04 martie 2019

Documentar Monitorul Apărării şi Securităţii / Raportul de forţe militare dintre India şi Pakistan

Monitorul Apărării şi Securităţii

Sursă foto: Mediafax

Teorie şi practică în calculul forţelor militare

În terminologie militară, raportul de forţe şi mijloace (Correlation of Forces and Means - COFM) este un algoritm de calcul prin care planificatorii militari (în special de la nivelurile operativ şi tactic) analizează, cantitativ şi calitativ, forţele şi mijloacele de care dispun părţile aflate în conflict, pentru a dezvolta opţiunile proprii, a estima pierderile şi a propune comandanţilor cursul de acţiune optim. Raportul de forţe poate fi cantitativ – când se compară numeric categorii de personal şi armament similare, şi calitativ - când fiecărui sistem de armament i se atribuie un coeficient, în funcţie de capabilităţile pe unitate, luându-se în calcul, de regulă, puterea de foc, mobilitatea şi capacitatea de protecţie. COFM se aplică exclusiv unui conflict convenţional, mijloacele nucleare nefiind subiectul unei astfel de metodologii.

Doctrina NATO apreciază COFM ca fiind o abordare statică, care nu oferă o evaluare realistă a modului în care sistemele interacţionează în dinamica unui câmp de luptă modern. Este adevărat, însă, că planificatorii militari din armatele statelor NATO analizează, în cadrul procesului de luare a deciziei, forţele aflate în conflict din punct de vedere numeric şi calitativ dar nu consideră rezultatul ca fiind obiectiv şi edificator pentru a previziona rezultatul conflictului, apreciind că există multe alte elemente (de exemplu: calitatea liderilor militari implicaţi în conflict, starea moralului trupelor etc) care pot influenţa desfăşurarea evenimentelor.

COFM a fost folosit extensiv în doctrina sovietică şi a fost preluat ca atare de teoreticienii militari ruşi, fiind elaborate numeroase modele matematice şi aplicaţii pe computer care să redea cât mai fidel potenţialul de luptă al combatanţilor (pentru un studiu exhaustiv pe această temă, vezi James K. Womack, „Soviet correlation of forces and means: quantifying modern operations”).

Analiza de mai jos îşi propune să ofere cititorului o viziune de ansamblu asupra potenţialului de luptă al celor două state şi nu o abordare COFM stricto sensu, cu atât mai mult cu cât ambele sunt puteri nucleare şi există oricând şi posibilitatea implicării în conflict a Chinei, aliat natural al Pakistanului, într-un eventual conflict al acestuia din urmă cu India (întrucât China are o veche dispută de frontieră cu India, pe tema a două teritorii - Aksai Chin, în nord, şi Arunachal Pradesh, în est).

India şi războiul pe două fronturi

Autorităţile de la New Delhi consideră că cel mai periculos scenariu pentru India este implicarea concomitentă pe două fronturi, împotriva Pakistanului în vest şi a Chinei în nord şi est. Sunt luate în calcul trei ipoteze, probabilitatea ca acestea să se materializeze fiind în ordinea prezentată mai jos. 

1. Pakistan ar putea exploata un eventual conflict la frontiera sino-indiană;
2. China ar putea vedea o oportunitate strategică în cazul izbucnirii unui conflict militar convenţional India-Pakistan şi s-ar implica pentru revendicarea celor două teritorii în dispută;
3. Al treilea scenariu, cel mai puţin plauzibil, este ca Pakistan şi China să lanseze un atac cooordonat asupra Indiei, concomitent  din vest şi est.

Indiferent de scenariu un lucru este cert. Cooperarea miltară între China şi Pakistan a atins un nivel fără precedent şi implicarea Chinei într-un conflict regional nu trebuie exclusă.

Potenţialul uman

India se situează pe locul 4 pe glob din punctul de vedere al personalului pe care îl are sub arme, în 2018 dispunând de  4.207.250 de militari, din care 1.362.500 activi şi 2.844.750 în rezervă.

Pakistan este pe locul 17 pe glob, cu un total de 919.000 de militari, din care 637.000 activi şi 282.000 în rezervă.

