04 decembrie 2019

VIDEO Previziuni 2020. Colegiul redacţional al MAS, ANALIZĂ asupra subiectelor majore ale anului viitor în materie de securitate şi apărare

Alina Mihai

Colegiul redacţional al Monitorului Apărării şi Securităţii, format din militari de carieră şi experţi în apărare, foşti comandanţi şi diplomaţi, a analizat principalele teme din 2020 care vor domina agenda mondială a reuniunilor internaţionale de securitate şi apărare de anul viitor.

Sursă foto: Mediafax

Două dintre cele mai puternice organizaţii mondiale, NATO şi UE se găsesc într-un moment de cotitură, NATO după intervenţia individuală a Turciei în Siria, iar Uniunea Europeană se află acum într-o perioadă de reaşezare după alegerile europarlamentare, noile structuri fiind în faza de a-şi prelua prerogativele.

Studierea dosarelor, cele de strategie de securitate a Uniunii Europene, a Balcanilor şi a migraţiei, rămân cele mai importante probleme în 2020, analizate de specialiştii MAS.

Mediafax şi Monitorul Apărării şi Securităţii prezintă miercuri, 4 decembrie, emisiunea colegiului redacţional al MAS în care au fost dezbătute subiectele fierbinţi ale anului 2020.

Idei principale:

Sergiu Medar, general şi diplomat: SUA nu mai vor să mai fie jandarmul mondial. Dilema Europei: Împreună sau împotriva Rusiei. Siguranţa Europei este o componentă esenţială a siguranţei globale, ideea de bază a Europei occidentale, dilema ei este securitate europeană împotriva Rusiei, sau securitate europeană împreună cu Rusia.

Ştefan Oprea, general (r), fost şef al Reprezentanţei Militare la NATO şi al Reprezentanţei Militare la UE: NATO trece printr-un moment de inflexiune acut

Cristian Eremia, general-maior (r), despre cele mai importante evenimente din regiunea Mării Negre: Putin doreşte să readucă în componenţa Federaţiei Ruse cât mai multe dintre teritoriile pierdute cu ocazia destrămării

Niculae Iancu, colonel ing. (r): Probabil vom fi martorii unor schimbări sistemice care vor conduce la instaurarea unei noi ordini globale

Colegiul redacţional al Monitorului Apărării la care au fost analizate previziunile 2020:

Ştefan Dănilă, general (r), fost şef al Statului Major General, coordonator Monitorul Apărării şi Securităţii

Sergiu Medar, general (r), fost şef al Direcţiei Informaţii Militare, fost consilier prezidenţial şi şef al Comunităţii Naţionale de Informaţii

Ştefan Oprea, general (r), fost locţiitor al şefului Statului Major General şi fost şef al Reprezentanţei Militare la NATO şi al Reprezentanţei Militare la UE

Cristian Eremia, general-maior (r) – fost locţiitor al şefului Direcţiei Militare şi fost locţiitor al şefului Departamentului pentru Politici de Apărare şi Planificarea Apărării

Niculae Iancu, colonel ing. (r), fost rector al Academiei Naţionale de Informaţii

Laurenţiu Sfinteş, colonel (r), fost diplomat militar, fost jurnalist militar

Stelian Teodorescu, comandor (r), fost diplomat militar

Mircea Mocanu, colonel (r), fost diplomat militar

Marian Tutilescu, general (r), fost şef al Departamentului Schengen din MAI

Daniel Ilie, colonel inginer (r), fost şef al Componentei pentru Operaţii speciale

 

Dezbaterea integrală:

Previziuni 2020. Sergiu Medar, general şi diplomat: SUA nu mai vor să mai fie jandarmul mondial. Dilema Europei: Împreună sau împotriva Rusiei

În perspectiva anului 2020, generalul (r) Sergiu Medar, fost şef al Direcţiei Informaţii Militare, consideră că lumea îşi caută o ordine internaţională care nu mai există, noua lume este bazată pe competiţie şi competitivitate, iar interesul naţional primează în faţa interesului colectiv.

„In ultima perioadă de timp se poate vedea că democraţia liberală îşi pierde influenţa în mai multe state apar manifestări iliberale, populiste, chiar în interiorul unor state NATO, iar aceste manifestări duc la naţionalist si destul de repede la autocraţie şi autoritarism. În acelaşi timp sunt state care încearcă să realizeze ordine hibride, cum este China care combina comunismul cu capitalismul, adică reglează activităţile firmelor private cu cela ale firmelor de stat”, a spus generalul Medar, fost consilier prezidenţial şi şef al Comunităţii Naţionale de Informaţii.

Opinia generalului legată de evoluţia lumii în 2020 este că la ora actuală, lumea este una hiperpolară, cu nenumăraţi poli şi aceasta de când marile concerne se implica precum marile guverne, în politică, iar ca argument „avem destui şefi de state care vin să susţină un anume domeniul economic, fără să menţioneze o firmă, dar ştim către ce se îndreaptă”. „Nu este o critică, ci o realitate”, a explicat generalul, contributor al revistei MAS.

Un alt element care va trebui urmărit în 2020 este criza de credibilitate a statelor, nu numai a statelor ci şi a clasei poltice si ea coboară până la nivelul cetăţeanului.

Generalul Medar crede că statutul SUA trebuie redefinit atâta vreme cât nu mai vor să fie jandarmul mondial şi un interesele proprii pe primul plan.

„Siguranţa Europei este o componentă esenţială a siguranţei globale, ideea de bază a Europei occidentale, dilema ei este securitate europeană împotriva Rusiei, sau securitate europeană împreună cu Rusia.

Foarte greu de răspuns, dar ceea ce este cert în evolutia lumii în 2020 este faptul că aceasta se va baza pe principiile enunţate de SUA în poltica sa externă, "America First", ceea ce înseamnă că interesul naţional primează în faţa celui colectiv, retragerea din coaliţii, alianţe atunci când interesul naţional este afectat, retragerea din INF, Tratatul Pacificului, acordul nuclear cu Iranul, care ar fi trebuit de fapt anticipat, SUA nu mai vor să mai fie jandarmul mondial, şi atunci cine va mai face ordine în lume, este o întrebare lăsată fără răspuns, SUA nu vor mai participa la acţiuni militare îndelungate, un exemplu este retragerea din Siria”, a menţionat generalul.

