Ziua Americii. Parada militară care nu a mai avut loc

[ English Version HERE ]

Criticii iniţiativei au profitat de ocazie pentru a acuza regimul Trump de militarism şi tendinţe autoritariste, în timp ce susţinătorii acesteia au evidenţiat oportunitatea celebrării carierei militare şi a sacrificiului celor care şi-au pus viaţa în slujba ţării, în condiţiile scăderii atractivităţii cu care se confruntă instituţia militară, după conflictele mult prea lungi din Afganistan şi Irak.

Însă, parada militară nu a mai avut loc în 4 Iulie, aşa cum se preconizase iniţial. Probabil că evenimentul va avea loc de Ziua Veteranilor, pe 11 noiembrie 2018. Rămâne de văzut în ce mod, cauzele şi consecinţele dezbaterilor privind conceptul de organizare a unui astfel de eveniment cu relevanţă majoră pentru politica de apărare şi securitate a Statelor Unite, se vor reflecta în deciziile pe termen mediu şi lung ale actualei administraţii de la Washington, fiind cunoscut impactul acestor decizii asupra ordinii şi securităţii globale.

Un val de critici s-a ridicat din partea oponenţilor preşedintelui Donald Trump, atunci când motivat de admiraţia pentru parada militară de Ziua Franţei la care a participat ca invitat special, în iulie 2017, la Paris, anunţa intenţia sa de a organiza un astfel de eveniment, cu ocazia Zilei Americii, la Washington. Contestările au acaparat toate zonele tradiţionale de dezbatere politică din capitala americană, de la ideologie la morală sau de la promisiunile electorale la pragmatismul de tip capitalist al noii administraţii. Acuzele la adresa preşedintelui Trump au mers de la etichetarea oricărei intenţii de etalare festivistă a capacităţilor de apărare americane drept expresie a profilului militarist al unei administraţii aflată în pragul alunecării spre totalitarism, până la utilizarea apelativului „petit-fascist” pentru un preşedinte deja considerat ca fiind mult prea mult influenţat de susţinătorii dreptului de deţinere a unei arme în fiecare cămin american.

Mai mult, după cum consemna The Washington Post în luna februarie, anunţarea publică a intenţiei de organizare a paradei militare pe 4 Iulie a fost speculată de adversarii preşedintelui Trump pentru a reaminti că, deşi acesta „nu a îmbrăcat niciodată uniforma militară”, „nu a ezitat să satureze administraţia sa cu generali, pentru beneficii de imagine”. Totodată, a fost punctat şi costul ridicat al unui astfel de eveniment, în condiţiile în care proiecte mult mai urgente ale Pentagonului, inclusiv cele care îi privesc pe veterani, aşteaptă încă finanţare.

Pe de altă parte, majoritatea comentatorilor moderaţi a tratat tema cu maximă atenţie şi responsabilitate, observând mai degrabă potenţialul acesteia de a coagula, decât de a dezbina societatea americană. Aceştia au pornit de la premisa conform căreia parada militară este un eveniment major, de tip ceremonial, încărcat de simboluri, destinat celebrării sacrificiului naţiunii pentru apărarea şi promovarea principiilor şi valorilor sale fundamentale. Într-o democraţie, oriunde în lume, condiţia este ca actorii centrali să nu fie politicienii. În centrul atenţiei trebuie să se regăsească militarii, aflaţi în activitate sau în rezervă, veteranii de război şi eroii a căror sacrificii trupeşti şi sufleteşti au făcut posibile existenţa şi continuitatea reperelor de identitate ale naţiunii pe care o servesc. Iar momentul cel mai potrivit pentru organizarea unui asemenea eveniment este ziua naţională.

În ceea ce priveşte corpurile de militari, deşi au existat voci ale unor foşti comandanţi de rang înalt care au tratat cu rezervă ideea organizării unei parade militare, cei mai mulţi dintre cei care poartă sau au purtat haina militară s-au arătat deschişi la o dezbatere pe această temă. Primii, între care şi amiralul James Stavridis, fost comandant suprem al forţelor aliate din Europa, au clamat lipsa de oportunitate, în condiţiile în care „nimeni în lume nu pune la îndoială puterea militară şi profesionalismul forţelor armate americane”, singurul posibil rezultat concret fiind „căderea în ridicol în faţa aliaţilor şi inamicilor” Statelor Unite. Ceilalţi, majoritari, au subliniat că nu trebuie neglijate efectele benefice ale celebrării populare a meritelor instituţiei militare şi reinstaurării sentimentului de mândrie al veteranilor şi familiilor lor, în condiţiile dificultăţilor de atragere a noilor recruţi spre serviciul militar.

