02 iunie 2018

Vizita cancelarului german în China. Dialog bilateral sau o componentă a războiului comercial SUA - Europa?

Sergiu Medar

Vizita din 24-25 mai 2018 a d-nei Angela Merkel în China trebuie analizată în contextul divergenţelor de abordare a relaţiilor comerciale între Germania şi SUA. Administraţia Trump încearcă să suplinească deficitul comercial cu Germania prin mărirea taxelor la importurile de oţel şi aluminiu din Germania. Va face la fel şi cu China sau va accepta propunerea Chinei de a deschide piaţa sa pentru produsele fabricate în SUA ?

Sursă foto: HEPTA

La data de 14 iulie 2015 se semna, de către statele membre ale Consiliului de Securitate ONU plus Germania (P5+1), alături de Uniunea Europeană, Joint Comprehensive Plan of Action cu Iranul. Acordul prevedea măsuri care să asigure lumea întreagă că Iranul nu va avea o evoluţie către statutul de putere nucleară.

La data de 8 mai 2018, preşedintele Donald Trump a anunţat că SUA se retrag din acest acord.

Acesta a fost un moment important pentru securitatea mondială. Este momentul declanşării unui război comercial între SUA şi Europa, aşa cum declară unii analişti economici.

Decizia lui Trump, asociată cu modificarea taxelor de import la produsele de oţel şi aluminiu, anunţată în aceeaşi perioadă de timp, a creat la nivelul conducerii Uniunii Europene o stare de tensiune, urmare la afectarea majoră a intereselor, cu preponderenţă economice, nu numai în Orientul Mijlociu dar şi în alte zone ale lumii. Pentru a-şi proteja aceste interese, Franţa şi Germania, după ce au agreat o poziţie comună cu Marea Britanie, au desfăşurat o imediată şi aplicată campanie diplomatică pentru a se pune de acord cu celelalte semnatare ale tratatului, respectiv Rusia şi China. Se urmărea, în fapt, obţinerea de garanţii că toate semnatarele acordului nuclear, cu excepţia SUA, vor continua să respecte prevederile acestuia.

În acest context trebuie analizată vizita din 24-25 mai, a cancelarului german, d-na Angela Merkel, în China, la invitaţia premierului chinez Li Keqiang. Aceasta este cea de a 11-a vizită a liderului german, în cei 12 ani de când este cancelar al Germaniei. Din delegaţia germană au făcut parte şi aproximativ 20 de oameni de afaceri cu interese în schimburile comerciale reciproce.

Comerţul între Germania şi China a atins în anul 2017 cele mai mari cote. Merkel însă a adus cu ea şi o lungă listă de impedimente care nu permit dezvoltarea acestei relaţii la nivelul dorit. Germania este cel mai mare exportator european în China, produsele exportate fiind de mare tehnicitate: roboţi industriali, maşini unelte şi alte echipamente de manufacturare a produselor chinezeşti. Pentru Germania, China reprezintă cea mai mare piaţă, cu o valoare a exporturilor de 186,7 miliarde de euro, cu 10% mai mare decât în anul precedent. Spre deosebire de deficitul de import din SUA, unul dintre elementele de îngrijorare a lui Trump, deficitul Germaniei cu China este de doar 14,4 miliarde de euro, mult mai puţin decât cele 375 miliarde de dolari ale SUA. Acesta este motivul pentru care SUA au ameninţat că înlocuiesc politica liberală de comerţ cu China cu una protecţionistă. Pentru a-si păstra piaţa americană, China a început, cu câteva zile înainte de vizita d-nei Merkel, negocierile unui acord cu SUA pentru a-i scădea deficitul comercial cu 200 miliarde de dolari. În felul acesta, va crea facilităţi noi pentru investiţiile americane în China şi va importa masiv bunuri şi servicii din SUA. Astfel, va spori numărul de locuri de muncă pe teritoriul SUA. Deşi schimburile comerciale avute în vedere vor fi prioritar direcţionate către produsele agricole şi energie, în mod cert va exista o concurenţă şi cu o serie de investiţii germane. Acordul, ce ar putea fi semnat curând între China şi SUA, ar lăsa Germania în “offside” în războiul comercial cu SUA. În felul acesta, Germania s-ar găsi singură în încercarea de a echilibra cât de cât balanţa comercială cu SUA prin importuri din SUA. Neavând însă o piaţă comparabilă cu cea a Chinei, va trebui să importe produse scumpe. Una din posibilele soluţii ar fi creşterea la 2% din PIB a cheltuielilor militare şi achiziţionarea din SUA de echipamente militare de mare performanţă. Pentru a compensa producţia internă de  echipamente similare, Germania ar putea încerca să vândă propriile produse către terţe state, europene sau nu.

Pe timpul vizitei, cancelarul german s-a ferit să facă vreo comparaţie cu SUA. Oamenii de afaceri germani, care nu politizează afacerile, s-au exprimat însă, neoficial, că SUA au dreptate în politica comercială pe care o impun Chinei.

