03 februarie 2019

Ziua în care România a devenit mai mare cu 9.700 de kilometri pătraţi de spaţii maritime

Indira Crasnea

Sursă foto: Mediafax

Acum zece ani, pe 3 februarie 2009, România îşi adăuga la teritoriu 9700 kIlometri pătraţi de spaţii maritime – platou continental şi zonă economică exclusivă din Marea Neagră – după un râzboi dus cu armele inteligente ale dreptului şi diplomaţiei la Curtea Internaţională de Justiţie de la Haga.

În 3 februarie 2009, preşedinta Curţii Internaţionale de Justiţie de la Haga, Rosalyn Higgins, citea decizia prin care României i se acordau 79,34% din zona aflată în dispută cu Ucraina, ceea ce înseamnau 9.700 km pătraţi de platou continental şi zonă economică exclusive, în urma unui proces dintre România şi Ucraina pentru delimitarea platoului continental al Mării Negre.

În 2 septembrie 2008, agentul României la Curtea Internaţională de Justiţie de la Haga, Bogdan Aurescu  deschidea, conform practicii Curţii, pledoariile României în procesul împotriva Ucrainei pentru delimitarea spaţiilor maritime din Marea Neagră

Scopul procesului de la Haga, spunea atunci Bogdan Aurescu în discursul său de introducere, era trasarea unei linii de delimitare care să stabilească suprafaţa de platou continental şi zonă economică exclusivă ale României şi, respectiv, ale Ucrainei în Marea Neagră, în zona unde pretenţiile celor două state la platou continental şi zonă economică exclusivă erau concurente.

Pledoariile României au fost susţinute acum zece ani de Bogdan Aurescu, Agentul României pentru CIJ, Alain Pellet, expert internaţional care a reprezentat România pe tema "Jurisdicţia şi dreptul aplicabil", Cosmin Dinescu, co-agentul României pentru CIJ, care a descris "Contextul geografic al zonei delimitării" şi James Crawford, reprezentant al României, pe tema "Coastele şi zona relevante pentru delimitare".

Cuantificabil, decizia a însemnat şi înseamnă accesul României la resursele acestor spaţii. 

O trecere în revistă detaliată a efectelor de deciziei de la Haga se regăseşte în volumul "Avanscena şi culisele procesului de la Haga. Memoriile unui tânăr diplomat" al lui Bogdan Aurescu şi în alte consideraţii publice ale diplomatului.

Într-un alt registru, a fost rezolvarea definitivă a unei dispute politice complicate, care s-a întins peste 40 de ani şi care nu poate fi afectată de faptul că ocuparea ilegală a Crimeei a dus la un control de facto al Federaţiei Ruse asupra unei părţi a acestor spaţii. 

Privind bilateral, această victorie prin drept şi diplomaţie a făcut ca relaţiile româno-ucrainene să fie mai puţin aspre, recursul la Curtea Internaţională de Justiţie arătând şi o cale-exemplu de soluţionare “fâră sânge” a unui diferend în regiunea Mării Negre, care este departe de a fi de un albastru calm şi limpede.

Pentru cunoscătorii mecanismelor, a fost o rezolvare cu marca “incontenstabil”: cea de-a o suta Hotărâre a Curţii Mondiale, organul principal jurisdicţional al ONU, a fost adoptată cu unanimitate, în premieră în istoria Curţii Internaţionale de Justiţie fără opinii separate sau declaraţii divergente ale judecătorilor, ceea ce indică soliditatea soluţiei (chiar şi judecătorul ad-hoc desemnat de Ucraina a votat în favoarea soluţiei care a dat României 80% din zona disputată).

În materie de delimitări, a fost ceva foarte bun pentru România, reprezentând un maxim din ce se putea obţine, privind comparativ la alte asemenea speţe şi ceva mult mai bun decât s-ar fi putut câştiga prin negociere politico-diplomatică bilaterală.

Cu semnificaţii profunde, momentul de acum zece ani arată că, pentru un stat de talia României, dreptul intenaţional este “ energizantul” acţiunii de politică externă atunci când vrei să atingi obiectivele de interes naţional. Respectul pentru dreptul internaţional nu se pune în discuţie şi este parte obligatorie a politicii externe şi acţiunii diplomatice.

