02 septembrie 2019

Yemen: Bătălia pentru Aden. Secesiunea Sudului?

Claudiu Nebunu

Situaţia din Yemen tinde să evolueze către anarhie, cu forţele instruite de Emiratele Arabe Unite (EAU) angajate în lupte cu trupele guvernului recunoscut internaţional, condus de preşedintele în exil, Abdu Rabbu Mansour Hadi, susţinut de Arabia Saudită (AS). Luptătorii Consiliului de Tranziţie din Sud (CTS), formaţiune susţinută de EAU, a cărei agendă are ca temă principală secesiunea Sudului, au preluat controlul bazelor militare şi clădirilor guvernamentale din Aden, unul dintre cele mai importante oraşe din ţară. Confruntarea între forţele susţinute de AS şi EAU indică o divergenţă de interese între Riad şi Abu Dhabi, în pofida întâlnirii recente (luni, 12 august, Mecca) dintre prinţii moştenitori ai EAU şi AS, Mohammed bin Zayed (MBZ), respectiv Mohammed bin Salman (MBS), pentru a discuta situaţia din Aden şi, mai pe larg, din Yemen. Cum se va reflecta aceasta în teren? Este secesiunea Sudului un scenariu de luat în seamă?

Sursă foto: Mediafax

Început de anarhie...

Războiul civil a provocat ravagii în ţara care era deja una dintre cele mai sărace şi instabile din lume. Un impas militar s-a instaurat în Yemen, cu rebelii Houthi, susţinuţi de iranieni, având controlul capitalei, Sana’a, şi al celei mai mari părţi a Nordului şi Centrului ţării, şi cu forţele antrenate de AS şi EAU, destinate să lupte pentru reinstalarea guvernului Hadi, disputâdu-şi însă controlul asupra oraşului port Aden din sudul ţării.

Urmare a retragerii trupelor EAU din Yemen, elementele proxi au ajuns în prima linie şi luptătorii CTS au preluat controlul asupra unor baze militare şi clădiri guvernamentale din Aden, în detrimentul forţelor pro-Hadi sprijinite de AS.

La mijlocul lunii iulie, EAU şi-au retras mare parte a trupelor din Yemen, lăsând cea mai mare parte a gestionării acestui conflict pe umerii AS. Avioanele militare saudite continuă să bombardeze ţinte Houthi în nordul ţării însă, între timp, Iranul şi-a sporit sprijinul logistic pentru rebeli, care au executat atacuri cu drone şi rachete asupra unor obiective de pe teritoriul AS.

Pe toate nivelurile, războiul din Yemen tinde să se transforme într-o catastrofă, mai ales având în vedere devastările pe care le-a adus populaţiei. Preşedintele yemenit, Abdu Rabbu Mansour Hadi, rămâne în exil la Riad, agăţându-se de speranţa că împuterniciţii care luptă în numele său vor putea câştiga, astfel încât să se poată întoarce la putere.

Ministerul yemenit de externe a recunoscut victoria CTS, numind-o „lovitură de stat”. După câteva zile de tăcere, Riadul a cerut încetarea imediată a focului. MBS s-a întâlnit cu Hadi în capitala saudită pentru a discuta despre înrăutăţirea crizei, însă nu a rezultat nicio concluzie.

Forţele CTS sunt bine echipate şi instruite, iar agenda formaţiunii este axată pe crearea unui Yemen de Sud independent, un scenariu de coşmar pentru AS. Eforturile combinate ale CTS şi ale forţelor pro-Hadi au avut anterior succes în a-i respinge pe rebelii Houthi din zonele sudice cheie, dar nu au reuşit să obţină un avantaj în alte părţi ale ţării. Destrămarea Coaliţiei arabe condusă de AS semnalează probabil un nou impas.

Rebelii Houthi au luat act de adversarii lor care luptă împotriva „guvernului hotelurilor”, o referire la faptul că guvernul recunoscut internaţional nu controlează capitala tradiţională Sana’a, dar acum nu mai controlează nici birourile şi apartamentele hoteliere din Aden unde îşi aveau anterior reşedinţele.

Odată cu retragerea EAU, războiul din Yemen pare să intre într-o altă fază devastatoare, fără ca nicio parte să poată acumula un avantaj semnificativ. De ani buni, comunitatea internaţională a făcut eforturi pentru o soluţionare negociată în Yemen, fără succes. MBZ a susţinut public o recentă iniţiativă de pace în Aden, alăturându-se apelurilor pentru „prioritizarea dialogului şi a raţiunii în interesul Yemenului şi al cetăţenilor acestei ţări”, dar este important de menţionat că secesioniştii susţinuţi de EAU se poziţionează pe o linie de forţă, controlând în prezent toate bazele militare şi palatul prezidenţial din Aden.

