Yemen – uitat de lume şi de Allah... Oare şi de coronavirus?

La fel de important, Coaliţia arabă - care cuprindea iniţial 10 ţări musulmane sunnite cu sprijin strategic din SUA şi Marea Britanie - a scăzut substanţial atât în ​​ceea ce priveşte numărul, cât şi angajamentele.

Astfel de schimbări structurale sugerează că, probabil, Coaliţia va continua să se estompeze, îndepărtându-se de îndeplinirea obiectivelor. Deci, ce va urma? Yemenul pare să nu mai suscite interes pentru o lume îngrozită de pandemia Covid-19... Dar pentru coronavirus?

Rebelii Houthi continuă să înregistreze progrese...

În ultimele săptămâni, mişcarea Houthi a preluat controlul provinciei Jawf, incluzând oraşul reşedinţă Hazm, care se află la nord-estul capitalei Sana’a, concomitent cu înaintarea în unele părţi ale provinciei Marib, bogată în resurse, ultimul bastion din nord al guvernului yemenit recunoscut internaţional. Rebelii au avansat în detrimentul forţelor loiale preşedintelui Hadi şi al aliaţilor acestuia, în pofida eforturilor logistice ale Arabiei Saudite şi izolării internaţionale în care se află. Liderul rebelilor, Houthi Abdelmalek al-Houthi, încurajat de progresele militare din ultimele luni, a solicitat Coaliţiei arabe condusă de Arabia Saudită să oprească atacurile. Să se aştepte la un răspuns favorabil? Se pare că da, luând în calcul armistiţiul unilateral promovat foarte recent de forţele Coaliţiei.

Scurtă retrospectivă

Înainte de începerea atacurilor aeriene, în martie 2015, militanţii Houthi l-au obligat pe preşedintele Hadi să fugă din capitală şi să se refugieze în sud, în oraşul Aden, după ce fusese plasat temporar în arest la domiciliu. În continuare, rebelii au preluat controlul asupra majorităţii zonelor populate din nordul şi centrul Yemenului. Influenţa Houthi asupra Forţelor aeriene yemenite le-a permis executarea de atacuri aeriene susţinute asupra forţelor pro-guvernamentale din Aden şi aproape că au preluat complet controlul asupra oraşului. Hadi s-a refugiat în Arabia Saudită cu o zi înainte ca Riadul să declanşeze intervenţia militară.

În câteva luni, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite (EAU) şi alţi aliaţi i-au respins pe rebeli din sudul Yemenului spre nord, în teritoriile controlate în mod tradiţional. Poate dacă Houthi ar fi reuşit preluarea controlului asupra întregii ţări / sau a majorităţii acesteia, în special zonele bogate în hidrocarburi, ar fi avut o şansă de a fi recunoscuţi internaţional....

În schimb, confruntările prelungite au provocat ceea ce ONU descrie ca fiind cea mai gravă criză umanitară din lume în cea mai săracă ţară din Orientul Mijlociu. Peste 100.000 de persoane au fost ucise în război, inclusiv 12.000 de civili. Potrivit Programului alimentar mondial, 24 de milioane de yemeniţi au nevoie de asistenţă umanitară, în timp ce 20 de milioane au dificultăţi în asigurarea hranei. Atacurile aeriene ale Coaliţiei au lovit obiective civile şi de infrastructură, conducând la creşterea susţinerii populaţiei pentru Houthi. De asemenea, slăbiciunea guvernului yemenit şi prezenţa redusă a reprezentanţilor acestuia în teren au favorizat creşterea încrederii în mişcarea rebelă, mai ales în fieful din nordul Yemenului.

Între alianţe şi conflicte interne...

Controlul Houthi asupra Sana’a şi a zonelor muntoase din nord pare destul de ferm, dar mişcarea are puţini aliaţi interni şi luptă împotriva majorităţii celorlalte facţiuni majore din Yemen, printre care loialiştii Hadi, separatiştii din sud, miliţiile pro-islamiste şi loialiştii preşedintelui anterior, Ali Abdullah Saleh. Saleh i-a ajutat pe rebeli să preia controlul asupra capitalei în 2014, dar a fost ucis în decembrie 2017 de luptătorii Houthi, care bănuiau că se pregăteşte să se alieze cu Coaliţia condusă de Arabia Saudită. Moartea lui Saleh a generat o coagulare a forţelor non-Houthi în jurul guvernului Hadi, dar aceasta a fost de durată scurtă, fiind afectată aproape imediat de neînţelegeri. Avansul Coaliţiei în oraşul port Hodeidah, principala poartă comercială încă deţinută de Houthi, în a doua jumătate a anului 2018, părea să se transforme într-o victorie militară, dar temerile internaţionale că luptele ar putea provoca o catastrofă umanitară au impus presiuni diplomatice ca să oprească înaintarea.