El nu crede însă că Europa poate să contrabalanseze forţa militară a Rusiei numai cu componente europene „sau mi corect spus, nu poate incă”.

„Câti ani, rămâne de vazut”, a spus Medar, concluzionând că marele beneficiu al NATO, un lucru nespus la nivel mondial este că Alianţa a făcut ca în lume să existe mai puţine puteri nucleare.

 

Previziuni 2020. Ştefan Oprea, general (r), fost şef al Reprezentanţei Militare la NATO şi al Reprezentanţei Militare la UE: NATO trece printr-un moment de inflexiune acut

Generalul (r) Ştefan Oprea, fost reprezentant militar din partea României la NATO, crede că Alianţa Tratatului Nord-Atlantic nu se află într-un context strategic foarte bun, la 70 de ani de la realizarea ei, fiind cel mai complex lucru care i se întâmplă organizaţiei de la înfiinţarea ei, lucru generat de doi actori principali Rusia şi China. Analistul a mai indicat şi rolul jucat de Turcia, întrucât ţara condusă de Erdogan este în relaţii proaste cu SUA.

„Să ne bucurăm că împlineşte 70 de ani şi realitatea ne-a demonstrat că este alianţa care poate asigura securitatea nord-atlantică, însă nu ne bucură că NATO nu se află într-o poziţie plăcută, dimpotrivă, şi anul trecut când făceam previziunile pe 2019 spuneam că este posibil să treacă printr-un moment de inflexiune, iar acesta se acutizează şi nu datorită presiunilor externe şi datorită presiunilor interne şi este cel mai complex lucru care i se întâmplă acestei organizaţii”, a menţionat fostul şef al Reprezentanţei Militare la NATO.

Generalul a nominalizat Rusia şi China ca fiind actorii globali principali, Rusia întrucât este adepta sferelor de influenţă şi se află continuu într-un efort de subminare a alianţei, iar China, din dorinţa de a-şi continua efortul de a coopta mai multe state în proiectele sale cu valenţă globală.

„Aceste lucruri dăunează organizaţiei în întregul ei. Dacă este să vorbim despre Rusia, ştim în ce relaţie este cu NATO şi este foarte activă în zona flancului de est al NATO, dar din 2018-2019 devine foarte activă în zona de est a Mediteranei, faptul că vrea să-şi reconstruiască sau să construiască baze noi în Siria contează foarte mult în ecuaţia de securitate globală, de asemenea influenta din ce în ce mai mare din Balcani şi parteneriatul strategic cu Serbia este înca un punct forte al relaţiei antagonice între Rusia si NATO”.

Mai este o problema cu care NATO se confruntă in ultimii ani, relatia trans-atlantică precară, iar ea va fi greu de rezolvat acum şi daunează mult organizatiei, a mai sus fostul reprezentant militar la NATO.

„Relatia Turciei cu SUA şi UE s-a agravat în ultima perioadă şi a culminat cu achiziţionarea sistemelor S-400 şi instalarea lor in Turcia, lucru care creează o situatie de disconfort major în cadrul NATO, iar aceasta va fi obligată să-şi reconfigureze abordarea operaţională vizavi de această achiziţie a Turciei.

Turcia cand a avut nevoie, in 2012, a solicitat NATO instalarea bateriilor Patriot în graniţa turco-siriană şi s-a luat decizia, iar în ianuarie 2013 două baterii au fost instalate bineînţeles sub comandă NATO, astăzi s-a ajuns la şase baterii.

Relaţia NATO cu Turcia se bazează pe relaţii ferme şi cinstite, relaţionarea Turciei cu Rusia în detrimentul NATO sunt privite în mod deosebit de membrii NATO pentru că nu face bine organizaţiei, ultimele declaraţii ale presedintelui Turciei sunt chiar alarmante pentru organizaţie, acceptul relaţiei cu Federaţia Rusă va cantari greu în relatia interna din NATO”, a mai spus generalul Oprea.

Potrivit înalt reprezentantului militar, NATO suferă foarte mult pentru că este pusă în ipostaza de a decide ce se va întampla în urmatoarea perioadă la baza de la Incirlik , „iar dacă la acest lucru se adaugă şi declaraţia lui Macron cu moartea cerebrală situaţia este suficient de complexă”.

Un alt subiect care va fi dezbătut în anii următori va fi optimizarea cheltuielilor de apărare şi procurarea noilor tehnologii, statele membre şi-au luat angajamentul ca până în 2024 să sporească bugetele de apărare.

„Sunt discuţii convulsive cu Germania, problemele vor rămâne în continuare, dar vor ajunge la performanţa rezolvării în timp. NATO s-a mai confuntat cu astfel de momente în istoria sa de 70 de ani, s-a confruntat cu Franţa, care şi-a restrâns activitatea, dar a reuşit să parcurgă aceste momente şi să se manifeste în continuare. Contestat de Rusia şi blamat de şeful SUA, NATO îşi va arăta vigoarea pentru că NATO are un sistem de comandă şi control foarte bine structurat. Nu ştiu cine ar putea destructura şi nici cine ar putea asigura un astfel de sistem de decizie politico-militară”, a concluzionat generalul Oprea.

Previziuni 2020. Cristian Eremia, general-maior (r), despre cele mai importante evenimente din regiunea Mării Negre: Putin doreşte să readucă în componenţa Federaţiei Ruse cât mai multe dintre teritoriile pierdute cu ocazia destrămării

Cristian Eremia, general-maior (r), fost locţiitor al şefului Direcţiei Militare şi fost locţiitor al şefului Departamentului pentru Politici de Apărare şi Planificarea Apărării, consideră că pe absolut toate continentele lumii nu se poate ca să nu se întâmple ceva care să nu aibă legătură cu anumite scenarii pe care Rusia şi le doreşte, iar în opinia lui, dacă Marea Azov controlul a fost preluat, în Marea Neagă, acesta este în curs de preluare.

„Ieşirea preşedintelui Macron nu a avut darul de a spune despre moartea cerebrală a NATO, ci şi că doreşte reluarea cooperării cu Rusia şi ceea ce s-a întâmplat în Moldova, ca să ne apropiem de regiunea care vreau să o tratez, este un succes de etapă al Moscovei, prin faptul că socialiştii lui Dodon au preluat întreaga putere, Preşedinţie, Parlament şi acum Guvernul prin Ion Ghicu, care surpriză, prima vizită pe care o face este la Moscova.

