24 februarie 2024

De doi ani, Ucraina ne arată că Rusia poate fi oprită

Florin Jipa

S-a discutat mult despre lecţiile învăţate şi concluziile celor doi ani de agresiune ai Rusiei în Ucraina. Cel mai important este că Ucraina ne-a arătat că Rusia poate fi oprită fără intervenţia Statelor Unite sau a ţărilor vestice, dacă există voinţă populară.

Sursă foto: SMG Ucraina

După ce a fost invadată pe cinci direcţii, a reuşit să-şi elibereze jumătate din teritoriul ocupat în februarie şi martie 2024. Mai mult, Ucraina a reuşit să contraatace şi să aibă iniţiativa pentru mai bine de un an.

Chiar şi fără muniţia promisă, Ucraina a reuşit să păstreze principalele linii de apărare, iar câştigurile teritoriale ruseşti au fost mici, obţinute după luni de lupte, cu pierderi foarte mari.

Cea mai importantă consecinţă a invaziei Ucrainei este că Europa de Est devine o forţă greu de ignorat. Polonia se înarmează într-un ritm alert, Finlanda s-a alăturat NATO şi în curând o va face şi Suedia. România, de asemenea, face paşi, chiar dacă încă ezitanţi, spre formarea unei armate puternice. Linia de apărare aliată de la Finlanda până în Grecia arată voinţa tuturor guvernelor de a forma grupuri de luptă capabile să ţină piept unei invazii.

Doar ţările NATO foste comuniste din Europa de Est au avut un PIB în 2023 de 2,5 trilioane dolari, mult mai mare decât al Rusiei cu 1,9 trilioane.

O altă lecţie importantă, Kievul ne-a mai învăţat că Flota rusă la Marea Neagră este vulnerabilă, la fel cum este şi Crimeea, despre care se spunea, înainte de război, că este de neatins datorită sistemelor antiaeriene şi antinavă dislocate acolo. Folosirea dronelor la scară largă, adaptarea la situaţiile concrete din teren, ofiţeri cu iniţiativă şi o comandă suplă au asigurat avantaje Ucrainei, chiar dacă la elementele clasice, precum numărul de avioane, elicoptere, tancuri, piese de artilerie etc, Rusia dispune de un raport mult mai mare, chiar şi de peste zece la unu dacă ne referim la avioane şi elicoptere de atac.

Ucraina a mai dat ceva Europei: răgaz să se pregătească. Dacă Ucraina pica în cele trei zile cât spera Putin că va dura războiul, Europa se trezea la graniţele ei cu o armată de câteva sute de mii de militari, pregătiţi de un război total, şi ar fi fost nevoită să facă mari concesii lui Putin pentru a nu fi invadată. Să nu uităm că planurile militare ale lui Putin arătau joncţiunea cu Transnistria, iar fostul ministru al Apărării, Vasile Dîncu, chiar prognoza în 2022 că există scenariul să avem graniţă cu Rusia.

Acum, toată Europa, inclusiv reticentele Franţa şi Germania, au văzut adevăratele intenţii ale lui Putin şi au pus în aplicare planuri ample de înarmare, de peste 100 miliarde euro fiecare. Chiar dacă porneşte mai greu, industria de apărare europeană începe să producă sub presiunea comenzilor.

Dar, războiul a rătat şi fisurile din NATO, Ungaria şi Turcia. Dacă Turcia a jucat rolul neutru, motivând necesitatea negocierilor cu Putin, Ungaria a fost de la început împotriva Ucrainei şi împotriva NATO şi UE, Orban prezentând mereu varianta Kremlinului privind viitorul Kievului la toate întâlnirile cu ceilalţi oficiali aliaţi.

Poziţia duplicitară a lui Viktor Orban, afişările lui cu harta Ungariei Mari, ar fi trebuit să ducă la reacţii mai dure din partea României.

După aproape doi ani de război, generalul Gheorghiţă Vlad, şeful Statului Major al Apărării, a avut curajul să spună public despre provocările Armatei României: proiecte legislative întârziate, problemele la achiziţii şi minusurile la personal şi la rezerva operaţională.

Autorităţile române au căzut testul când a venit vorba de contracararea dronelor ruseşti care au căzut pe teritoriul naţional, iar problemele ridicate de generalul Gheorghiţă pe acestă problemă nu ne-au liniştit deloc.

Avem timp să remediem toate aceste neajunsuri, dacă vom avea politicieni responsabili. Până acum, România a ales să nu comunice oficial referitor la ajutoarele transmise Ucrainei, ştim doar că au fost 15 transporturi, dintr-o declaraţie a preşedintelui Zelenski. De asemenea, România a comunicat destul de puţin pe achiziţiile punctuale, nu s-a făcut nimic pentru dezmorţirea industriei de apărare şi conectarea acesteia la noile nevoi ale armatei.

Un mare neajuns a fost chiar cheltuirea banilor destinaţi Apărării. În cei doi ani de război, 2022 şi 2023, Ministerul Apărării Naţionale nu a reuşit să cheltuiască bugetul alocat, execuţia bugetară a arătat că în niciun an nu a fost depăşit procentul de doi la sută pentru Apărare, cât ne-am angajat la NATO.

Din păcate, remedierea acestor probleme va fi şi mai complicată după alegerile din acest an, când vor fi două partide extremiste, care promovează retorica Kremlinului, în Parlament.

Chiar dacă nu ne-a atacat direct, Rusia a desfăşurat un război informaţional continuu asupra românilor, puţin contracarat de autorităţi, care au decis să comunice rar pe subiectul războiului de la graniţa noastră.