De atunci, disensiunile între forţele aliate s-au accentuat iar grupările non-Houthi au întors armele una împotriva celeilalte. Consiliul de Tranziţie din Sud (CTS), formaţiune politică susţinută de EAU, care are un sprijin larg în sudul Yemenului, a forţat forţele guvernamentale să se retragă din capitala temporară Aden în august 2019. Tensiunile dintre forţele CTS şi cele pro-guvernamentale  au escaladat rapid în august 2019, în urma uciderii unui comandant militar al CTS. Rebelii Houthi au revendicat atacul, dar CTS a suspectat amestecul guvernului yemenit şi a preluat controlul asupra Adenului. Ulterior, CTS a încercat să-şi consolideze controlul asupra întregului teritoriu al fostului Yemen de Sud, un stat independent înainte de 1990, cu scopul de a prelua guvernarea acestuia. Guvernul yemenit a acuzat EAU, principalul susţinător al CTS, şi, la acea vreme, principalul reprezentant al Coaliţiei în sud, că ar fi sprijinit o lovitură de stat, şi a lansat o contraofensivă. Cu campania în Yemen în pericol de a fi compromisă, ministrul adjunct al apărării saudit, prinţul Khaled bin Salman, a intervenit, chemând reprezentanţii CTS şi ai guvernului Hadi mai întâi la Jeddah, apoi la Riad, în speranţa ajungerii la un compromis. Un acord de intermediere semnat în noiembrie 2019, în Arabia Saudită, trebuia să reunească cele două părţi, dar nu a fost pus pe deplin în aplicare.

Acordul prevedea formarea unui nou guvern, cu sediul la Aden, cu 24 de portofolii, care să includă un număr egal de miniştri din nordul (provinciile pro-Hadi) şi sudul ţării, precum şi integrarea forţelor afiliate CTS în structurile militare şi de securitate naţionale, ca parte a unei iniţiative care să conducă la retragerea luptătorilor şi tehnicii militare din oraşele din sud. În plus, se prevedea ca reprezentanţii CTS să fie incluşi în delegaţiile guvernamentale pentru viitoarele discuţii mediate de ONU cu rebelii Houthi privind ajungerea la o soluţie politică pentru a pune capăt războiului.

Dar diviziunile între forţele non-Houthi sunt încă greu de depăşit, iar, cel mai probabil, CTS nu va renunţa la obiectivul secesiunii sudului Yemenului...

Despre unitatea Coaliţiei...

Participarea minimă a Egiptului, manifestată doar prin prezenţa navală în Marea Roşie, împreună cu ezitarea Pakistanului de a disloca trupe din cauza opoziţiei parlamentare şi a preocupărilor legate de legăturile cu Iranul, conduc la ideea unei participări pur simbolice a unor membri importanţi ai Coaliţiei. De notat tranziţia Kuweitului şi Iordaniei de la un rol militar limitat spre poziţia de negociatori ai păcii şi facilitatori de tratative între guvern şi rebelii Houthi... , dar şi retragerile Qatarului (iunie 2017), Malaysiei (în 2018) şi Marocului (în 2019). Strategia de retragere treptată a EAU şi retragerea militară ulterioară a Sudanului au redus substanţial puterea şi legitimitatea internaţională a Coaliţiei.

Care-i rezultatul? În primul rând, un eşec al Coaliţiei în obiectivul principal de restabilire a regimului yemenit în Sana’a, ajungând acum să lupte pentru restabilirea autorităţii în capitala provizorie, Aden. În al doilea rând, în loc să pună o presiune militară adecvată asupra Houthi pentru a negocia un acord de pace la nivel naţional, Coaliţia a exercitat în schimb presiuni considerabile asupra guvernului yemenit pentru a încheia acordul eşuat de la Stockholm. În al treilea rând, se pare că bătălia se dă în aşa-numita Coaliţie mai mult pentru a restabili legitimitatea unor membri ai acesteia în Yemen, mai degrabă decât împotriva Houthi sau a Iranului.

Iar aceste disensiuni se văd şi pe teren... În loc să-şi îndrepte eforturile către nord pentru a opri înaintarea rebelilor, preocuparea forţelor pro-guvernamentale este mai degrabă de a zădărnici expansiunea spre est a forţelor CTS... Încă din al doilea an de război, EAU au organizat rezistenţa sudică sub mai multe entităţi, care operează în afara structurilor yemenite de comandă şi control. Demersul a condus la revitalizarea mişcării sudice, subminând însă autoritatea guvernului legitim în teritoriile eliberate. În esenţă, escaladările din mai multe guvernorate din sud fac parte din eforturile CTS de a câştiga controlul asupra acestei părţi a ţării. Drept urmare, aceste ameninţări de securitate în creştere au determinat guvernul yemenit să menţină o prezenţă militară puternică în guvernoratele Abyan şi Shabwa pentru a împiedica extinderea CTS către est, lăsând vulnerabile la atacurile Houthi zonele din nord.