Un alt succes de etapă îl are chiar în Belarus, acum fix un an preşedintele Putin a început o campanie extraodinară pentru a pune presiune pe liderul de un sfert de veac al Belarusului, Lukaşenko, un lider care a împlinit 65 de ani şi care de-a lungul carierei a fost foarte dedicat tronului de la Kremlin, dar acum presiunea este pusă pentru a prelua, a încorpora în Federaţia Rusă, pentru că toate acestea fac parte dintr-un mare proiect pe care Putin îl are, acela de a readuce în componenţa Federaţiei Ruse cât mai multe dintre teritoriile pierdute cu ocazia destrămării şi care lui nu i-au plăcut sub nicio formă. E o obsesie chestiunea asta”, a spus generalul Eremia.

Potrivit acestuia, Germania a încercat pe parcursul ultimilor ani, mai ales după Crimeea, să decupleze practic partea de cooperare economico-comercială de partea de dosare de securitate, astfel încât să poată avea un dialog cu Moscova şi să lase un anumit spaţiu de manevră, chiar pentru noi punţi.

„Nu mai vorbesc de Siria, Turcia, unde e clar că Moscova are succese de etape în gestionarea acestui, interesant după mine, chiar fragil, parteneriat strategic”, a precizat specialistul MAS.

„Linia generală a acestui Putin care este din ce în ce mai rafinat şi, cum să va spun, în relaţiile internaţionale vorbind acum, a reuşit, până la urmă, să obstrucţioneze absolut orice manevră, serioasă, a Occidentului, nu numai a SUA, care să îi zădărnicească planurile. În plus a reuşit să facă zile negre oricărui stat sau organizaţie internaţională, regională, în primul rând, care i s-a opus. Această va fi tendinţa, în următorul an, pe care Putin va insista.

Dosarul de la Marea Negră care preocupă, care este la ordinea zilei, al Kremlinului, este Ucraina. Problema care se pune este într-un fel abordarea a ceea ce se întâmplă în regiunea  Donbas.

„Din perspectiva mea şi a celor cu care am discutat şi a surselor deschise pe care le-am consultat, a reieşit fără echivoc că Putin este absolut convins că Ucraina trebuie menţinută cu absolut orice fel de costuri, interne sau externe. Deci să rămână în zona de influenţă. Din această perspectivă, problema Crimeei este total scoasă de pe agenda oricărei convorbiri între Putin şi orice fel de alt lider politic internaţional care se respectă. Ceea ce rămâne de făcut este să vadă cum se rezolva, cum poate să aducă Ucraina la o formulă de federalizare, fiindcă asta, până la urmă, încearcă în aşa fel încât să aibă propriul (...) la Kiev, să rămână cu controlul politic, exercitat prin actualele autoproclamate republici din Donbas”, a menţionat generalul român.

Despre mandatul de preşedinte al lui Zelenski: „A pus Ucraina şi pe el personal, într-o situaţie foarte dificilă”

Generalul Eremia crede că preşedentele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a dovedit că nu are experienţă necesară pentru a gestiona la nivel mondial problemele, după ce a încercat, prima dată, evident să îşi acapareze o simpatie din partea Occidentului, chiar din partea statelor vecine.

„Şi aici un punct foarte important de menţionat fiindcă, oarecum, priveşte şi România, bineînţeles fiind stat vecin.

Ce a reuşit. Până acum a reuşit exact contrariul, adică a intrat, practic, între nicovala lui Trump, cu lipsa lui de experienţă şi prin declaraţiile pe care le-a făcut foarte pripit, mai mult spre a face frumos, a da un gest frumos la Trump, dar care au avut costuri mari şi în plan intern. Dar cert e că a reuşit să îşi atragă dispreţul lui Trump şi practic, acum se află, a pus Ucraina şi pe el personal, într-o situaţie foarte dificilă, pentru că, practic, nu ştie dacă mai poate şi în ce fel conta, pe viitor, pe SUA şi pe Occident”, a spus Eremia.

El consideră că Putin a intervenit „magistral” şi începând din 7 septembrie a făcut succesiv gesturi foarte largi de concesii, prima dată a acceptat schimbul de prizonieri 35 la 35, iar după aceea a semnat formula Steinmeier, „care i-a adus numai deservicii lui Zelenski”, a urmat readucerea pe  teritoriu ucrainian a celor 3 nave confiscate acum un an

„Şi mai este un gest despre care nu s-a prea vorbit, pe care tot Putin, bineînţeles, că l-a orchestrat Gazprom a anunţat, ca prin minune, că va prelungi acordul de tranzit şi că atare şi de furnizare de gaze naturale către Ucraina. Acord care a fost îndelung, în ultimele 6 luni, în cadrul Troicăi UE-Ucraina-Rusia, a fost îndelung dezbătut, fără să ajungă la o concluzie. Problema este în felul următor, va dăm gaze încă un an sau avem timp să negociem, să vedem cum procedăm dar cu o condiţie, voi ucrainienii ne retrageţi orice dosar din justiţia internaţională, unu. Şi doi, să renunţaţi şi la pretenţiile pe care le-aţi formulat la Curtea de Arbitraj de la Stockholm. Este o chestiune la care iarăşi Zelenski este, pur şi simplu, blocat, nu are cum să reacţioneze. Şi a mai cerut ceva, dacă se poate să dea drumul la robinet în Canalul Crimeea Nord cu apă, că să aibă Crimeea apă potabilă în continuare şi pentru industrie.

În privinţa Donbas, generalul Eremia a menţionat existenţa a trei soluţii posibile.

1. Mobilizarea armatei şi de a reocuparea prin forţă a Donbas-ului. Ceea ce cu toţii am tras concluzia, mult mai demult, pentru că era un scenariu avut chiar mai demult în vedere. Am tras concluzia că este imposibil, că ar fi o adevărată catastrofă, pentru că Rusia s-ar mobiliza imediat şi s-ar întâmpla ceea ce a promis acum 5 ani de zile, adică în 2-3 săptămâni sunt cu tancurile la Kiev.

2. Ucraina să treacă repede la îndeplinirea acordurilor, celebrelor acorduri de la Minsk. Nici aici nu se poate face nimic din perspectiva politică interna. De aceea nu a făcut nici Porosenko nimic, pentru că asta înseamnă pentru opoziţie şi pentru cetăţeni, care nu sunt pregătiţi politic, ar însemna pur şi simplu o cedare a suveranităţii.

