Când patriotismul nu mai este suficient. Plecările de personal din Armata Serbiei

Studiul a identificat drept principale consecinţe ale plecărilor personalului VS din sistem aglomerarea cu sarcini, nivelul salariilor şi imposibilitatea promovării în carieră.

În afară de introducere şi concluzii, studiul mai are cinci capitole, care încearcă să răspundă la tot atâtea întrebări: cine pleacă din sistemul de apărare, de ce pleacă, de ce personalul nemulţumit pleacă în loc să se plângă de nemulţumiri, ce au întreprins până acum oficialii şi ce se întâmplă cât timp se aşteaptă reacţia celor abilitaţi.

Studiul a fost realizat şi publicat cu sprijinul organizaţiei Transparency International Defence and Security (TI-DS), în cadrul proiectului „De ce pleacă? Elucidarea legăturii dintre corupţie şi rămânerea cadrelor în sistemul de apărare din Serbia”.

Cine pleacă din sistem?

Studiul afirmă că din sistem pleacă personal din toate categoriile (personal contractual civil, funcţionari publici, soldaţi, subofiţeri, ofiţeri). Cei mai mulţi sunt informaticienii, medicii, asistenţii medicali, inginerii şi tehnicienii electronişti, şoferii, finanţiştii şi juriştii. Spitalul militar central din Belgrad are deficit de personal, în timp ce Institutul Tehnic Militar din Belgrad nu are probleme în angajarea inginerilor tineri, dar nu-i poate păstra mai mult de câţiva ani (mai ales pe electronişti). A reieşit, totodată, că militarii mai tineri se hotărăsc mai uşor să plece şi să găsească un alt serviciu, dacă nu sunt mulţumiţi de condiţiile de muncă.

Din 2014, a crescut proporţia de ofiţeri tineri în rândul celor care trec în rezervă, „vârful” fiind înregistrat în 2017, când 20% din ofiţerii trecuţi în rezervă au fost ofiţeri tineri care au părăsit sistemul apărării pentru a-şi căuta un alt loc de muncă, şi nu pentru că îndeplineau condiţiile de pensionare.

Ofiţerii şi civilii, de regulă, pleacă în sectorul privat. Asistenţii medicali şi medicii militari (la fel ca şi colegii civili) pleacă în străinătate. Foştii soldaţi, cel mai des, pleacă în străinătate, unde se angajează ca şoferi, sudori, ospătari pe vase de croazieră etc.

De ce pleacă?

Între principalele concluzii ale studiului privind cauzele plecărilor din sistemul de apărare sunt menţionate:

● selecţia negativă la promovarea în carieră, aglomerarea cu sarcini şi activitatea peste program (astfel că, practic, nu mai rămâne timp pentru viaţa de familie), îndeplinirea de sarcini care nu se regăsesc în fişa postului, lipsa instruirii şi a dezvoltării profesionale (care sunt, la rândul lor, condiţii pentru promovarea în carieră), spaţii neadecvate de cazare, lipsa de echipamente militare şi instrumente de lucru;

● deşi salariile din sistem sunt mici, acest aspect nu este hotărâtor, mai importantă ca motivaţie pentru plecare fiind lipsa de transparenţă în promovarea carierei, care se bazează într-o măsură mai mare pe sistemul „pilei”, şi nu pe merite;

● volumul mare al sarcinilor este o cauză a numărului mare de plecări, iar acest volum implică adesea sarcini care nu se regăsesc în fişa postului (cum ar fi curăţenia în interiorul cazărmii sau spălatul vaselor pentru şefi). Aceste activităţi cresc frustrarea personalului care s-a angajat din raţiuni patriotice, pentru a se instrui şi a-şi apăra ţara;

● este îngrijorător faptul că oamenii văd ca soluţie plecarea din sistem, şi nu demararea unei plângeri în interiorul sistemului. Ei nu au încredere în sistem, respectiv în mecanismele disponibile pentru plângeri şi reclamaţii. Se tem de consecinţe, cum ar fi mutarea, sau de sancţiunile pecuniare, dacă s-ar hotărî să depună o plângere.