Raport de forţe India/Pakistan: 4,57/1

Bugetul apărării

În anul 2017, India s-a situat pe locul cinci în lume în privinţa cheltuielilor pentru apărare, bugetul fiind estimat la 63,9 mld USD (2,5% din PIB). Pentru perioada 2018-2019  fost avansată cifra de 58 mld USD anual. Din cauza inflaţiei şi a deprecierii rupiei, unii critici indieni apreciind că bugetul actual s-ar situa, în termeni reali, la doar 1,58% din PIB, aceasta este cea mai mică alocare din 1962 încoace. Experţii apreciază că alocarea bugetară nu este suficientă pentru proiectele actuale, nemavorbind de modernizare sau achiziţii noi.

În 2018 Pakistan a cheltuit pentru apărare cca. 11 mld. USD (3,6% din PIB).

Capacităţi nucleare

India dispune de cca 130-140 de focoase nucleare, vectorul purtător cel mai performant fiind racheta  Agni-3, cu o rază de acţiune estimată între 3.000 şi 5.000 de kilometri.

Pakistan deţine 140-150 de focoase nucleare. Dispune, în general, de instalaţii de lansare mobile cu rază scurtă şi medie de acţiune, racheta Shaheen 2 putând ajunge la 2.000 de kilometri. Dispune, de asemenea, de armament nuclear tactic, cu focoase de putere mică purtate de vectori cu rază scurtă de acţiune (rachete cu rază de acţiune de 50-100 de kilometri), acestea fiind achiziţionate în scopul descurajării unei eventuale incursiuni militare a Indiei pe teritoriul pakistanez.

Forţe terestre

Forţele terestre indiene au un personal de 1.237.117 militari activi şi sunt organizate în 13 corpuri de armată, 3 divizii blindate, 18 divizii de infanterie, 10 divizii de vânători de munte şi un număr de brigăzi independente. Principalele unităţi şi sisteme luptătoare care pot fi luate în calcul la raportul de forţe sunt: 62 de regimente blindate, 350 de batalioane de infanterie, 300 de regimente de artilerie, 4000 de tancuri, 4300 de piese de artilerie diferite, 174 de elicoptere de luptă.

Forţele terestre pakistaneze au cca 550.000 de militari activi şi sunt organizate în 6 comandamente operaţionale, unul dintre acestea (Strategic Command) fiind responsabil de pregătirea forţelor, iar celelalte 5 având în subordine un total de 10 corpuri de armată, 7 brigăzi mecanizate  independente şi 8 brigăzi blindate independente. Unităţile şi sistemele luptătoare luate în calcul la raportul de forţe sunt: 46 de regimente blindate, 160 de batalioane de infanterie, 108 regimente de artilerie, 2200 de tancuri, 1700 de piese de artilerie diferite, 260 de elicoptere de luptă.

Raport de forţe India/Pakistan: 1,3/1 în regimente blindate; 2,1/1 în batalioane de infanterie; 3/1 în regimente de artilerie; 2/1 în tancuri; 2,5/1 în piese de artilerie; 0,6/1 în elicoptere de luptă.

Forţe aeriene

Pentru a fi în măsură să combată ameninţările pe două fronturi simultan, Forţele aeriene indiene (Indian Air Forces – IAF) ar avea nevoie, potrivit generalului de aviaţie (Air Chief Marshal) Birender Singh Dhanoa, şeful Statului Major al IAF, de 42 escadrile de aeronave de luptă (cca 900 de aeronave, o escadrilă având 18 aeronave angajate în luptă şi trei în rezervă). Această ţintă de dotare a fost autorizată de Parlamentul indian şi trebuia atinsă în 2022 dar, din constrângeri financiare, a fost mutată în 2032.

În prezent IAF deţine, potrivit catalogului World Air Forces 2018, 771 de aeronave de luptă. În realitate, IAF nu ar dispune, potrivit unor experţi militari indieni, decât de maxim 31 de escadrile complet operaţionale, cca 650 de aeronave de luptă, iar rata de atriţie este îngrijorătoare, în fiecare an aproximativ 40 de aeronave ieşind din serviciu prin depăşirea duratei de viaţă. Flota este învechită, principala aeronavă fiind Su-30 MKI.