3. Ultima varianta posibilă ar fi o amânare a problemei. Adică, practic, Ucraina să îngheţe dosarul Dombas, astfel încât să aibă timp să îşi refacă muşchii şi aşa mai departe.

„Eu, personal cred că delegaţia Ucrainei va merge pe o formulă mixtă adică undeva între 2 şi 3, adică să încerce să tempereze acest elan al lui Putin de a rezolva.

Între timp, Ucraina a declarat, prin diferitele voci, că nu poate să aibă încredere că în Marea Neagră se mai poate întâmplă ceva favorabil, care să asigure securitatea. Şi acum intrăm pe Rusia, deci, practic, în zona Marea Azov este, controlul este absolut preluat de către Federaţia Rusă.

În Marea Neagră este în curs de preluare. Crimeea, în afară de faptul că se militarizează, a devenit o rampă de proiecţie pentru proiecţia forţelor ruse în Mediterana şi nu numai în Mediterană, adică Mediterana de Est, ci şi mai departe”

Singurul stat care ar putea să facă ceva să tempereze în Marea Neagră pentru moment acţiunile Rusiei, ar fi Turcia, dar Turcia în momentul de faţă are altă agenda, crede analistul regiunii Marea Neagră.

„Un aspect foarte important este că în anul viitor, cu certitudine, războiul de nouă generaţii al Rusiei împotriva oricui este pus pe listă, că este entitate statală sau nu, va fi continuat, deci vom avea război. Vom avea război informaţional, vom avea manipulări, vom avea război cibernetic, vom avea tot ce ne trebuie. Ei vor continua cu programele de înarmare. A fost adoptat un program nou 2018 – 2027. Acum, cu flota s-au mai liniştit, cu construirea, o să treacă pe partea de forţe aeriene”, mai spune generalul Eremia.

Previziuni 2020. Stelian Teodorescu, comandor (r), fost diplomat militar – Regiunea Balcanilor de Vest

În ultima perioada regiunea Balcanilor de Vest este marcată de evoluţii impredictibile, crede comandorul Stelian Teodorescu, deşi au avut loc acţiuni de sprijin din partea NATO şi UE pentru realizarea standardelor de integrare. El remarcă fatul că la nivelul UE şi la nivelul NATO s-au intensificat acţiunile, s-au dezvoltat iniţiativele de reluare a negocierilor între Serbia şi Kosovo. Cu toate acestea nu s-au realizat nici un fel de progrese în realizarea unui proces care să conducă la recunoaşterea Kosovo că stat în această regiune şi la acceptarea unor elemente de recunoaştere a Kosovo ca şi nou stat de către Belgrad.

Comandorul Stelian Teodorescu aminteşte şi de blocarea aderării la UE a Albaniei şi Macedoniei de Nord de către Franţa. Redăm mai jos ideile exprimate de specialistul MAS:

„Dacă în perioada anterioară, anul acesta, autorităţile de la Skopje au acceptat schimbarea denumirii şi realizarea condiţiilor impuse pentru a înainta în procesul de integrare în structurile europene şi euroatlantice în relaţia cu Grecia, schimbarea denumirii în Macedonia de Nord, iată că în dată de 17 octombrie preşedintele Franţei închide procesul, cel puţin pentru o perioadă de timp limitată, procesul de integrare a Albaniei şi Macedoniei de Nord, lăsând să se înţeleagă că toate negocierile se vor relua în anul următor.

În aceeaşi perioada şi relaţia între Serbia şi Kosovo, sau mai bine spus între Belgrad şi Priştina, în cadrul acestei relaţii s-au intensificat reticenţele, s-au intensificat diferendele privitoare la recunoaşterea independenţei Kosovo, fapt ce a condus, surprinzător, la reducerea numărului de state care au recunoscut independenţa fostei provincii sârbe Kosovo. În acelaşi context se află şi Bosnia-Herzegovina, unde la fel că şi în procesul electoral anterior, şi de această dată s-a mărit termenul de realizare a structurilor politice de conducere centrale de la Sarajevo, realizate atât de republica Srpska, cât şi de Federaţia Croato-Musulmană. Acest proces s-a blocat, având în vedere diferendele între cele două entităţi care compun acest stat Bosnia şi Herzegovina.

De fapt Bosnia şi Herzegovina şi Kosovo sunt catalogate că două entităţi care sunt înscrise în procesul de integrare în structurile europene şi euroatlatnice, dar care în momentul de faţă nu au realizat standardele impuse. Trebuie să remarcăm totuşi că la nivelul UE şi la nivelul NATO s-au intensificat acţiunile, s-au dezvoltat iniţiativele de reluare a negocierilor între Serbia şi Kosovo. Cu toate acestea nu s-au realizat nici un fel de progrese în realizarea unui proces care să conducă la recunoaşterea Kosovo că stat în această regiune şi la acceptarea unor elemente de recunoaştere a Kosovo ca şi nou stat de către Belgrad. Belgradul, în schimb, prin acţiunile pe care le-a susţinut au reuşit să reducă numărul statelor care au recunoscut până în momentul de faţă independenţa Kosovo, în mod unilateral declarată în 2008. S-a constatat că şi Macedonia de Nord şi Albania au căpătat o oarecare atitudine de respingere a măsurilor adoptate de către UE, şi anume de blocare a procesului de integrare.

Cu toate acestea, în acest context SUA se constată că şi-au intensificat acţiunile din nou în Balcanii de Vest, au revenit în această regiune şi caută să intensifice inclusiv procesul de integrare. În decembrie, teoretic, se pare că Macedonia va fi recunoscută, sau integrarea Macedoniei de Nord va fi recunoscută de toate statele membre NATO, urmând că anul viitor, inclusiv UE şi NATO să impună un calendar de integrare a statelor rămase neintegrate, celor 5 state rămase neintegrate în structurile europene şi euroatlantice, cu toate că până acum şase, şapte luni, se impunea un proces de integrare în bloc a tuturor statelor din Balcanii de Vest.

De ce se pune acest lucru în mare discuţie la nivel mondial, deoarece Rusia, dar mai ales China, şi-au intensificat acţiunile în această regiune. Rusia în plan militar şi în planul resurselor energetice, iar China, foarte dubios şi foarte interesant de a specifică acest lucru, şi-a intensificat acţiunile în plan economic, dovedind un aşa numit „altruism”, dar care de fapt nu va fi altruism, ci China va căuta să-şi impună interesele şi să creeze un aşa numit cap de pod din această regiune a Balcanilor de Vest, pentru accesul lor liber în plan economic, chiar şi plan politic, în UE. De fapt asta este unul din principalele obiective ale Chinei, de aş mari dominarea şi influenţă în plan european.