Studiul arată existenţa unei prăpăstii între aşteptările angajaţilor şi cultura organizaţională conservatoare din sistemul de apărare, care continuă să fie cultivată fără a se ţine cont de schimbările din mediul contemporan. Loialitatea angajaţilor faţă de sistemul de apărare nu mai poate fi doar din patriotism, în condiţiile în care sunt multe alte elemente care descurajează rămânerea în sistem. Angajaţii sunt la curent cu evoluţiile din societate, ştiu care le sunt drepturile şi obligaţiile şi, totodată, sunt supuşi interacţiunii cu mediul civil.

Studiul mai analizează consecinţele pe termen lung ale plecărilor masive din sistemul de apărare, respectiv care este influenţa acestei probleme asupra funcţionării întregului sistem de apărare. Lipsurile material-financiare au uneori ca efect reducerea instrucţiei în teren şi a tragerilor cu muniţie de război, ceea ce influenţează negativ pregătirea personalului şi capacitatea de luptă a unităţilor.

Nemulţumirile legate de nivelul de salarizare sunt mai mari la Belgrad decât în alte garnizoane, deoarece în capitală costurile de trai sunt mai mari.

Reducerea unor sporuri (diurna pe timpul deplasărilor, diurna pentru serviciul în Zona Terestră de Securitate), în 2015, a avut un efect semnificativ pentru plecările din sistem. În 2016 s-a revenit asupra hotărârii şi valorile acestor sporuri au crescut semnificativ, dar între timp s-au înregistrat atât multe plecări, cât şi o reducere a entuziasmului pentru a lucra în VS. O altă nemulţumire este legată de faptul că soldaţii profesionişti nu primesc compensaţia pentru întreţinerea locuinţei aflate în altă localitate unde trăieşte familia (această compensaţie fiind rezervată doar subofiţerilor şi ofiţerilor căsătoriţi). Adesea compensaţia pentru transportul până la serviciu nu acoperă cheltuielile reale.

S-au luat măsuri, între timp, pentru formarea de subofiţeri de calitate. Şcoala pentru tehnicieni de aviaţie a fost înfiinţată în 2015, iar pentru mecanici pentru şenilate, în 2018.

Dar un militar serios, care munceşte, va pleca mai greu la curs sau într-o misiune externă, decât unul mai leneş sau care creează probleme. De asemenea, un militar harnic are şanse mai mari să fie blocat într-un post mărunt, într-o garnizoană mai mică.

Şefii abuzează frecvent de timpul subordonaţilor, iar fenomenul este accentuat în ajunul şi după ce trece un control (inspecţie). Pretutindeni funcţionează „practica” lucrului în weekend.

Măsuri motivante pentru păstrarea personalului în sistem

Ministerul Apărării al R.Serbia a întreprins mai multe măsuri pentru stimularea angajaţilor de a rămâne în sistem. De bună seamă, creşterea salariilor este o măsură importantă şi benefică, dar insuficientă. Mulţi angajaţi din sistemul de apărare consideră că un salariu mare te motivează să neglijezi alte probleme de la locul de muncă, dar guvernul sârb nu-şi permite plata unor salarii atât de mari în sistemul de apărare, care să-i satisfacă pe toţi angajaţii.

O a doua măsură stimulativă este construcţia de locuinţe pentru personalul din sistemul de apărare şi securitate (VS, Poliţia Serbiei, Jandarmeria Serbiei, Agenţia de Securitate şi Informaţii a R.Serbia / BIA) în mai multe localităţi (garnizoane), la preţuri sub cel al pieţei, dar la aceleaşi standarde de calitate.

În acest context, sistemul de apărare oferă angajaţilor şi alte compensaţii, motivaţii şi satisfacţii pentru a fi sau a rămâne parte a sistemului:

● mândria de a lucra pentru ţară;

● oportunitatea de a avea o profesie interesantă, cu activităţi şi satisfacţii care nu se regăsesc în viaţa civilă;

● posibilitatea identificării cu valorile cultivate de VS (îndeosebi cu solidaritatea şi spiritul de echipă);

● spor de vechime;

● venituri băneşti regulate şi sporuri pentru activitatea peste program;

● creşterea valorii diurnelor;

● acordarea unui sprijin financiar pentru fiecare copil născut;

● investiţii în infrastructura militară (care să asigure condiţii mai bune de muncă).