Importanţa acestor beneficii pentru cetăţeanul american poate fi înţeleasă şi în contextul cifrelor privind efortul militar, uman şi material, al Statelor Unite pentru asigurarea securităţii la nivel global. În acord cu datele furnizate de publicaţia Business Insider care citează informaţii puse la dispoziţie de Pentagon, la nivelul lunii august 2017 forţele armate americane beneficiau de serviciul a peste 1,3 milioane de militari, dintre care peste 450 de mii dislocaţi în afara teritoriului naţional. Majoritatea participă atât la exerciţii militare şi diverse forme de instruire şi pregătire, cât şi la operaţii militare în zonele fierbinţi ale planetei. Între aceştia, este menţionată prezenţa a aproape 11 mii de militari în Afganistan în cadrul operaţiei „Resolute Support” şi între patru şi şase mii de militari în cadrul operaţiei „Inherent Resolve” din Irak. De asemenea, aproximativ 750 de militari din forţele speciale şi infanterişti participă în cadrul operaţiei „Inherent Resolve” din Siria, dintr-un total de aproximativ două mii de militari dislocaţi în această ţară, la nivelul lunii aprilie 2018, conform USA Today. În Europa, numai din cadrul U.S. Army sunt dislocate permanent 29 de unităţi militare şi comandamente şi funcţionează şapte garnizoane, în timp ce trei unităţi şi mari unităţi participă, în prezent, la operaţia „Atlantic Resolve”, în acord cu datele disponibile pe site-ul U.S. Army Europe. Mai mult, în 2016 erau înregistraţi aproape 18,5 milioane de veterani la nivel naţional, potrivit portalului Statista.

Cifrele vorbesc de la sine. Capacităţile militare ale celei mai mari puteri a lumii sunt impresionante. Efortul financiar asumat de Statele Unite pentru susţinerea arhitecturii globale de securitate este uriaş. De aceea, pentru administraţia americană legătura directă dintre militari şi populaţia civilă este foarte importantă, iar simbolistica unei astfel de relaţii include şi prezenţa festivă a militarilor în mijlocul comunităţilor locale. De altfel, fiecare dintre datele cu însemnătate deosebită pentru instituţia militară, aşa cum sunt ziua naţională, ziua eroilor sau ziua veteranilor, dar şi zilele de sărbătoare ale fiecărei comunităţi, reprezintă oportunităţi permanente pentru prezenţa în mijlocul evenimentelor oficiale şi a militarilor. Nu mai puţin, defilări ale militarilor pot fi văzute şi sunt foarte apreciate, cu ocazia marilor evenimente sportive sau artistice de pe întreg cuprinsul Americii.

Însă, solicitarea preşedintelui Trump se referă la o paradă de altă anvergură. O paradă care să implice „cele mai înalte niveluri militare de responsabilitate”, conform unei surse militare citată de The Washington Post. O paradă care să se desfăşoare pe Pennsylvania Avenue, bulevard istoric din inima capitalei Statelor Unite, care leagă Casa Albă de Congresul american, pe care au avut loc numeroase marşuri, parade şi proteste importante de-a lungul timpului.

Spre deosebire de Europa sau alte zone ale lumii, astfel de evenimente nu sunt obişnuite în Statele Unite. De altfel, corespunzător Smithsonian.com, ultima mare paradă militară a fost organizată de Administraţia George W. Bush Sr., la finalul Primului Război din Golf, pentru a celebra înfrângerea forţelor irakiene din Kuwait.

Ceremonialul a avut loc în data de 8 iunie 1991, atunci când opt mii de militari au defilat pe Constitution Avenue, alături de tancuri şi rachete Patriot, fiind survolaţi de avioane de luptă şi aplaudaţi de două sute de mii de participanţi. În acord cu datele oficiale, nu a fost atinsă audienţa estimată de peste un milion de participanţi, dar focurile de artificii din timpul serii au adunat peste opt sute de mii de privitori, totul raportat la un buget de 12 milioane de dolari. The Washington Post nota că parada din 1991 a reprezentat cel mai mare eveniment de acest tip, de la finele celui de-Al Doilea Război Mondial, deşi Statele Unite fuseseră angajate militar anterior în Războaiele din Coreea şi Vietnam, aşa cum ulterior au participat în războaiele din Afganistan şi Irak. Cu toate acestea, o paradă militară nu poate fi organizată în lipsa victoriilor sau a încheierii concrete a angajamentelor militare, după cum comentează Smithsonian.com. Aceeaşi sursă menţionează că parade militare au fost organizate în Washington şi cu ocazia instalării preşedinţilor John F. Kennedy în 1961 sau Dwight Eisenhower în 1953, precum şi pe Fifth Avenue în New York, pentru a marca ziua armatei, în 1942, pe parcursul celui de-Al Doilea Război Mondial. De remarcat că nu a fost organizată o mare paradă militară în 1976, cu ocazia celebrării a două sute de ani de independenţă a Statelor Unite, în timpul Administraţiei Gerald Ford, cel mai probabil ca urmare a efectelor profunde asupra societăţii americane, încă mult prea prezente la acea dată, ale Războiului din Vietnam.