În acest context pentru 2020 se pare că UE va deveni un pic mai stringentă în tot ce va face, în toate hotărârile pe care le va adopta în planul integrării şi va impune măsuri drastice de îndeplinirea standardelor impuse, iar SUA îşi vor mari intensitatea acţiunilor de integrare a celorlalte entităţi din Balcanii de Vest.

Cu toate acestea, trebuie să subliniem aici, China a declanşat în 2013 un amplu proces de mărire a influenţei în zona europeană şi de subminare a acestui proces de integrare, prin crearea acelui program 16+1, care în mari domenii politice, în mari planuri politice la nivel mondial, se numeşte şi un plan 15+1+1. De ce oare, pentru că la acest nivel China a dezvoltat în mod cu totul deosebit relaţiile cu Serbia. Serbia, care la rândul ei a dezvoltat în mod deosebit relaţiile cu Federaţia Rusă. În planul dezvoltat de China, de dezvoltare a acestei colaborări 16+1, se pare că intenţionează, autorităţile de la Beijing intenţionează să submineze, să zic aşa, procesul de înţelegere, procesul de cooperare la nivelul UE şi NATO, prin atragerea acestor 11 state membre ale UE şi NATO şi ale celor 5 entităţi care sunt dornice să se integreze în UE şi în NATO.

Numai că în planul anului viitor, sau în plan politic, se intenţionează schimbări masive, se intenţionează aducerea la putere în cele cinci entităţi din Balcanii de Vest a unor lideri care să respecte prevederile şi standardele integrării în UE şi în NATO.

La nivelul UE se va manifestă în anul 2020 un oarecare scepticism în ceea ce priveşte îndeplinirea raţiilor şi a standardelor pentru integrare, în timp ce SUA îşi vor intensifica acţiunile pentru integrarea şi crearea unei alianţe care să protejeze interesele tuturor entităţilor din această regiune. Numai că nu trebuie să uităm că în planul anului viitor, în 2020, se prevede o dezvoltare şi mai amplă a acţiunilor Chinei în plan economic şi crearea unui sistem de îndatorare masivă a tuturor entităţilor din Balcanii de Vest, în timp ce Rusia va caută să schimbe traseele acelor sisteme energetice de transport a resurselor de energie din Ucraina pe regiunea Balcanilor de Vest”

Previziuni 2020. Niculae Iancu, colonel ing. (r): Probabil vom fi martorii unor schimbări sistemice care vor conduce la instaurarea unei noi ordini globale

Colonelul Niculae Iancu, fost rector al Academiei Naţionale de Informaţii şi contributor al MAS, a analizat anul 2020 din perspectiva unui cumul de convergente şi divergente de securitate. Convergenţele sunt cele care facilitează dialogul, cooperarea şi crearea de alianţe, în timp ce divergenţele sunt cele care conduc la competiţie şi conflict.

„Se pare că şi anul 2020 va fi un an în care divergenţele de securitate vor surclasa în mod semnificativ convergenţele de securitate. Poate pe logică unui trend pe care securitatea internaţională l-a cunoscut în ultimii ani, în mod special după anexarea ilegală a Crimeei de către Federaţia Rusă.

Sentimentul general care va marca afacerile internaţionale şi de securitate în anul 2020 pare să fie neîncrederea. Şi dacă acesta va fi sentimentul general, atunci există suficiente argumente să acceptăm că paradigma dominată de securitate a anului ce va veni, va fi realismul, iar reperele constitutive ale statalităţii vor fi în continuă ascensiune, aşa cum ele de fapt au şi fost anunţate odată cu adoptarea actualei strategii de securitate naţională a administraţiei Trump, şi cumva au fost reamintite de preşedintele Trump cu ocazia celei mai recente adunări generale a ONU, unde a fost din nou celebrată în discursul său forţă statului naţiune şi importantă reîntoarcerii la nişte repere fundamentale ale interesului şi identităţii naţionale.

Această dinamică de securitate pe care am menţionat-o va produce un efect sau va continua să potenţeze un efect major, acela de contracţie al sistemului internaţional, dar atunci când se produc astfel de fenomene, în spatele lor apar şi viduri de securitate, apar şi nişte zone de deficit de potenţial de securitate, care evident, şi într-o logică fizică urmează să fie ocupate. Această ocupare a vidurilor de securitate determină un tip de competiţie între marile puteri şi puterile aspirante în frunte cu SUA, Federaţia Rusă şi China, dar alături de aceşti actori globali şi Uniunea Europeană îşi doreşte să aibă un profil din ce în ce mai relevant asumând în urmă cu câţiva ani strategia sa globală prin care a şi declarat intenţia de a promova mult mai activ un concept, aş numitul concept de autonomie strategică.

În spatele acestui concept se regăseşte şi un întreg pachet de iniţiative ale UE care vizează în mod special consolidarea unui profil mai vizibil al UE în domeniul apărării şi al securităţii într-o notă mai generală, toate aceste iniţiative fiind foarte dezbătute astăzi.

De aceea cred că este foarte important ca şi din perspectivă conceptuală să facem o delimitare sau este încă necesară o delimitare teoretică între conceptul de securitate europeană şi cel de securitate al Uniunii Europene pentru că recentele declaraţii ale preşedintelui Macron şi iniţiativele pe care le-a amintit în interviul din The Economist nu sunt neapărat dezvoltate în interiorul cadrului instituţional şi politic al UE, sunt o serie de iniţiative de tip nou pe logica coaliţiilor de voinţă pe care sistemul internaţional le-a cunoscut în ultimii ani, în ultimele decade, în mod special după schimbarea cataclismică de funcţionare a securităţii internaţionale care s-a produs la 11 septembrie 2001, acest tip de coaliţie de voinţă în interiorul căruia statele vin să pună în comun resursele de securitate şi apărare în vederea satisfacerii unui interes comun de securitate într-o competiţie în care resursele sunt din ce în ce mai importante.