Între măsurile concrete pentru consolidarea valorilor morale şi a unor motivaţii non-financiare se numără activităţile desfăşurate de Direcţia pentru Tradiţie, Standard şi Veterani şi Direcţia pentru Relaţii Publice, ambele din structura centrală a Ministerului Apărării. La acest obiectiv contribuie şi spaţiile muzeale („camere-muzeu”) deschise în sediile comandamentelor şi unităţilor militare din întreaga ţară şi care cultivă tradiţiile militare.

De cealaltă parte, studiul arată că toate aceste condiţii motivante, financiare şi de altă natură, pălesc în faţa situaţiei în care condiţiile de muncă nu sunt echitabile, iar cea mai simplă soluţie pare plecarea din sistem.

Concluziile şi recomandările studiului

Studiul are şi o parte cu recomandări. Cea mai importantă se referă la necesitatea realizării unei analize riguroase de către responsabilii din sistemul de apărare, din care să rezulte care sunt armele şi specializările cele mai deficitare, iar aceste rezultate să stea la baza priorităţilor pentru menţinerea sau atragerea de cadre în sistem. Totodată, se impune identificarea sporurilor care ar trebui mărite pentru a motiva personalul, simultan cu dezvoltarea unui sistem transparent de informare privind posturile disponibile, pentru planificarea adecvată a evoluţiei în carieră de către personalul din sistem. În acest sens, este nevoie de o mai bună comunicare între Direcţia Cadre (din Ministerul Apărării) şi militarii din unităţi. Nu în ultimul rând, este nevoie de identificarea problemelor legate de orele suplimentare, respectiv de plata acestora către cei ce nu au posibilitatea să primească zile libere.

Se propune formarea unor comisii pentru avansarea în grad şi promovarea în carieră, cu criterii şi condiţii bazate pe merite şi abilităţi. Este oportună crearea de condiţii pentru rotirea pe funcţii la 2-3 ani, în funcţie de grad şi de complexitatea sarcinilor. Rămânerea prea mult într-o funcţie poate avea ca efect blocarea promovării în carieră şi aglomerarea structurii de personal cu anumite grade.

Este nevoie de o mai bună informare a personalului privind posibilităţile avute la dispoziţie: atât pentru promovare, cât şi pentru soluţionarea unor plângeri. În acest sens se impune consolidarea capacităţilor şi independenţa funcţională şi pe linie de personal a Inspectoratului Apărării, pentru ca acesta să abordeze în mod corespunzător plângerile angajaţilor din sistemul de apărare.

Conducerea militară ar trebui să analizeze şi să găsească alte soluţii pentru întreţinerea clădirilor şi a spaţiilor din cazărmi. Efectuarea de către militari a acestor sarcini îi deturnează de la procesul de instrucţie şi influenţează negativ moralul. În plus, ar trebui redus volumul sarcinilor administrative pentru întreg corpul de cadre militare.

La modul general, îmbunătăţirile în domeniul financiar şi al resurselor materiale influenţează poziţia angajaţilor din sistemul de apărare şi satisfacţia faţă de condiţiile de muncă. Curtea de Conturi (DRI) ar trebui să verifice oportunitatea înzestrării în Ministerul Apărării şi VS, pentru a identifica obstacolele unei înzestrări eficace şi găsi soluţii, pentru ca o procedură mai rapidă şi eficientă de achiziţie să nu crească riscul de corupţie.

Nu în ultimul rând, este important şi rolul Comisiei pentru apărare şi afaceri interne a Parlamentului R.Serbia în monitorizarea sistemului de apărare şi soluţionarea problemelor legate de plecările din sistem înainte de termen, respectiv a modului în care îşi îndeplinesc obligaţiile structurile de comandă şi control din sistem.

Reflectă acest studiu realitatea din Armata Serbiei?

Datele prezentate de cercetătoarele BCBP sunt, probabil, veridice, la fel ca şi principalele concluzii. Dar, vorbim, în realitate, despre un studiu empiric, şi nu unul ştiinţific, din cauză că nu s-a putut lucra cu un eşantion reprezentativ. După cum se arată încă în introducere, şi cercetătoarele sunt conştiente de limitele studiului: un număr relativ mic de persoane intervievate (12), lipsa reprezentanţilor unei întregi categorii din rândul acestora (nu se regăseşte niciun subofiţer!), aceste persoane provin din doar trei garnizoane (Belgrad, Kraljevo, Vranje). Problemele în realizarea studiului sunt reliefate şi de faptul că alţi potenţiali respondenţi au refuzat să colaboreze, de teama unor consecinţe, atât pentru ei (deşi nu mai erau cadre active), cât şi pentru foştii colegi.

