VIDEO Previziuni 2020. colonel (r.) ing. Niculae Iancu, fost rector al Academiei Naţionale de Informaţii: Probabil vom fi martorii unor schimbări sistemice care vor conduce la instaurarea unei noi ordini globale

Colonelul Niculae Iancu, fost rector al Academiei Naţionale de Informaţii şi contributor al MAS, a analizat anul 2020 din perspectiva unui cumul de convergente şi divergente de securitate. Convergenţele sunt cele care facilitează dialogul, cooperarea şi crearea de alianţe, în timp ce divergenţele sunt cele care conduc la competiţie şi conflict.

Sursă foto: Mediafax

Opiniile colonelului Niculae Iancu exprimate în cadrul emisiunii MAS:

- Se pare că şi anul 2020 va fi un an în care divergenţele de securitate vor surclasa în mod semnificativ convergenţele de securitate. Poate pe logica unui trend pe care securitatea internaţională l-a cunoscut în ultimii ani, în mod special după anexarea ilegală a Crimeei de către Federaţia Rusă.

- Sentimentul general care va marca afacerile internaţionale şi de securitate în anul 2020 pare să fie neîncrederea. Şi dacă acesta va fi sentimentul general, atunci există suficiente argumente să acceptăm că paradigma dominată de securitate a anului ce va veni va fi realismul, iar reperele constitutive ale statalităţii vor fi în continuă ascensiune, aşa cum ele de fapt au şi fost anunţate odată cu adoptarea actualei strategii de securitate naţională a Administraţiei Trump, şi cumva au fost reamintite de preşedintele Trump cu ocazia celei mai recente Adunări Generale a ONU, unde a fost din nou celebrată în discursul său forţa statului naţiune şi importanta reîntoarcerii la nişte repere fundamentale ale interesului şi identităţii naţionale.

- Această dinamică de securitate pe care am menţionat-o va produce un efect sau va continua să potenţeze un efect major, acela de contracţie al sistemului internaţional, dar atunci când se produc astfel de fenomene, în spatele lor apar şi viduri de securitate, apar şi nişte zone de deficit de potenţial de securitate, care evident, şi într-o logică fizică urmează să fie ocupate.

- Această ocupare a vidurilor de securitate determină un tip de competiţie între marile puteri şi puterile aspirante în frunte cu SUA, Federaţia Rusă şi China, dar alături de aceşti actori globali şi Uniunea Europeană îşi doreşte să aibă un profil din ce în ce mai relevant asumând în urmă cu câţiva ani strategia sa globală prin care a şi declarat intenţia de a promova mult mai activ un concept, aşa numitul concept de autonomie strategică.

- În spatele acestui concept se regăseşte şi un întreg pachet de iniţiative ale UE care vizează în mod special consolidarea unui profil mai vizibil al UE în domeniul apărării şi al securităţii într-o notă mai generală, toate aceste iniţiative fiind foarte dezbătute astăzi.

- De aceea cred că este foarte important ca şi din perspectivă conceptuală să facem o delimitare sau este încă necesară o delimitare teoretică între conceptul de securitate europeană şi cel de securitate al Uniunii Europene pentru că recentele declaraţii ale preşedintelui Macron şi iniţiativele pe care le-a amintit în interviul din The Economist nu sunt neapărat dezvoltate în interiorul cadrului instituţional şi politic al UE, sunt o serie de iniţiative de tip nou pe logica coaliţiilor de voinţă pe care sistemul internaţional le-a cunoscut în ultimii ani, în ultimele decade, în mod special după schimbarea cataclismică de funcţionare a securităţii internaţionale care s-a produs la 11 septembrie 2001, acest tip de coaliţie de voinţă în interiorul căruia statele vin să pună în comun resursele de securitate şi apărare în vederea satisfacerii unui interes comun de securitate într-o competiţie în care resursele sunt din ce în ce mai importante.

- Probabil vom fi martorii unor schimbări sistemice care vor conduce la instaurarea unei noi ordini globale, probabil că astfel de evoluţii pot fi anticipate şi prin contracţia sistemului menţionat mai devreme, dar care se reflectă probabil în mod mai concret în ceea ce înseamnă scăderea autorităţii instituţiilor internaţionale cu rol de guvernare a sistemului internaţional şi mă refer în special la ONU, dar în egală măsură şi la formatele tradiţionale de cooperare şi de dialog pe teme sensibile şi foarte sensibile de securitate aşa cum sunt diversele tratate în zona non-proliferării nucleare, în zona gestionării unor probleme de securitate regională şi globală. Consecinţa acestor evoluţii se regăseşte în prezervarea şi amplificarea unor spoturi fierbinti de securitate-insecuritate răspândite pe suprafaţa globului, în special în Orientul Mijlociu, Asia, Asia Centrală şi de Sud şi Africa Sub-sahariană, dar au fost amintite noi focare de insecuritate care prin turbulenţele lor generează aşa numiţii factori non-convenţionali de insecuritate cum sunt mişcările de natură socială care se extind dincolo de noua etichetă şi concept primăvara arabă 2.0, suntem martorii unor transformări sociale care se produc în America de Sud şi chiar în interiorul spaţiului european.

- Anticipând toate aceste evoluţii, eu cred că anul 2020 va fi anul în care instituţiile internaţionale de securitate în interiorul cărora marii actori de securitate globală vor trebui să fie mai fermi în a asuma decizii prin a exprima poziţii şi în a promova strategii de securitate pe termen mediu şi lung pentru a conferi o perspectivă mai consistentă asupra paşilor pe care întreaga comunitate internaţională ar trebui să-I parcurgă pentru prezervarea idealului pe care îl urmăm cu toţii, menţinerea păcii.

Urmăreşte întreaga emisiune înregistrată AICI