A fost, nu în ultimul rând o victorie a oamenilor şi a unei echipe: diplomaţi jurişti şi specialişti în domenii conexe, un succes conjugat al diplomaţiei, dreptului internaţional, a şcolii române de Drept internaţional, toate în folosul şi pentru prestigiul României.

În sine, Hotărârea din 3 februarie 2009 a rămas şi este de referinţă pentru delimitările maritime ulterioare fiind citată repetat în jurisprudenţa CIJ şi a altor instanţe internaţionale, precum şi în doctrina dreptului internaţional în materie.

Într-o vreme a falselor modele şi a sărăciei dureroase de proiecte reale, care să adune oamenii pentru cauze naţionale bune şi onorabile, momentul de acum zece ani a arătat cum prin consens ne putem apăra interesele fără timiditate, cu aplomb şi fără să alergăm pentru locul doi.

@@@

OAMENI, CIFRE, TERMENI

- Timpul: 4 ani, 4 luni şi 18 zile.

- Oamenii: La audierile din septembrie 2008, echipa a fost formată, pe lângă Agentul guvernamental Bogdan Aurescu, din Cosmin Dinescu (co-agent, la acel moment director general pentru afaceri juridice), Călin Fabian (co-agent, ambasadorul român la Haga), Liviu Dumitru, Ioana Preda, Irina Niţă, Mirela Pascaru, Catrinel Brumar, Olivia Horvath, Rodica Vasile (din MAE), Eugen Laurian, Octavian Buzatu, Ovidiu Neghiu (cartografi), Mihai German, Gicu Boroşi (ANRM), Alain Pellet, James Crawford, Vaughan Lowe (consilierii noştri, ajutaţi de asistenţii lor Daniel Muller şi Simon Olleson). Au mai făcut parte din echipă, în faza scrisă a procesului: Iulian Buga (co-agent, ambasadorul român la Haga până în 2008), Ion Gâlea, Alina Orosan, Victor Hrihorciuc (traducătorul de rusă şi ucraineană). S-au adăugat alţi reprezentanţi ai MAE, MApN, MAI, care au fost implicaţi pe parcursul negocierilor anterioare procesului.

 

Termeni

- Platoul continental şi zona economică exclusivă nu fac parte din punct de vedere juridic din teritoriul de stat, ci sunt zone cu regim mixt (naţional şi internaţional), jurisdicţia se exercită de statul căruia îi aparţin. 

- Procesul de la Haga a privit exclusiv delimitarea platoului continental şi a zonelor economice exclusive ale celor două state în Marea Neagră, iar nu apartenenţa Insulei Şerpilor la unul sau altul dintre ele. În documente se menţionează obligaţia Ucrainei de a nu amplasa armament ofensiv pe Insula Şerpilor, „care aparţine Ucrainei”, deci o recunoaştere explicită a apartenenţei acestei formaţiuni maritime la statul vecin. România a avut câştig de cauză prin faptul că existenţa Insulei Şerpilor nu are influenţă în stabilirea delimitării.

Cifre

- În faza scrisă, Memoriul României, depusă la CIJ în august 2005, a numărat 256 de pagini de argumentaţie, 91 de anexe, un atlas cu 42 de hărţi.

- Replica României, depusă la CIJ în decembrie 2006, a avut 331 de pagini şi două volume cu 45 de anexe.

- Dosarele judecătorilor, pregătite de echipa României, în câte 36 de exemplare, în fiecare zi a audierilor, pentru a susţine cu documente, cele 400 de pagini de pledoarii, au cuprins 200 de documente sau fişe: 147 de documente în primul tur de pledoarii orale şi 53 în al doilea. Dintre acestea, au fost 92 de grafice.

- Procesul a costat 630.000 de euro, pentru că cele 1713 pagini ale pledoariilor scrise şi cele peste 400 de pagini ale celor orale au fost preponderent redactate de echipa României

- Într-un calcul simbolic, la suma de 630 de mii de euro, cât a cheltuit statul român în cei 4 ani, 4 luni şi 18 zile de proceduri, împărţită la cei 9700 km² câştigaţi, revin aproape 65 de euro pe kilometru pătrat.

 

 

Raport Anual: Agenda de Securitate a anului 2018, pe scurt

Evenimente care au marcat anul 2018, pe diverse niveluri ale securității

  • National
  • European
  • Internațional