Aşadar, dificultatea unei astfel de analize rezultă din lipsa accesului la mai multe date reale şi oficiale. Aceste date sunt considerate confidenţiale (în baza unui ordin al ministrului apărării, din 2016) şi nu sunt făcute publice de către sistemul de apărare din Serbia.

În elaborarea studiului s-au folosit atât documente oficiale, cum este Monitorul militar oficial (Službeni vojni list / SVL), unde sunt publicate ordinele privind încetarea serviciului militar activ şi trecerea în rezervă a cadrelor militare cu grad de ofiţer şi subofiţer, dar şi alte surse deschise, cum sunt: postări de pe site-ul ministerului sârb al apărării şi cel al VS, materiale de la şedinţe ale parlamentului sârb, date din mass-media (inclusiv interviuri ale unor cadre militare active sau pensionate sau evaluări ale unor analişti militari), postările de pe reţelele de socializare şi comunicatele unor instituţii (de exemplu, ale câtorva sindicate din sistemul de apărare). O limită a datelor care apar în SVL este că acolo nu se publică datele despre plecările din sistem ale civililor sau soldaţilor. Mai mult, datele din SVL se referă la gradul celui trecut în rezervă, fără  a menţiona vârsta, astfel că aceasta poate fi dedusă doar cu aproximaţie.

Între cei ce au criticat mereu sistemul de apărare pentru eforturile insuficiente pentru păstrarea personalului şi, mai ales, pentru deficitul de personal din unele posturi şi specialităţi a fost reputatul analist militar Aleksandar Radić. Acesta a reliefat deficitul cronic de piloţi şi tehnicieni de aviaţie. Situaţia s-a îmbunătăţit puţin, după şcolarizarea de tehnicieni la şcoala militară de subofiţeri, reînfiinţată în 2015, şi după selecţionarea mai multor cadeţi pentru a deveni piloţi, dar situaţia este încă departe de optim, mai ales în contextul recentelor achiziţii semnificative de elicoptere şi intrarea în înzestrare a avioanelor de vânătoare MiG-29 din Belarus, aşteptată pentru acest an. Ca urmare, media de vârstă a piloţilor militari sârbi este foarte mare, fapt ce a ieşit în evidenţă cu ocazia exerciţiilor executate de partea sârbă cu partea română („Air Solution”) şi cu partea rusă „Frăţia Aviatorilor din Rusia şi Serbia” / BARS).

Problema plecărilor din sistem este cunoscută de către conducerea de stat şi politică, atât la cel mai înalt nivel, cât şi în ministerul sârb al apărării şi VS. Acesta este şi cel mai probabil motiv atât al demarării, cât şi al promovării mediatice a programului de construcţii de locuinţe pentru personalul din sistemul de apărare şi securitate din Serbia, în câteva localităţi, la preţuri mai mici decât cele standard.

Programul se realizează în baza unei legi speciale, care oferă o serie de facilităţi constructorilor, pentru ca preţul mai mic al locuinţelor să nu fie obţinut în detrimentul calităţii. Pe de altă parte, se creează o inechitate în raport cu alte categorii de salariaţi, inclusiv bugetari. Astfel, şi alte categorii sociale ar putea cere o altă „lege specială”, care să le faciliteze achiziţionarea de locuinţe la preţuri mai mici.

Pe acest fond, legea specială care permite construcţia acestor locuinţe este criticată de către o parte a societăţii civile, ca şi de către antreprenorii care nu sunt parte a programului. Principalul reproş se referă la afectarea competiţiei şi a legilor pieţei.

