de a opera liber şi de a întări rapid cu forţe orice aliat, fără să accepte vreo constrângere din partea oricărui adversar potenţial în ceea ce priveşte libertatea de mişcare a forţelor aliate pe dimensiunile terestră, aeriană sau maritimă, în orice parte a teritoriilor Alianţei.

Totodată, este reafirmat faptul că NATO continuă să rămână o ”Alianţă nucleară”, iar forţele strategice ale Alianţei, cu precădere cele ale SUA, rămân pe mai departe ”garanţia supremă a securităţii aliaţilor”. Postura de descurajare pe dimensiunea nucleară se va baza, de asemenea, pe armamentul nuclear al SUA dislocat în Europa. Completarea rolului armelor nucleare va fi realizată şi de capabilitatea NATO de apărare împotriva rachetelor balistice (NATO BMD). Această capabilitate va fi asigurată de contribuţii naţionale voluntare, în special de mijloacele Abordării Adaptive în Etape a Sistemului SUA de Apărare Antirachetă din România, Turcia, Spania şi Polonia.

În plan militar au fost luate decizii importante pentru Alianţă, inclusiv din perspectiva România, având în vedere gradul de expunere la ameninţări externe cu caracter militar, ca stat aliat poziţionat pe flancul de est al Alianţei.

A fost decisă lansarea ”Iniţiativei NATO pentru creşterea nivelului de operativitate şi răspuns”, pentru asigurarea de către aliaţi a unor forţe cu nivel înalt de operativitate,  care să fie puse la dispoziţia Alianţei pentru diferite operaţii militare. Aliaţii vor trebui să pună adiţional la dispoziţia NATO, în 30 de zile sau în termen mai scurt, 30 de unităţi navale combatante majore, 30 de batalioane de manevră grele sau medii şi 30 de escadrile aeriene de lovire (formulă care va fi cunoscută de acum sub eticheta de ”Cei Patru 30”).

Au fost adoptate decizii importante privind creşterea mobilităţii militare în teritoriile Alianţei, în special în Europa, pentru a fi micşoraţi timpii de reacţie, de dislocare a forţelor şi de intrare cât mai rapidă în operaţii a forţelor şi mijloacelor NATO dislocate în acest scop:

- a fost adoptat ”Planul pentru pregătirea ariei de responsabilitate a SACEUR” , pentru a cărui implementare Alianţa solicită statelor membre (deci şi României) ”prioritate maximă” la nivel naţional. Cerinţele se referă la amendarea legislaţiei şi procedurilor naţionale specifice de trecere a frontierelor, la realizarea infrastructurilor critice necesare, la modernizarea căilor şi mijloacelor de transport, sau creşterii mobilităţii aeriene trans-frontaliere.

- termenul stabilit pentru îmbunătăţirea mobilităţii militare terestre, navale şi aeriene este anul 2024, fiind recomandată statelor membre o abordare la nivel guvernamental, pentru dezvoltarea cooperării agenţiilor civile şi militare cu responsabilităţi în domeniu;

- până la sfârşitul anului 2018 vor fi identificate rutele principale şi alternative necesare transporturilor militare aliate;

- până la sfârşitul anului 2019 va fi realizată o reţea specială NATO care va include punctele naţionale unice de contact în vederea optimizării procesului de coordonare privind trecerea frontierelor şi realizarea transporturilor pe teritoriile statelor membre.

Adaptarea Structurii de comandă a NATO

Pentru îmbunătăţirea mobilităţii şi conducerii forţelor în operaţiile militare, precum şi pentru gestionarea eficientă a oricărei ameninţări  de securitate indiferent de direcţia din care se produce, Alianţa a decis adaptarea şi întărirea Structurii de comandă a NATO. Astfel, au fost adoptate deciziile de constituire  a următoarelor comandamente:

- Comandamentul Forţelor Întrunite, dislocat la Norfolk (SUA), care avea ca misiune principală apărarea liniilor de comunicaţie trans-atlantică;

- Comandamentul Întrunit pentru Sprijin, dislocat la Ulm (Germania), cu misiuni specifice pentru asigurarea libertăţii de mişcare a forţelor în şi dinspre Europa, respectiv pentru susţinerea logistică cu materiale militare necesare operaţiilor Alianţei.

Prezenţa avansată adaptată în regiunea Mării Negre. Contribuţiile României.

Declaraţia finală subliniază că dezvoltarea prezenţei avansate adaptate în regiunea Mării Negre este un proces care se dezvoltă în conformitate cu planurile stabilite anterior. În România a fost constituită  brigada multinaţională care oferă un cadru pentru instruirea forţelor terestre ale aliaţilor. Brigada este în curs de operaţionalizare, cu obiectivul de a contribui la consolidarea posturii de apărare şi descurajare a Alianţei pe această direcţie. A fost admis faptul că, deşi au fost implementate măsuri de natură a creşterii prezenţei aeriene şi maritime a NATO în Marea Neagră, vor fi necesare ”eforturi suplimentare” din partea NATO. Având în vedere interesul special al NATO pentru contribuţiile aliate la sistemul de comandă şi control din cadrul Structurii de forţe, NATO ”a luat notă de oferta României de a dezvolta pe teritoriul său o capacitate de comandă şi control la nivel corp de armată”.

Spaţiul cibernetic

NATO va continua măsurile de rezilienţă pentru a răspunde ameninţărilor din spaţiul cibernetic, generate deopotrivă de actori  statali şi non-statali. S-a decis continuarea sprijinului pentru consolidarea apărării cibernetice la nivelul statelor membre, prin implementarea în totalitate a Angajamentului politic privind consolidarea eforturilor naţionale în domeniul apărării cibernetice (”Cyber Defence Pledge”). De asemenea, a fost luată decizia de constituire a ”Centrului pentru operaţii cibernetice” în Belgia, pentru a se asigura coordonarea aliată a acţiunilor din acest domeniu, inclusiv pe dimensiunea operaţională în spaţiul cibernetic.

Alianţa este decisă să continue lupta împotriva terorismului

NATO va rămâne angajată în susţinerea eforturilor naţiunilor aliate pentru asigurarea securităţii şi rezilienţei acestora (responsabilităţi ce revin exclusiv naţiunilor), prin asigurarea cooperării inter-aliate, inclusiv cu derularea de acţiuni de sprijin cu analiză de informaţii, acţiuni de pregătire şi de reacţie, respectiv pentru dezvoltarea de capabilităţi, operaţii şi parteneriate pentru prevenirea şi combaterea terorismului. Abordarea luptei anti-terorism va fi parte integrantă a ”abordării omnidirecţionale a Alianţei” pe linie de apărare şi proiectare a stabilităţii. S-a decis implementarea Planului de Acţiuni în domeniu adoptat la summit-ul NATO din 2017 şi actualizarea acestuia către sfârşitul acestui an, astfel încât să poată fi perfecţionate capabilităţile necesare combaterii terorismului. Vor fi întreprinse măsuri pe linia interzicerii folosirii de către grupările teroriste a tehnologiilor avansate chimice, bacteriologice, radiologice şi nucleare (CBRN) sau de altă natură.

//

(1) Brussels Summit Declaration, issued by the Heads of State and Government participating in the meeting of the North Atlantic Council in Brussels, 11-12 July 2018,

https://www.nato.int/cps/en/natohq/official_texts_156624.htm?selectedlocale=en