Ce se întâmplă în teren?

Luptătorii separatişti susţinuţi de EAU au preluat controlul asupra mai multor baze militare din provincia Abyan (Sudul Yemenului), iar confruntările cu forţele loiale guvernului recunoscut internaţional au provocat numeroase victime. Deşi cele două părţi aflate acum în conflict erau aliate în Coaliţia militară condusă de AS împotriva rebelilor Houthi...

La începutul acestei luni, miliţia „Centura de Securitate”, ramura militară a CTS, a rupt legăturile cu guvernul pro-Hadi şi a preluat controlul asupra facilităţilor acestuia din Aden. Potrivit ONU,  cel puţin 40 de persoane au fost ucise în câteva zile de luptă...

Acţiunile luptătorilor Centurii de Securitate s-au extins, aceştia preluând controlul mai multor baze militare din provincia Abyan (Zinjibar, Al-Kawd - la Est de Aden). Tensiunile crescânde şi confruntările între forţele separatiste şi cele pro-Hadi reflectă o diferenţă importantă de abordare a conflictului între Abu Dhabi şi Riad şi complică eforturile de pace ale ONU în Yemenul devastat de război.

Ministrul adjunct de externe din Yemen, Mohammad al-Hadhrami, a declarat că recentele escaladări ale situaţiei din provincia Abyan subminează discuţiile de pace: „este ceva inacceptabil şi va submina eforturile de mediere ale Arabiei Saudite”, a precizat acesta, referindu-se la o delegaţie trimisă de Riad la Aden pentru a discuta noul front în războiul yemenit. Al-Hadhrami a cerut „oprirea imediată şi completă a sprijinului militar şi financiar” din partea EAU către separatişti.

CTS a replicat că acceptă dialogul, dar exclude orice retragere din poziţiile militare din Aden. „Nu va fi niciun dialog dacă ni se cere să predăm poziţiile...”. Într-o declaraţie către Consiliul de Securitate al ONU (marţi, 13 august), CTS şi-a menţinut ferm cererile de auto-guvernare în sudul Yemenului şi includerea acestora în orice discuţii sponsorizate de ONU despre viitorul Yemenului.

Cine luptă ...cu cine?

Yemenul de Sud a fost un stat separat până la fuziunea cu Nordul în 1990. Patru ani mai târziu, o încercare armată de secesiune nu a reuşit să anuleze reunificarea. Reprezentantul Naţiunilor Unite pentru Yemen, Martin Griffiths, a susţinut în faţa CS al ONU că „fragmentarea ţării devine o ameninţare mai puternică şi mai presantă, iar Yemenul nu poate aştepta”. Războiul îndelungat din Yemen a declanşat ceea ce ONU descrie drept cea mai gravă criză umanitară din lume, cu 24,1 milioane de oameni- mai mult de două treimi din populaţie - care au nevoie de ajutor. Zeci de mii de persoane au fost ucise şi milioane forţate să-şi părăsească locuinţele.

Schimbarea turnurii conflictului din Yemen a fost determinată de ofensiva forţelor secesioniste împotriva obiectivelor guvernamentale din Aden, declanşată pe 7 august. Asaltul a avut loc în aceeaşi zi a înmormântării lui Munir „Abu al-Yamama” al-Yafei, un comandant al Centurii de Securitate. Yafei s-a numărat printre zecile de persoane ucise într-un atac cu rachete executat de rebelii Houthi pe timpul unei parade militare în vestul Adenului, pe 1 august.

Cu toate acestea, membrii CTS au acuzat Al-Islah, filiala yemenită a Frăţiei Musulmane, că a fost în spatele atacului şi, mai mai mult, că a acţionat concertat cu Houthi pentru a destabiliza Sudul Yemenului. Aceasta chiar dacă Al-Islah şi Houthi se situează pe poziţii diametral opuse în conflictul dintre trupele pro-guvernamentale susţinute de saudiţi şi rebelii Houthi.

Nu este exclus ca EAU şi CTS să fi folosit acest atac asupra Adenului pentru a îndepărta influenţa saudită şi, prin urmare, prezenţa Al-Islah din sudul Yemenului.

Ce vrea CTS?

Sentimentul separatist se reîntoarce: CTS urmăreşte secesiunea sudului Yemenului. Aden a fost singura colonie britanică din întreaga Peninsulă Arabă administrată direct de autorităţile de la Londra între 1839 şi 1967, ca parte a Indiei Britanice. După independenţa din 1967, Yemenul de Sud sau, oficial, Republica Democrată Populară Yemen, a intrat pe orbita Uniunii Sovietice. Prăbuşirea comunismului la sfârşitul anilor 1980 a grăbit reunificarea Sudului şi a Nordului în 1990.