Iar aceste lupte interne facilitează eforturile Houthi de a câştiga şi mai multe resurse şi teritorii...

Şi Iranul profită...

Spre deosebire de lipsa de coerenţă şi unitate a strategiei Coaliţiei, Iranul şi-a sporit sprijinul pentru rebelii Houthi, ridicând costurile de război pentru regatul saudit şi aducând bătălia pe teritoriul acestuia. Între 2017 şi 2018, în cooperare cu personal tehnic coordonat de Teheran şi bazându-se pe echipament militar iranian „de contrabandă”, Houthi au asamblat şi modificat rachete balistice, bărci explozive controlate de la distanţă şi drone. O astfel de sofisticare tehnologică a permis rebelilor să atace infrastructura vitală saudită, inclusiv facilităţi petroliere precum complexul Saudi Aramco din Yanbu şi aeroporturile din Abha, Jazan şi Najran. Potrivit purtătorului de cuvânt al Coaliţiei, colonelul Turki al-Maliki, Riadul a interceptat 232 din rachetele balistice lansate de Houthi şi a suferit atacurile a 258 de drone.

În sfera politică, liderul suprem iranian, ayatollahul Ali Khamenei, şi-a declarat public sprijinul pentru Houthi, în august 2019, iar Teheranul a salutat numirea lui Ibrahim al-Dailami ca reprezentant al Houthi în Iran. În schimb, rebelii au susţinut agenda de destabilizare a Iranului în regiunea Golfului, demonstrând totodată capacitatea de a ameninţa securitatea maritimă în Marea Roşie prin atacuri asupra tancurilor petroliere saudite şi a altor nave, în 2018, atacul din septembrie 2019 asupra instalaţiilor petroliere Aramco din Abqaiq şi Khurais, capturarea navelor sud-coreene în Marea Roşie, în noiembrie 2019, şi atacuri asupra mai multor ţinte saudite, în februarie 2020.

Prin urmare, se pare că rezultatul intervenţiei militare a Coaliţiei arabe nu face decât să contribuie la consolidarea influenţei Iranului în Yemen, precum şi la sporirea influenţei Houthi asupra teritoriilor învecinate...

Va continua războiul?

După cinci ani de confruntări, obiectivele Coaliţiei, asumate public, sunt încă nerealizate. Perspectivele încheierii conflictului militar rămân îndepărtate, pe fondul agravării tensiunilor interne ale Coaliţiei, crescând importanţa oricărei soluţii negociate politic. Dar recentele câştiguri teritoriale ale Houthi nu favorizează o astfel de evoluţie, în pofida încercărilor ONU de a stabili o încetare a focului pentru a preveni răspândirea Covid-19. Echilibrul local de putere în perioada 2018-2019 şi Acordul de la Stockholm au fost insuficiente pentru a facilita negocieri de pace de succes. În pofida eforturilor reprezentantului special al ONU în Yemen, Martin Griffith, de a reînvia acordul, în ianuarie 2020, rebelii au profitat de calmul relativ pentru a-şi reorganiza forţele şi pentru a lansa acţiunile din provincia Jawf.

În concluzie, actuala balanţă de putere nu favorizează negocieri serioase, iar rebelii doresc să profite pentru a-şi extinde controlul teritorial şi pentru a-şi spori avantajul în negocierile viitoare... În plus, se pare că nici comunitatea internaţională nu este preocupată să ştie cine îşi va asuma puterea în Yemenul post-război...

Covid-19... va ajunge sau nu în Yemen?

 „Yemenul nu are cazuri de coronavirus, dar vom răspunde EAU în cazul în care apare vreo infecţie în ţară”, a subliniat dr. Taha al-Mutwakel, ministrul sănătăţii publice şi al populaţiei, în guvernul numit de Houthi, într-o conferinţă de presă la începutul lunii martie. Al-Mutwakel nu a dezvoltat afirmaţia, dar abordarea pare să facă parte dintr-un model de utilizare a oricărei crize care afectează Yemenul ca o oportunitate de a ataca adversarii şi de a deturna atenţia de la acţiunile rebelilor.