Probabil vom fi martorii unor schimbări sistemice care vor conduce la instaurarea unei noi ordini globale, probabil că astfel de evoluţii pot fi anticipate şi prin contracţia sistemului menţionat mai devreme, dar care se reflectă probabil în mod mai concret în ceea ce înseamnă scăderea autorităţii instituţiilor internaţionale cu rol de guvernare a sistemului internaţional şi mă refer în special la ONU dar în egala măsură şi la formatele tradiţionale de cooperare şi de dialog pe teme sensibile şi foarte sensibile de securitate aşa cum sunt diversele tratate în zona non-proliferării nucleare, în zona gestionării unor probleme de securitate regională şi globală. Consecinţa acestor evoluţii se regăseşte în prezervarea şi amplificarea unor spoturi fierbinti de securitate-insecuritate răspândite pe suprafaţa globului, în special în Orientul Mijlociu, Asia, Asia Centrală şi de Sud şi Africa Subsahariană, dar au fost amintite noi focare de insecuritate care prin turbulenţele lor generează aşa numiţii factori non-convenţionali de insecuritate cum sunt mişcările de natură socială care se extind dincolo de noua etichetă şi concept primăvara arabă 2.0, suntem martorii unor transformări sociale care se produc în America de sud şi chiar în interiorul spaţiului european. Anticipând toate aceste evoluţii eu cred că anul 2020 va fi anul în care instituţiile internaţionale de securitate în interiorul căreia marii actori de securitate globală vor trebui să fie mai fermi în a asuma decizii prin a exprima poziţii şi în a promova strategii de securitate pe termen mediu şi lung pentru a conferi o perspectivă mai consistentă asupra paşilor pe care întreaga comunitate internaţională ar trebui să-I parcurgă pentru prezervarea idealului pe care îl urmăm cu toţii, prezervarea păcii”

Laurenţiu Sfinteş, colonel (r), fost diplomat militar, fost jurnalist militar, despre Orientul Mijlociu. Incursiunea Turciei în Siria:  Regimul va încerca să recupereze regiunea Idlib

Veştile mai liniştitoare vin din Orientul Mijlociu, acolo unde colonelul Laurenţiu Sfinteş, fost diplomat militar, crede că marile evenimente care însemnă alegeri, demonstraţii, operaţii militare „s-au cam petrecut în 2019”.

Princialele idei exprimate în emisiunea de analiză a MAS:

Au fost alegeri în Irak care nu au rezolvat mare lucru, au fost alegeri în nordul Africii, în câteva state, ar fi trebuit să se termine cu alegerile în Israel, dar la ora la care discutăm, nu se ştie încă dacă va fi capabil să formeze coaliţia pe care să o ducă în Parlament şi dacă nu va fi vor fi probabil noi alegeri în Israel în primăvară şi în Turcia s-a terminat cu alegerile, şi 80 de milioane de oameni contează foarte mult în arhitectura zonei, vor fi alegeri în Iran şi nu sunt dintre cele care să schimbe foarte mult în interiorul ţării, este mai mult o ajustare dintre taberele reformatoare şi conservatoare din regim, poate dacă evernimentele vor curge altfel pentru că şi acolo din cauza sancţiunilor şi presiunilor economice sunt destul de intense şi s-a ajuns la populaţia să iasă în stradă să solicite unele lucruri dar avem o imagine pe care o vedem din marile oraşe din Teheran, Iranul este o ţară imensă cu o majoritate tăcută unde nu ajung lucrurile de genul acesta.

În 2020 sunt alegeri în Siria unde regimul va organiza cu candidaturi multiple alegeri în zonele pe care le controlează şi unde se află 70-80% din populaţia Siriei, dar unde previzibil regimul îşi va impune candidaţii.

Sunt alegeri în Iordania unde este o arhitectura internă şi un mod de organizare a alegerilor care nu vor duce la schimbări spectaculoase, sunt alegeri care conservă mai mult structurile şi le dau o nouă legitimitate pentru următorii patru ani, decât să fie schimbări cu adevărat.

Ar putea să fie alegeri în Liban, pentru că ţara se îndreaptă către un moment în care trebuie să găsească o supapă, pentru că alegerile sunt o supapă în anumite situaţii, dar şi în Liban din cauza sistemului constituţional intern, alegerile pot da ajutor în rezolvarea unei crize punctuale, ele nu vor schimba din arhitectura constituţonală, ar fi periculos, asta ar însemna din nou violenţe, războaie între tabere şi e greu de crezut la acest moment că actuala clasă politică aşa divizată din Liban îşi poate permite să revină la nivelul anului 80.

Sunt lucruri care din punct de vedere militar au rămas într-o zonă de aşteptare, este o operaţiune turcă în nordul Siriei care încă nu s-a finalizat, acordul realizat cu intervenţia Rusiei a conservat situaţia, dar nu este una care să funcţioneze pe termen lung, Turcia are o prezenţă în Siria în cel puţin trei zone principale în provincia Idlib unde este la paritate cu grupările islamiste, în nord-estul Siriei unde este un canton kurd sub autoritate turcă acum, unde au intrat şi câteva grupări rebele siriene dar mai puţin decât în nordul siriei.

Posibil ca anul 2020 să dea un imbold mai accentuat discuţiilor constituţionale pentru viitorul Siriei dar şi aici este o discuţie pentru că se poartă pe mai multe paliere, există un format Geneva care este sprijinit de occident şi unde opoziţia siriană are o prezenţă puternică, există formatul de la Soci unde sunt cei trei Rusia, Iran, Turcia care decid şi în funcţie de decizia lor se implementeaă mult mai rapid în interiorul Siriei.

Dacă regimul va reuşi să-şi recupereze regiunea Idlib, şi va încerca să o facă, dacă Turcia se va retrage din zonele de nord în urma unui acord cu regimul, nu va pleca de acolo pentru că are nevoie de siguranţa că entitatea kurdă la graniţa sa nu va exista intr-o formă care să-i pună în pericol propriile reglementări interne, însă Turcia va rămâne în zonă destul de mult timp până când vor începe să curgă costurile militare, economice să fie resimţite.

Previziuni 2020. Mircea Mocanu, colonel (r), fost diplomat militar - Inteligenţa artificială este folosită pentru operaţiile informaţionale, manipularea opiniei publice şi obţinerea unor rezultate în războaiele electronic şi cibernetic

În zona tehnologică, suntem martorii unui punct de inflexiune în mediul de securitate internaţional, este voba de crize, tulburări în cadrul sistemului, de echilibre ceea ce toate duc la teoria complexităţii.