Însă o populaţie nemulţumită că resursele au fost alocate în mod disproporţionat provinciilor de nord a dus la o tentativă de separare de Sana’a în 1994. A urmat un război civil de două luni în care forţele unioniste ale fostului preşedinte Ali Abdulla Saleh au zdrobit rebeliunea sudică şi au dus la concentrarea puterii la Sana’a.

În 2007, Al-Hirak Al-Janoubi (Mişcarea Sudică) a fost instituită ca o modalitate de a contesta acapararea puterii de Saleh şi de a reafirma identitatea distinctă a Sudului. În săptămânile anterioare intervenţiei în Yemen, din 2015, condusă de Arabia Saudită, mii de activişti din Al-Hirak au apărat Adenul împotriva luptătorilor Houthi sau pro-Saleh. În mai 2017, Aidarous al-Zubaidi a anunţat formarea CTS despre care a spus că va avea sarcina de a „reprezenta voinţa oamenilor”. În ianuarie, anul trecut, în Aden au izbucnit ciocniri între separatişti şi forţele guvernamentale, soldate cu moartea a zeci de oameni.

Persistă încă multe întrebări privind schimbarea de turnură a conflictului din Yemen. Dar una are un răspuns cert: nu a fost neaşteptată!

Evenimentele de la începutul acestei luni au schimbat radical conflictul din Yemen. Prin preluarea controlului asupra Adenului, CTS şi-a asigurat prezenţa în orice iniţiativă de pace viitoare.

CTS este susţinut de Centura de Securitate, căreia EAU i-a furnizat echipamente militare şi asistenţă financiară încă de la începutul conflictului, în 2015. Interesul primordial al Abu Dhabi pare a fi asigurarea coridorului de transport de-a lungul strâmtorii strategice Bab el-Mandeb. Astfel, dacă rebelii Houthi ar fi controlat Sudul, probabil că şi aceştia ar fi beneficiat de sprijinul EAU.

Privire în spatele scenei...

Succesul secesioniştilor din Sudul Yemenului în preluarea oraşului Aden a deschis un nou capitol în istoria ţării. Acesta a subminat efectiv toate eforturile de a restabili autoritatea legitimă a guvernului preşedintelui Abd-Rabbu Mansour Hadi şi pune în pericol integritatea teritorială a ţării. După ce EAU au decis să retragă cea mai mare parte a soldaţilor din Yemen, a fost inevitabil ca secesioniştii să facă o mişcare împotriva forţelor pro-Hadi din sud. De fapt, ceea ce s-a întâmplat face parte din planul Abu Dhabi pentru Sudul Yemenului, în special Aden şi portul său maritim.

Distanţate geografic de Yemen, EAU nu au avut acelaşi grad de percepţie ca AS în ceea ce priveşte ameninţările şi evoluţiile din această ţară în ultimul deceniu. Fie că acestea au provenit de la rebelii Houthi sau de la Al-Qaeda din Peninsula Arabică, în general nu au afectat securitatea EAU. Acesta a fost cazul înainte de izbucnirea războiului civil, în 2015. Câţiva factori au precipitat schimbarea atitudinii EAU faţă de Yemen, inclusiv agenda Houthi de a controla autoritatea centrală, alianţa acestora cu fostul preşedinte Ali Abdullah Saleh şi avansarea lor în sud şi ocuparea Adenului şi a împrejurimilor acestuia.

Mai mult, Houthi au ameninţat interesele emirateze în porturile yemenite (cel mai important Aden), parte din foaia de parcurs a EAU pentru a deveni un jucător naval şi comercial important în regiunea mai largă de la Golf până la Marea Mediterană. De la mijlocul anilor 2000, EAU au încheiat acorduri cu mai multe state de-a lungul acestui traseu strategic pentru a gestiona porturile comerciale şi a stabili baze militare (Djibouti, Eritreea şi entităţi din Somalia - Somaliland şi Puntland). Cu toate acestea, pentru EAU, oprirea Houthi nu a însemnat neapărat restabilirea legitimităţii autorităţii lui Hadi asupra ţării.

Într-adevăr, EAU au susţinut oficial guvernul Hadi, însă, în practică, au ajutat şi susţinut adversarii din sud, deschizând calea spre secesiune. După ce au recăpătat Adenul de la Houthi, forţele emirateze şi aliaţii lor yemeniţi au continuat să împingă rebelii spre nord, spre Mokha şi Hodeidah, ambele facilităţi maritime strategice, şi au impus un asediu pe coasta de vest a Yemenului pentru a limita capacitatea Houthi de a importa arme. Ultima operaţie a militarilor EAU în teren a avut loc spre sfârşitul anului 2018, când au susţinut trupele yemenite împotriva Houthi din jurul Hodeidah. În urma acestei presiuni, Martin Griffiths, a negociat acordul de încetare a focului (Stockholm) în zona Hodeidah, care se menţine în vigoare şi în prezent.