Într-o manieră asemănătoare cu SUA, guvernul chinez a început să introducă taxe pentru importuri din alte state pentru a-şi proteja piaţa internă şi a stimula producţia proprie, aspect care este un motiv de îngrijorare pentru investitorii germani. Germania a constituit aici multe societăţi mixte prin care face transfer de know-how. În China nu există însă o legală şi riguroasă protecţie a proprietăţii intelectuale. Oameni de afaceri germani, unii dintre ei chiar membri ai delegaţiei germane, şi-au exprimat nemulţumirile în această direcţie.

Rezultatele unui studiu elaborat pe baza sondajelor de opinie realizate de către Institutul Allensbach au arătat că 7 din 10 oameni de afaceri germani sunt îngrijoraţi de dependenţa, în creştere, a Germaniei faţă de comerţul cu China.

Aceste aspecte au constituit subiecte ale discuţiilor atât cu preşedintele Xi Jinping, cât şi cu premierul Li Keqiang. Probabil că aceste discuţii au confirmat opinia celor două treimi dintre liderii unor mari companii germane care şi-au exprimat îndoielile că va exista reciprocitate în relaţia cu China în abordarea schimburilor comerciale între cele două ţări. Aşa se poate explica faptul că, la întoarcerea din China a d-nei Merkel, Germania şi Franţa au avut iniţiativa, deloc liberală, de a crea în cadrul UE o comisie de control a investiţiilor chineze în Europa.

Au fost discutate cooperări în domenii tehnice de vârf precum inteligenţa artificială, energii neconvenţionale, propulsii nepoluante ale automobilelor şi altele.

Cu ocazia vizitei, d-na Merkel a declarat că Beijing şi Berlin sunt decise să aplice în relaţiile comerciale regulile Organizaţiei Mondiale a Comerţului (WTO - World Trade Organizations) ignorate de către administraţia Trump. China şi Germania doresc să dezvolte multilateralismul în relaţiile internaţionale. Cancelarul german a salutat cu satisfacţie deschiderea sectorului financiar chinez pentru participare străină şi reducerea presiunii guvernamentale pentru înfiinţarea de societăţi mixte.

Dacă discuţiile purtate cu premierul Li Keqing s-au referit mai ales la aspectele economice, discuţiile avute cu preşedintele Xi Jinping au permis trecerea în revistă a principalelor evenimente politice ale lumii. Preşedintele a salutat convergenţa de păreri în ceea ce priveşte instituirea unui nou tip de relaţii internaţionale şi a susţinut dialogul, mai ales privind divergenţele de opinii. Xi a apreciat sprijinul Germaniei pentru proiectul personal al preşedintelui chinez “Belt and Road Initiative”, iar companiile germane sunt invitate să participe.

Deşi partea chineză a vrut să afişeze, cu trimitere către Washington, un parteneriat puternic şi de lungă durată între China şi Germania, partea germană a fost ceva mai reţinută. În conferinţa de presă, premierul chinez a afirmat, alături de d-na Merkel, “Poarta către China este deschisă. Putem spune că ea va fi deschisă si mai larg”.

Trebuie reţinut faptul că, în ultima, lună d-na Merkel a avut întâlniri cu principalii lideri ai lumii: Trump, Putin şi Xi Jinping.

Subiectele principale ale discuţiilor cu  aceştia s-au referit la retragerea SUA din acordul nuclear cu Iranul şi la intenţia SUA, recent concretizată, de a mări taxele de import de oţel şi de aluminiu la 25%, respectiv 10%, afectând major statele exportatoare ale acestor produse, Germania şi China.

La întâlnirea cu Vladimir Putin, d-na Merkel i-a cerut acestuia să continue să aplice prevederile acordului nuclear cu Iranul, chiar dacă SUA l-au declinat. A primit din partea Rusiei o susţinere fermă. Problema taxelor nu a fost ridicată întrucât subiectul nu interesa Rusia.

În discuţiile cu preşedintele Chinei, d-na Merkel a abordat ambele subiecte. În ceea ce priveşte problema Iranului, răspunsul Chinei a fost acela de a nu susţine poziţia SUA. Problema taxelor, care se referă şi la taxele impuse pe exporturile chineze de oţel şi aluminiu, este însă diferită având în vedere faptul că, în curând, este posibilă semnarea unui acord în acest sens între China şi SUA. De aceea d-na Merkel nu a putut primi un răspuns pozitiv.

Ceea ce este însă deosebit de important din discuţiile avute de cancelarul german cu liderul rus şi cu cel chinez este faptul că s-a convenit să urmeze alte întâlniri, precum şi un dialog mai intens pe principalele probleme ale lumii. Introducerea capitolului consultări periodice, pe principalele probleme internaţionale în relaţiile dintre două state, este echivalentă cu ridicarea la un nivel superior a dialogului politic, ceea ce precede colaborarea politică pe anumite direcţii.

Referitor la acest aspect, d-na Merkel a subliniat însă permanent, şi tranşant, că relaţia transatlantică rămâne principala ancoră de stabilitate şi de securitate în Europa,  contrazicând acei analişti care pun la îndoială această relaţie, ca urmare a divergenţelor recent apărute.

Raport Anual: Agenda de Securitate a anului 2018, pe scurt

Evenimente care au marcat anul 2018, pe diverse niveluri ale securității

  • National
  • European
  • Internațional