Problematica este atât de mare încât ne trebuie noi instrumente, cum instrumentele sunt prelungiri ale capacităţilor omului de a acţiona cu mediul, a apărut inteligenţa arficială de zeci de ani se operează deja conceptual cu niveluri de inteligenţă artficială şi cu superinteligenţă artificială şi pentru că problemenele care trebuie rezolvate acum sunt atât de dificile, apare soluţia de a folosi şi instrumente care să ajute inteligenţa. Este mai greu de definit o stare de normalitate care să fie unanim acceptată.

Problema cu inteligenţa artificială care este folosită în domeniul tehnologic, în armamentul modern, însă în domeniul mediului de securitate apare utilizarea inteligenei artificiale tocmai pentru a modela materia primă, individul, până la nivel de populaţie, popor, pentru că aşa cum arăta dl general Medar şi democraţia şi credibilitatea statelor au acum de suferit şi se poate acţiona împotriva acestora, inteligenţa artificială este folosită pentru operaţiile informaţionale, manipularea opiniei publice şi obţinerea unor rezultate în războaiele electronic şi cibernetic, bătăliile fiind momentele când este nevoie ca populaţiile să se exprime, respectiv alegerile, în afară de o activitate constantă de modelare a opiniei publice care a plecat de la companiile transnaţionale în domeniul comercial sau pentru a identifica preferinţele pentru anumite produse, unul dintre aceste produse este democraţia, deci inteligenţa artificială poate fi folosită în operaţii ample împotriva populaţiei pentru a-i identifica gusturile în ceea ce priveşte democraţia şi de a i le dezvolta în sensul dorit de agresor.

Este încă în discuţie intervenţia Rusiei în alegerile din SUA din 2016, nu s-a încheiat acea discuţie, dar a început discuţia despre intervenţia Rusiei în 2020 şi următoaele , nu sunt perspective care să determine vreo înţelegere globală,  un tratat cibernetic chiar a fost discuţia,  Moscova a protestat împotriva rezervei SUA de a porni la lucru pentru un tratat internaţional în domeniul cibernetic, dacă statele naţiune doresc să apere democraţiile din ţările fiecăruia va trebui ca guvernele să folosească tot inteligenţa arificială sau alte metode sociale, politice, democratice pentru a contracara şi a proteja populaţia proprie faţă de această agresiune, care acum când suntem noi la masă se întâmplă.

Prognoza pentru 2020 este că acest lucru se va întîmpla acum într-o măsură mai mare sau mai mică, noi nu avem instrumente de măsură în domeniul acesta, punem sesiza efecte care şi ele sunt discutabile, depinde din ce unghi sunt privite rezultatele opţiunilor, a manifestărilor democratice, de populism, extremism, naţionalism care pot fi alimentate din exterior. Este lesne de constatat că Rusia, care anterior sprijinea paridele comuniste, socialiste, de stânga din occident a renunţat la lucru acesta odată cu căderea URSS, şi Rusia eliberată de chingile ideologice, are doar ideologia naţională şi sprijină doar ce îi convine în ţărle occidentale de orice orientare politică ar fi pentru a contribui la destrămarea democraţiilor occidentale prin componentele agregate, UE, NATO.

Marian Tutilescu, general (r), fost şef al Departamentului Schengen din MAI – Evoluţia securităţii interne a UE. Trendul descrescător al migraţiei se va menţine

Anul 2020 se va caracteriza pe acest domeniu al securităţii UE, pe de-o parte pe o serie de elemente predictibile, dar vor exista şi o serie de provocări şi o serie de evoluţii care sunt mai greu de prezis pentru că depind de o serie de factori chiar conjuncturali

Generalul Tutilescu s-a referit la unul dintre capitolele cele mai sensibile ale domeniului şi anume migraţia, iar vestea bună este că din acest punct de vedere trendul descrescător al migraţiei se va menţine, şi acesta este un lucru foarte bun, pe toate culoarele de acces către UE, datorită măsurilor comprehensive luate la nivelul UE şi implicit a statelor membre.

Ca efect al declaraţiei UE-Turcia şi mai mult ca efect a deblocării a celei de a doua tranşe de ajutor financiar de 3 miliarde acordate Turciei de gestionare a situaţiei refugiaţilor sirieni din taberele situate pe teritoriul Turciei este de aşteptat să nu fie evoluţii semnificate, deşi uneori poziţia publică a preşedintelui Erdogan este impredictibilă şi au fost mai multe situaţii în care a ameninţat UE în momente sensibile cu deschiderea porţilor pentru migranţii sirieni din Turcia.

Prin urmare, culoarul Mediteranei de est ar trebui să-şi menţină acelaşi trend descendent, chiar dacă în ultimele două luni s-au constatat unele creşteri în fluxurile de migranţi pe Mediterana de est, în insulele din Marea Egee, de asemenea pe culoarul Balcanilor de vest este de aşteptat ca situaţia să rămână în continuare stabilă ca efect al măsurilor şi al ajutorului financiar acordat de UE pe de-o parte Greciei, pe de altă parte Macedoniei, chiar unor state nemembre UE pentru a gestiona grupurile de migranţi aflate pe teritoriile lor, aceeaşi situaţie se întâlneşte şi în Serbia.

Pe zona Mediteranei centrale care anul trecut a cunoscut o creştere semnificativă a fluxului de migranţi estimăm o diminuare, un trend descendent şi este consecinţa creşterii capacităţii operaţionale a gărzii de coastră libiene şi celor două operaţiuni FRONTEX Poseidon şi Sofia care au loc în zona Mării Mediterane, după cum este cunoscut culoarul mediteranei de vest care înseamnă punct de intrare în Europa - Spania, iar în principal migranţii vin prin Maroc şi este de aşteptat ca rezultat al măsurilor întreprinse în Maroc să scadă şi acest culoar. A existat o campanie la propriu cu implicarea directă a Europol-ului şi a reţelei europene de migraţie pentru combaterea traficului de migranţi care a produs peste 11.000 de victime în ultimii 5 ani în zona mediteranei. Rezultatele sunt îmbucurătoare şi aceasta este una dintre măsurile care în ansamblul lor vor contribui la asigurarea acestui trend descendent al migraţiei.