Natura aparent fără final a războiului din Yemen, acum în cel de-al cincilea an, încetinirea economiei emirateze şi tensiunile din Golf au impus retragerea EAU din Yemen. Totuşi, câştigurile din sudul ţării şi aliaţii locali nu au fost abandonaţi. Acesta este motivul pentru care Abu Dhabi a permis CTS  să preia controlul Adenului (în fapt, o lovitură de stat împotriva preşedintelui yemenit şi a guvernului său).

Este destul de probabil ca bătălia pentru Aden şi facilităţile sale strategice să fie doar începutul unei serii de confruntări al căror obiectiv final este de a elimina toate vestigiile autorităţii Hadi în Sudul Yemenului.

Ce face Arabia Saudită?

Poziţia AS cu privire la ceea ce s-a întâmplat la Aden la începutul lunii august este destul de neclară. Declaraţiile oficialilor guvernamentali Hadi indică o inacţiune saudită împotriva secesioniştilor. Riadul pare incapabil să-şi îndeplinească promisiunile făcute preşedintelui Hadi atunci când a lansat Operaţiunea Decisive Storm.

Lucrurile nu trebuiau să fie aşa. Prin relaţiile sale cu facţiunile politice din Yemen, AS ar fi putut ajuta negociatorii pe timpul reuniunilor de dialog multipartit după 2012 să ajungă la un compromis pentru un nou Yemen.

În schimb, prinţul coroanei saudite, MBS, şi-a înhămat la căruţă calul MBZ. După patru ani şi jumătate de acţiuni militare în Yemen, MBS nu poate pretinde niciun succes, iar MBZ s-a retras cu Sudul Yemenului drept captură de război. Rebelii Houthi păstrează capitala Sana’a şi alte zone şi continuă să atace obiective importante din AS cu rachete şi drone.

Dezastrul umanitar din Yemen - provocat în măsură aproape egală de Coaliţia saudită şi rebelii Houthi - este decontat în mare parte de operaţiunile saudite, Riadul culegând oprobriul internaţional nedorit.

Scenarii posibile...

Dacă nu va fi inversată, preluarea Adenului de către secesioniştii din sud ar putea foarte bine să fie pasul decisiv spre secesiunea Yemenului de Sud. Deşi AS a anunţat că va găzdui întâlniri de reconciliere între Hadi şi adversarii săi, nu există nicio garanţie că acestea vor avea loc şi succes. După ce a permis Abu Dhabi să facă ceea ce şi-a dorit în Aden, Riadului îi va fi dificil să se opună extinderii teritoriale a CTS. În următoarele săptămâni sau luni s-ar putea produce o serie de evoluţii semnificative provocate de criza din Aden.

În primul rând, se poate păstra status quo-ul actual, permiţând CTS să-şi menţină controlul asupra Aden şi asupra instalaţiilor maritime din port. Aceasta ar fi o victorie semnificativă, dar nu deplină, pentru EAU. Drept urmare, CTS ar putea încerca să preia alte centre maritime strategice precum Mokha şi Hodeidah, realizând ceea ce îşi doreşte Abu Dhabi. Dacă acest lucru se va întâmpla, EAU ar asigura o linie de finanţare a costurilor menţinerii acestor poziţii ca o bază importantă în planul strategic pentru regiune.

În al doilea rând, guvernul Hadi ar putea avea succes în a menţine sub control zone din interior, precum Taiz, Dhale, Lahj etc., ceea ce va crea două sfere de putere în sud. Acest lucru ar putea încuraja mai mulţi lideri să-şi declare autonomia în zonele pe care le controlează, ceea ce va conduce practic la dezmembrarea ţării, în loc de o simplă împărţire între Nord şi Sud. Această posibilitate ar trebui să-i îngrijoreze pe conducătorii saudiţi, care vor trebui să facă faţă mult mai multor jucători în Yemen decât au avut până acum.

În al treilea rând, situaţia teritoriilor sub control Houthi devine stabilă iar preocuparea guvernului Hadi faţă de provocarea pe care o prezintă secesioniştii din sud poate oferi rebelilor Houthi o oportunitate de a-şi creşte presiunea militară asupra AS. Acest lucru va duce, cel mai probabil, la instituirea unui stat condus de Houthi în Nordul Yemenului şi a unui stat susţinut de EAU în sud.

Timpul va putea dezvălui cu certitudine viitorul...  Deocamdată, în Yemen, orice este posibil!