O parte dintre forţele aeriene ale IAF ar putea fi menţinute în nord, pentru a face faţă unei eventuale agresiuni din partea Chinei. Pe acest front, China ar putea aloca, din cele 1527 de aeronave de luptă de care dispune, cca 300 de avioane de vânătoare şi 72 de avioane de bombardament (Su-27, J-10, J-11 / J-11B şi, pe termen mediu, aeronave din generaţia a 5-a, J-20 şi FC-31). De altfel exerciţiul „Gagan Shakti", desfăşurat pe durata a două săptămâni în luna aprilie 2018, a testat tocmai capacitatea IAF de a purta simultan un război pe două fronturi.

Avioane de luptă:  130 Jaguar M/S; 244 MiG-21; 84 MiG-27; 66 MiG-29; 45 Mirage 2000H/I; 198 Su-30MKI; 4 Tejas LCA. Total: 771.

Elicoptere de luptă: 75 Dhruv ALH. Elicoptere de luptă uşoare: 258 Mi-8/17;  15 Mi-24/25/35; 3 Mi-26; 16 SA315;  76 SA316/319. Total: 443.

Forţele aeriene pakistaneze (Pakistan Air Force - PAF) sunt mai bine antrenate şi au experienţă de luptă superioară. Începând cu 2011, PAF şi forţele aeriene chineze (PLAAF) desfăşoară exerciţii comune cu numele de cod „Shaheen”, ultimul având loc în provincia chineză Xinjiang, în septembrie 2018.

PAF dispune de 22 de escadrile de aeronave de luptă, cu un total de 365 de aeronave. Principala aeronavă este JF-17, un avion multirol de generaţia a patra, produs în cooperare cu China şi care va înlocui mai vechile Mirage III şi F-7, existând deja o comandă de 100 de aeronave precum şi intenţia declarată de a achiziţiona încă 150.

Avioane de luptă: 136 F-7; 45 F-16A/C; 70 JF-17; 69 Mirage IIIEP/OF/RP; 90 Mirage 5EF/F/PA. Total: 365

Elicoptere de luptă: 1 AH-1F; 5 Bell 205; 1 Bell 412; 6 Mi-171; 1 SA330; 10 SE3160. Total: 24

Raport de forţe India/Pakistan: 2,1/1 în avioane de luptă; 18,4/1 în elicoptere de luptă.

Forţe navale

Forţele navale indiene au un personal de cca 67.000 de militari activi şi dispun de 1 portavion (INS Vikramaditya, nava amiral a flotei, portavion din clasa Kiev achiziţionat de la Federaţia Rusă în anul 2013), 11 distrugătoare, 13 fregate, 1 submarin cu propulsie nucleară (INS Chakra, din clasa Akula), 1 submarin purtător de rachete balistice (INS Arihant, capabil să lanseze rachete K-15 Sagarika, cu încărcătură convenţională sau nucleară, la distanţe de până la 750 de kilometri), 14 submarine convenţionale, 22 de corvete şi alte nave auxiliare şi de sprijin. Forţele navale indiene dispun de 33 de avioane de vânătoare MiG-29K/KUB şi de 89 de elicoptere de luptă (8 Dhruv ALH; 14 Ka-28; 8 S-61/H/UH-3H; 34 SA316/319 şi 25 Sea King 42).

Forţele navale pakistaneze au un personal de 26.000 de militari activi şi dispun de 9 fregate şi 2 submarine de atac. Forţele navale pakistaneze dispun de 21 de elicoptere de luptă: 2 Mi-14; 7 SA316/319; 6 Sea King 45 şi 6 Z-9.

Raport de forţe India/Pakistan: 5/1 în nave de suprafaţă; 8/1 în submarine.

Aprecieri privind raportul de forţe

Strict numeric, raportul de forţe îi este favorabil Indiei. Dacă la nivel de capabilităţi terestre şi aeriene există un oarecare echilibru (un raport generic de cca 1,5/1 până la 2/1 în favoarea Indiei) este evidentă dominaţia Indiei pe mare. India dispune de un portavion şi de un număr foarte mare de nave de suprafaţă şi de submarine care îi pot asigura supremaţia aeriană şi maritimă în Marea Arabiei.

Într-un conflict strict convenţional cu Pakistanul şansele de succes ale Indiei sunt apreciabile. Totuşi, din context nu poate fi scoasă China. Este foarte probabil ca o bună parte din forţele indiene (până la o treime) să rămână concentrate în est, pentru a preveni o eventuală intervenţie a Chinei, ceea ce ar echilibra raportul de forţe pe frontul de vest, ba chiar ar înclina balanţa înspre Islamabad.