Studiul nu s-a referit la o serie de măsuri (recompense) non-financiare pentru angajaţii din sistem care sunt apreciaţi de către şefi. Între acestea se numără sejururile gratuite în tabere şi obiective turistice administrate de ministerul sârb al apărării (la Vrnjačka Banja, zona Tara sau Kopaonik). Tot aici ar intra parteneriatele încheiate de Ministerul Apărării cu o serie de facultăţi din toată ţara, pentru şcolarizarea gratuită a unui număr de copii ai angajaţilor din sistemul de apărare. Acelaşi minister dezvoltă un parteneriat cu ministerul sârb al educaţiei pentru învăţământul dual, pentru o serie de profesii de interes pentru sistemul apărării. Pe aceeaşi linie se înscriu parteneriatele cu mai mulţi agenţi economici, pentru vânzarea de produse şi servicii în rate pentru angajaţii din sistemul de apărare. La un moment dat, a existat şi o procedură de subvenţionare a creditelor pentru achiziţia de locuinţe, dar aceasta a fost desfiinţată şi s-a trecut la programul de construcţii de locuinţe deja menţionat.

Considerăm că în studiu nu a fost potenţat rolul sistemului militar de servicii medicale, începând cu spitalele militare (Belgrad, Novi Sad şi Niš) şi reţeaua de farmacii militare sau alte policlinici. Merită subliniat că în aceste instituţii au acces şi pensionarii, iar în anumite condiţii, inclusiv asiguraţi din sistemul civil.

Alte măsuri indirecte pentru prevenirea plecărilor din sistem, care au vizat cu prioritate creşterea prestigiului instituţiei militare şi al profesiei sunt adoptarea „Codului de onoare”, instituirea de ordine şi medalii (inclusiv pentru participarea la luptele din perioada destrămării R.S.F.Iugoslavia sau în perioada intervenţiei NATO împotriva R.F.Iugoslavia). Mai mult, pentru promovarea profesiei militare, s-a instituit o insignă pentru soldaţii voluntari. Poate tot aici intră şi organizarea ceremoniilor de depunere a jurământului militar de către soldaţii voluntari şi cursanţii cursului de ofiţeri în rezervă, în luna martie 2020, în pofida riscurilor provocate de epidemia de COVID-19. La una din ceremonii a participat ministrul apărării!

Deşi ministerul sârb al apărării participă la programul NATO de implementare a transparenţei achiziţiilor şi combaterea corupţiei în sistemul de apărare în general, studiul demonstrează că, pentru participarea la un curs, avansarea în grad, mutarea într-o altă garnizoană sau promovarea în carieră, adesea se face uz de „pile”. Iar aceasta a devenit o „practică”.

O parte foarte importantă a studiului este cea din final, care conţine o serie de comentarii şi recomandări. Cea mai importantă ni se pare aceea că Ministerul Apărării (al R.Serbia) trebuie să vadă faptul că este un angajator ca oricare altul. Iar pentru a fi concurent pe piaţă şi să atragă cadre de calitate, este nevoie să asigure condiţii mai bune de muncă. Este nerealist, susţin cercetătoarele, ca, în anul 2020, Ministerul Apărării să aştepte ca principala motivaţie pentru muncă a personalului VS să fie patriotismul şi ca totul să funcţioneze pe baza entuziasmului angajaţilor... Foarte importantă ni se pare şi concluzia că nivelul scăzut al veniturilor este un motiv important pentru plecarea din sistem, dar nu este principalul. Întâietate ar avea volumul mare de muncă şi insatisfacţia privind perfecţionarea şi perspectivele de promovare în carieră.

Informaţii legate de problemele din sistem apar în mass-media prin intermediul „sindicatului reprezentativ”, Sindicatul Militar din Serbia (Vojni sindikat Srbije / VSS). Acesta este, practic, într-o dispută permanentă, într-un „război de uzură” cu conducerea politico-militară şi militară de la Belgrad, dar în principal cu ministrul apărării şi câţiva apropiaţi ai acestuia din fruntea Ministerului Apărării. Un astfel de război a fost dus de VSS împotriva fostului şef al SMG, generalul Ljubiša Diković. VSS dezvăluie ocazional, atât abuzuri din partea comandanţilor, de la diverse niveluri, cât şi dezinteresul conducerii pentru a acţiona mai eficient în scopul creşterii nivelului de trai al angajaţilor din sistem, simultan cu îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi instruire şi eliminarea actelor de nepotism şi corupţie. Pentru aceasta, dar şi pentru organizarea de proteste şi marşuri sindicale, preşedintele VSS (Novica Antić) a fost judecat de către Tribunalul Militar Disciplinar (din Niš) care a dispus retrogradarea subofiţerului, ceea ce a presupus şi încetarea contractului de muncă şi plecarea forţată din sistem. Informaţiile critice plasate în presă de VSS, după angajarea VS în sprijinul autorităţilor civile pentru combaterea COVID-19, au avut ca efect îmbunătăţirea asigurării acestor militari cu echipamente de protecţie. Pare că tot o iniţiativă a VSS stă la baza includerii personalului sanitar militar în hotărârea de guvern de creştere a salariilor personalului medical angajat în combaterea COVID-19, de la 01.04.2020. Într-un interviu din 09.04.2020, N.Antić a lăudat asigurarea de teste pentru testarea militarilor sârbi pentru COVID-19, dar a criticat faptul că în perioada cât se aşteaptă rezultatele nu sunt separaţi cei deja testaţi, de cei ce aşteaptă să fie testaţi.