Posibilităţile reale ale României de aderare la spaţiul Schengen în actualul context. Pe agenda actualei preşedinţii finlandeze se află un proiect de revizuire a codului frontierelor Schengen pornind de la faptul că anul trecut şase state membre UE au introdus controale la frontierele interne depăşind cu mult termenele prevăzute în codul frontierelor Schengen în acest scop şi fără o justificare adecvată. Acest proiect este în momentul de faţă blocat printr-o minoritate de blocaj a unor state care sunt interesate cele 6 care au introdus controale la frontierele Schengen şi încă două şi este de aşteptat ca acest pachet să fie retras de către Comisie pentru că anul viitor se intenţionează să vină cu o abordare comprehensivă pe acest domeniu al migraţiei şi anume cu un pact privind migraţia.

Cert este că în momentul de faţă dosarele mai importante şi mai sensibile pe care preşedinţia  României le-a transferat către preşedinţia finlandeză nu au evoluat foarte mult, nu sunt încă finalizate, două dintre ele sunt forte sensibile respectiv regulamentul Dublin privind împărţirea poverii între statele membre în ceea ce priveşte solicitanţii de azil şi cele privind standardele în domeniul azilului nu ridică probleme foarte mari dar acest dosar privind reforma codului frontierelor schengen să producă noi reguli care ar putea să ne creeze şi nouă probleme, reguli privind schimbarea MCV sau adăugarea de noi capitole la mecanismul de evaluare ceea ce va însemna să România şi Bulgaria vor trebui să fie reevaluate pe aceste capitole pentru care nu a fost evaluată.

În preşedinţia României a fost testată opinia statelor membre cu privire la o potenţială aderare a României şi Bulgariei la Schengen, se intenţiona punerea acestui subiect pe agenda consiliului din iunie de aceea s-a testat în COREPER care precede şi discută toate subiectele de pe agenda consiliului, trei state membre şi-au manifestat opoziţia, una tradiţională Olanda, iar Franţa şi Germania invocând Olanda, sigur, lipsa de rezultate pe MCV, iar Franţa şi Germania motivând că oricum spaţiul Schengen necesită o reformă şi oricum ar fi inoportun ca să fie primite noi state în acest moment până se va finaliza acest proces de reformă al spaţiului Schengen.

Este greu de previzionat ce se va întâmpla în privinţa Brexit, bine, acordul a rezolvat acea problemă a backstop-ului care a fost discutată şi care a reprezentat principala piedică în aprobarea acestuia iniţial în Camera Comunelor din Parlamentul Britanic, dar după alegerile din decembrie cred că putem face nişte previziuni mai execte cu privire la evoluţiile viitoare oricum este de asteptat ca partidul conservator să aibă o pondere mai mare în camera comunelor ceea ce va întări poziţia liderului său şi atitudinea aceasta de Brexit cu orice preţ va fi mai pregnant, dar va trebui să aşteptăm rezultatul acestor alegeri.

Viitorul forţelor de operaţii speciale în 2020. Opinia colonelului inginer Daniel Ilie, fost şef al Componentei pentru Operaţii speciale

Dacă avem astfel de îngrijorări ca state, ca ţări, trebuie să ne pregătim şi răspunsuri la astfel de potenţiale riscuri, vulnerabilităţi sau ameninţări, indiferent de natura lor, şi printre instrumentele pe care un stat le are la îndemână pentru a asigura securitatea cetăţenilor, instrumente diplomatice, politice, economice sunt şi cele militare, în speţă forţele de operaţii speciale pentru că dacă avem atâtea îngrijorări şi beneficiem de prognoze pentru 2020 şi apoi mediul în care trăim şi vom fi nevoiţi să operăm trebuie să ne pregătim şi aceste capabilităţi.

Procesul de modernizare şi transformare a cabilităţilor de forţe speciale din ţările NATO, cu accent pe România. În ultima vreme s-a deschis o fereastră de oportunitate şi la nivel politico-militar am vazut o serie de declaraţii care ar constitui alinierea planetelor pentru aceste capabilităţi cel puţin în România. La nivel de leadership exprimate la nivel politico-militar în NATO, noul secretar general adjunct, de asemenea noul comandant al comandamentului NATO de operaţii speciale de la Mons şi bineînţeles noul ministru al Apărării român, toţi se pare că sprijină şi realizează importanţa creării unor astfel de instrumente de răspuns militar la provocările războiului modern. O să mă refer la domeniile în care această transformare, şi noile provocări de securitate, se vor petrece, procesul este o continuare începută în 2017 şi probabil că va dura în funcţie de resursele care le va avea la dispoziţie până în 2022.

Ar trebui teoretic să pornească de la punctul politic referitor la asigurarea securităţii naţionale, România nu are o strategie de securitate naţională în momentul acesta, strategia de apărare 2015-2019 expiră anul acesta, le va fi destul de greu celor din forţele speciale ca pentru 2020 să-şi adapteze din punct de vedere strategic, doctrinar, organizaţional a resursei umane şi tehnologic capabilităţile, în schimb pot beneficia, şi aceasta a fost recomandarea mea, să se uite la stategia militară a NATO care a fost semnată în luna mai care identifică două tipuri de ameninări majore şi una dintre ele vine ca răspuns la una dintre îngrijorări, ameninţarea teroristă, chiar comandantul de operaţii seciale, când a fot numit la ceremonia respectivă a spus că se va focusa pe 2 paliere, operaţionalizarea forţelor pentru operaţii speciale şi pregătirea lor pentru răspunsul la competiţia între marile puteri sau de valoare apropiată, peer competition sau near peer competition acesta este unul dintre punctele în care ENESQ va îndruma toate capabilităţile de forţe speciale din cele 29 de ţări NATO, ştiu că şi ai noştrii au aceleaşi preocupări şi a doua va fi continuarea contribuţiei la lupta globală împortiva terorismului, acestea au fost menţionate în acea strategie militară NATO şi pe acest fond de oportunitate fac o recomandare pe modul de identificare şi alocare a resurselor financiare care să susţină un astfel de plan de implementare, altfel rămân nişte vorbe frumoase pe hârtie, dar nu vedem rezultate.

De asemenea estimez că paralel cu acest proces de transformare şi modernizare, ei vor continua cu contribuţii în teatrele de operaţii: Afganistan, Irak, Kosovo, chiar şi Mali, pe lângă aceasta, participări la exerciţii naţionale şi participări la exerciţii multinaţionale plus alte activităţi pe care le vor desfăşura în anul 2020.