În primele decenii ale istoriei Statelor Unite, au fost organizate parade militare, în data de 4 Iulie, în timpul mandatelor preşedinţilor Thomas Jefferson, James Madison, Martin Van Buren şi James Polk. Totodată, istoricii americani consemnează că, poate cea mai impresionantă paradă militară din istoria Statelor Unite, „the Grand Review of the Armies”, a avut loc în zilele de 23 şi 24 mai 1865, pentru a sărbători adoptarea declaraţiei preşedintelui Andrew Johnson privind încheierea Războiului Civil.

Privind din perspectiva contextului istoric, intenţia Administraţiei Trump de a organiza o paradă militară pare ca fiind cel puţin atipică. De aici şi dezbaterea largă, care a cuprins toate mediile societăţii americane, de la cel politic, la mediul universitar. Michael Beschloss, unul dintre istoricii instituţiei prezidenţiale din Statele Unite, menţiona în The New York Times, faptul că intenţia preşedintelui Trump este „un lucru minunat”, atât timp cât mesajul ce o însoţeşte este „doresc să arăt cât de mult îi respect pe militarii noştri”, dar dacă scopul este de „a imita alte ţări”, atunci „aceasta nu poate fi, în niciun caz, o idee bună”. Ca o notă generală, profesorul Beschloss amintea că pe întreg parcursul Războiului Rece, tema marilor etalări oficiale de forţă militară a fost privită drept o „slăbiciune”, cu potenţialul de a face posibilă alunecarea Statelor Unite spre un festivism de natură sovietică. În orice caz, paradele de tip comunist, în care geometria şi trigonometria blocurilor de defilare joacă un rol central, nu sunt agreate de americani. Obsesia pentru încadrarea dispunerii şi mecanicii mişcărilor militarilor în spaţii limitative, definite la nivel de milimetru, este privită drept expresie simbolică a regimurilor totalitare. Un astfel de ceremonial nu aduce zâmbetul şi bucuria pentru participanţi, ci creează un spaţiu orwellian al tensiunilor şi fricii faţă de haina militară, după cum remarca Ishaan Tharoor, corespondent al The Washington Post în extremul orient, în analiza sa privind paradele militare, din 2009.

Linia de întâlnire a celor două viziuni, aparent opuse, privind consecinţele organizării unei parade militare în Washington pare să se situeze, în logica concesiilor şi compromisului specifice modelului gândirii pozitive orientată spre soluţii, atât de apreciat de americani, în interiorul scenariului unui eveniment de tip „avioane, dar nu tancuri”. Mai mult, parada militară nu a avut loc pe 4 Iulie, aşa cum a fost anunţat iniţial, însă va avea loc în data de 11 noiembrie, de Ziua Veteranilor, conform unui memorandum al Pentagonului citat de The New York Times. Defilarea va urma un traseu cuprins între Casa Albă şi Capitoliu şi va fi inclusă în contextul mai larg al paradei anuale organizată de Ziua Veteranilor. Memorandumul mai menţionează că „parada se va concentra pe tema contribuţiei veteranilor de-a lungul istoriei militare a Statelor Unite, de la Revoluţia americană şi Războiul din 1812, până în prezent şi va pune accent pe preţul plătit de militarii americani pentru libertate”. De asemenea, defilarea va „scoate în evidenţă evoluţia femeilor în armata americană, de la încorporarea acestora în unităţi separate, aşa cum se întâmpla în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, la includerea lor în unităţile mixte de astăzi”. Defilarea militarilor se va încheia cu „o componentă aeriană grea”, ce ar putea îngloba şi avioane de epocă. Costurile estimate se situează între 10 şi 30 de milioane de dolari, fiind menţinute la un „nivel acceptabil” de lipsa tancurilor şi a altor echipamente grele care ar fi „afectat major infrastructura” capitalei americane.

Iată cum, de această dată, limitele bugetare reprezintă colacul de salvare, pentru a rezolva o problemă cu puternice conotaţii ideologice, politice şi emoţionale, pe fondul dezbaterilor profunde de la nivelul societăţii celei mai puternice democraţii liberale a lumii de astăzi, prin evitarea includerii simbolisticii tancurilor într-un eveniment al cărui scop este celebrarea libertăţii şi emancipării fiinţei umane şi nu a mercantilismului ecuaţiilor de forţă militară.