De bună seamă că ar fi oportun un schimb de experienţă cu ministerele apărării din state dezvoltate şi cu standarde înalte în domeniu, pentru eventuala preluare şi implementare adecvată a celor mai bune practici pentru păstrarea personalului, în conformitate cu tradiţiile, cultura, resursele umane şi material-financiare ale statului sârb.

În final, poate merită menţionate două-trei detalii, apropiate de tema abordată: la 10 aprilie 2020, ministerul sârb al apărării a anunţat că reputatul epidemiolog sârb Predrag Kon, maior în rezervă, a fost avansat la gradul de locotenent-colonel în rezervă (în arma / specializarea medicină militară), în baza ordinului preşedintelui Serbiei (Aleksandar Vučić), pentru eforturile şi contribuţia la lupta Serbiei şi a cetăţenilor săi împotriva epidemiei de COVID-19. Şi aceasta se poate înscrie în seria măsurilor conducerii de la Belgrad pentru creşterea popularităţii şi prestigiului VS, ceea ce ar putea creşte şi atractivitatea profesiei militare.

În acelaşi spirit, în contextul crizei COVID-19, Ministerul Apărării şi SMG oferă angajaţilor din sistem sprijin psihologic (prin Secţia pentru dezvoltarea activităţii psihologice din Direcţia Cadre). Astfel, sunt puse la dispoziţie mai multe numere de telefon, în funcţie de trei grupuri de garnizoane, iar pe site-ul Ministerului Apărării au fost postate o serie de informaţii legate de virusul SARS-CoV-2 şi infecţia COVID-19.

De cealaltă parte a balanţei, însă, merită subliniat că aproape 60 de soldaţi (din Batalionul 17 mecanizat din Bačka Topola, din Brigada 1 Forţe Terestre Novi Sad) s-au infectat cu COVID-19 la jumătatea lunii martie, când acordau asistenţă poliţiei de frontieră şi altor autorităţi pentru escortarea şi paza în carantină a unor cetăţeni sârbi care se întorceau în Serbia din state cu transmitere intensă de coronavirus SARS-CoV-2, în zona Palić şi Morović. Ministerul sârb al apărării nu a mediatizat deloc problema, frânturi de date apărând pe reţelele de socializare şi într-o declaraţie a preşedintelui ţării. La începutul lunii aprilie, acesta îşi exprima profundul regret, atât privind infectarea soldaţilor, cât şi privind faptul că aceştia au acţionat din ordinul lui. Totodată, preşedintele şi-a exprimat convingerea că sacrificiul soldaţilor a avut ca efect salvarea de la infectare a unui foarte mare de civili din întreaga ţară. Părerea unanimă este că infectarea s-a datorat nu doar lipsei de măsuri de protecţie a cetăţenilor repatriaţi, ci şi faptului că soldaţii nu au beneficiat de instruirea necesară şi, cu atât mai puţin, de echipamentele de protecţie necesare. Opinia publică, oricum, nu a fost informată despre vreo măsură de sancţionare a eventualilor vinovaţi. Or, această situaţie poate doar să-i stimuleze pe cei de la baza piramidei militare din Serbia să caute un loc de muncă în afara sistemului.

Ca şi în alte cazuri, autorităţile sârbe au identificat problema, dar încă nu fac suficient pentru motivarea personalului armatei sârbe să nu plece din sistem înainte de termen.

[1] http://bezbednost.org/BCSP-News/7216/The-personnel-drain-problem-in-the-defence-sector.shtml.

[1] http://bezbednost.org/upload/document/why_are_people_leaving_the_serbian_defence_system_.pdf