Pandemia, care încă nu a fost documentată în Yemen, pare să fie un cadou pentru Houthi. Aceştia vor căuta să exploateze oportunitatea de a sublinia legătura între intervenţia Coaliţiei condusă de Arabia Saudită în Yemen de criza umanitară a ţării. Modelul nu este nou... Media yemenite controlate de Houthi promovează insistent răspândirea coronavirusului în regiune şi în lume, dar fără a face referire la ceea ce se întâmplă în Iran... Agenţia oficială de ştiri din Yemen, Saba News, pe care Houthi o controlează, a acoperit răspândirea bolii în Iran, preluând doar declaraţii ale ministrului de externe iranian împotriva sancţiunilor impuse de SUA asupra ţării sale. În acest context, agenţia de ştiri prezintă Iranul într-o lumină pozitivă, demonstrând modul în care Republica Islamică Iran combate efectiv virusul, în pofida campaniei americane de „presiune maximă”, chiar şi până a susţine că Teheranul a dezvoltat deja o schemă de tratament împotriva bolii...

Dar, deşi rebelii nu doresc să atragă atenţia asupra ratei alarmante a propagării virusului în Iran, sunt de luat în seamă legăturile lor strânse militare, religioase, diplomatice şi comerciale cu Republica Islamică Iran. Houthi au o ambasadă în Teheran şi mulţi iranieni călătoresc frecvent în Yemen. Liderii mişcării Houthi se întâlnesc regulat, chiar şi în public, cu conducerea iraniană şi cu comandanţi militari din Corpul Gardienilor Revoluţiei Islamice. În plus, mulţi yemeniţi din zonele controlate de Houthi primesc burse pentru a studia în Qom, unul dintre oraşele iraniene cele mai afectate de coronavirus.

Dar, în loc să ia măsuri de precauţie pentru a limita expunerea, conducerea Houthi este concentrată pe intensificarea atacurilor retorice împotriva Arabiei Saudite şi a SUA. Mai mult, Houthi promovează teoria conspiraţiei, proprie regimului iranian, potrivit căreia virusul este un complot american. Menţinând o strategie consecventă de învinovăţire a Coaliţiei condusă de Arabia Saudită pentru orice cazuri de coronavirus care ar apărea în Yemen, purtătorul de cuvânt al rebelilor, Mohammed Abdul Salam, a declarat recent că toate tragediile majore din ţară sunt rezultatul intervenţiei conduse de Riad, adăugând că blocajul livrărilor de produse alimentare şi medicamente este responsabil de răspândirea foametei, holerei şi a altor epidemii.

Un război cu final de pandemie. Posibile consecinţe

Într-un moment în care lumea se înfioară de teama Covid-19 şi luptă pentru a se asigura că spitalele pot trata toţi pacienţii, Yemenul a intrat în al şaselea an al unui război care a decimat sistemul de asistenţă medicală. Noua ameninţare a virusului va complica şi mai mult o criză umanitară deja dezastruoasă. Războiul multi-partit care a făcut ravagii în Yemen în ultimii cinci ani, nu a ferit lucrătorii din sectorul de sănătate de violenţe şi nu a prevenit distrugerea spitalelor sau a altor facilităţi medicale. Atât Coaliţia condusă de Arabia Saudită, cât şi Houthi şi forţele pro-guvernamentale, au contribuit la prăbuşirea sistemului de sănătate yemenit prin atacuri aeriene sau la sol asupra unor structuri medicale, jefuirea materialelor medicale şi agresarea personalului medical, printre altele. Până la sfârşitul anului 2016, după doar un an de la război, mai mult de jumătate din facilităţile de sănătate din Yemen s-au închis, iar cele care au rămas operaţionale nu aveau specialişti, echipamente esenţiale şi medicamente.

Puţinele centre medicale rămase la limita funcţionabilităţii au fost deseori ocupate şi militarizate de părţi în conflict, restricţionându-se accesul la asistenţă medicală. Toate părţile la conflict au ameninţat, rănit, răpit, reţinut şi ucis personalul medical. Acest mediu ostil a determinat aproape toţi profesioniştii medicali străini, care constituiau aprox. 25% din forţa de muncă din domeniul sănătăţii înainte de începutul conflictului, să fugă din ţară... În prezent, Yemenul se confruntă cu o penurie uriaşă de personal medical (cu doar 10 lucrători la 10.000 de persoane, mai puţin de jumătate din raportul minim recomandat de Organizaţia Mondială a Sănătăţii). Şi această situaţie s-a văzut în confruntarea cu holera...

Din păcate, nu există niciun scenariu în care o ţară precum Yemen - cu resurse limitate, infrastructură slabă şi deficienţe severe de apă - să poată scăpa de această pandemie. Iar învinovăţirea preventivă a adversarilor nu va opri virusul...