Viitorul misiunilor Forţelor pentru operaţii speciale din Armata României în teatrul de operaţii Afganistan, în anul 2019, pe fondul retragerii trupelor americane din Siria şi Afganistan

Cel puţin până la momentul desfăşurării primei conferinţe NATO de generare a forţei asociată planificării misiunii conduse de NATO, Resolute Support, în Afganistan, programată pentru prima parte a anului 2019, FOS din AR îşi vor păstra amprenta în acest teatru de operaţii (TO), în conformitate cu prevederile Planului de întrebuinţare a Forţelor Armate ale României care vor fi trimise în misiuni şi operaţii în afara teritoriului statului român, în anul 2019.

În perioada 15-16.01.2019, Comitetul Militar, cea mai înaltă autoritate militară a NATO, se va întruni în cadrul şedinţei şefilor Apărării (Chiefs of Defense - CHODs) la sediul NATO, Bruxelles, Belgia pentru a discuta, printre altele şi viitorul misiunii Resolute Support, dar şi situaţia securităţii regionale, ca urmare, inclusiv, a anunţatei reduceri de trupe americane din TO Afganistan. Acest eveniment va contura, probabil, mai departe, viitorul misiunilor forţelor armate ale coaliţiei internaţionale desfăşurate în acest TO, implicit ale forţelor pentru operaţii speciale (FOS).

Am citit în ultimele săptămâni o multitudine de opinii, unele, de altfel, contradictorii, referitoare la impactul pe care îl vor avea recentele şi, oarecum surprinzătoare, decizii ale preşedintelui american Donald Trump, privind retragerea trupelor americane din Siria şi Afganistan, asupra situaţiei de securitate din cele două ţări răvăşite de nesfârşite confruntări interne, misiunilor coaliţiilor internaţionale în aceste două TO, eforturilor luptei globale împotriva terorismului şi, implicit, asupra situaţiei de securitate la nivel regional şi global.

Într-un recent (08.01.2019) tweet, dorind parcă să evidenţieze încă o dată determinarea sa în implementarea deciziilor anunţate anterior, preşedintele SUA scria: ”Războaiele nesfârşite, în special cele care se duc din greşelile de judecată făcute cu mulţi ani în urmă,  precum şi cele în care obţinem prea puţin ajutor financiar sau militar din partea ţărilor bogate şi care beneficiază atât de mult de ceea ce facem, vor ajunge în cele din urmă la un glorios sfârşit!”. Şi în alte două (14.01.2019): ”Am început mult aşteptata retragere din Siria concomitent cu lovirea puternică şi pe mai multe direcţii a rămăşiţelor teritoriale ale califatului ISIS. Dacă acesta se va reface, vom ataca din nou din bazele existente din vecinătate [Irak].  Vom devasta Turcia din punct de vedere economic, dacă ei îi vor lovi pe kurzi. Vom crea o zonă de siguranţă de 20 de mile … De asemenea, nu doresc ca kurzii să provoace Turcia. Rusia, Iranul şi Siria au fost cei mai mari beneficiari ai politicii pe termen lung a SUA de a distruge ISIS în Siria - duşmani naturali. Noi, de asemenea, avem de câştigat, dar acum este momentul să ne aducem trupele înapoi acasă. Opriţi războaiele finale!”

Este deja bine cunoscut faptul că SUA au în prezent un număr de aproximativ 2.000 de militari dislocaţi pentru misiuni în Siria (de unde au început să retragă doar ceva echipamente nu şi trupe, încă) şi undeva în jurul a 14.000 de militari care execută misiuni de instruire, consiliere şi asistenţa în TO Afganistan, inclusiv forţe pentru operaţii speciale (FOS).

Întrucât România nu are dislocate trupe în Siria, în continuare voi încerca să fac unele supoziţii referitoare doar la implicaţiile unei reduceri a numărului de trupe ale SUA asupra viitorului misiunii FOS din Armata României (AR) în TO Afganistan.

Întâi de toate, orice reducere a numărului de militari/retragere americană din teatrul de operaţii, în opinia mea, va fi efectuată doar la îndeplinirea unor condiţii, sau, aşa cum spun americanii, va fi ”conditions based”. Nu este un lucru nou, aşa s-a întâmplat şi pe timpul fostului preşedinte, Barak Obama, care luase decizia, în anul 2014, de a retrage trupele americane până la finele anului 2016, odată cu tranziţia de la misiunea ISAF la misiunea Resolute Support.

Până şi ultimul tweet al preşedintelui Trump referitor la retragerea din Siria, confirmă întrucâtva necesitatea îndeplinirii unor condiţii pentru ca retragerea să fie completă şi pare în linie cu ceea ce declara Secretarul de stat al SUA, Mike Pompeo, pe timpul vizitei din capitala Egiptului, Cairo, pe data de 10.01.2019: ”America nu se va retrage până când lupta împotriva terorismului nu se termină. Preşedintele Trump a luat decizia să repatrieze trupele din Siria … şi acum este momentul. Dar aceasta nu înseamnă schimbarea misiunii. Rămânem angajaţi în destructurarea completă a ISIS, ameninţării ISIS şi în lupta continuă împotriva islamismului radical, în toate formele sale. Dar, aşa cum a spus Preşedintele Trump, aşteptăm de la partenerii noştri să facă mai mult în acest efort, aşa cum vom face şi noi în continuare. Împreună.”

Pentru FOS din AR dislocate în TO Afganistan va fi o situaţie oarecum asemănătoare celei din 2014. Nici atunci şi, cred, nici acum nu va fi vorba despre o ”opţiune zero” şi nici de un plan de retragere totală a trupelor americane. Cel puţin, nu pentru anul 2019 şi cu atât mai puţin pentru FOS. Reducerea contribuţiei militare SUA în Afganistan va viza, în primul rând, trupele convenţionale. În prezent nu există un termen final, sau o foaie de parcurs.

Într-adevăr, funcţie de tempo-ul acţiunii şi numărul de trupe convenţionale ce vor fi repatriate, va fi înregistrat un impact negativ asupra mărimii ariilor de responsabilitate şi numărului de baze înaintate de dislocare ce vor mai putea fi operate (toate acestea în sensul restrângerii lor), asupra activităţilor de sprijin de luptă (sprijin cu foc, forţe de intervenţie rapidă - QRF, protecţia forţei - FP etc.), activităţilor de sprijin logistic (aprovizionare, transport, mentenanţă, servicii de campanie, evacuare medicală etc.) care cu siguranţă vor influenţa, în cele din urmă, măsura performanţei, dar şi a eficienţei misiunii de instruire, consiliere şi asistenţă, dar şi a celor de combatere a terorismului.

Se vor închide/desfiinţa/ preda autorităţilor afgane, după caz, bazele militare americane, sau ale coaliţiei ce nu vor mai putea fi operate, misiunile de instruire, consiliere şi asistenţă se vor concentra în jurul capitalei Kabul şi Bagram şi în zonele cele mai fierbinţi din punct de vedere al activităţii reţelelor teroriste (eventual nordul şi estul Afganistanului), iar misiunile trupelor de FOS vor fi executate, cel mai probabil, în arii de responsabilitate/ operaţii în care se poate asigura în mod eficient  evacuarea medicală pe principiul ”golden hour” (care să asigure, de fapt, salvarea vieţii în 60 de minute de la rănire), sprijinul cu forţe QRF, precum şi sprijinul aerian apropiat.

Să nu uităm, totuşi, că strategia americană de folosire a presiunii politice, militare şi sociale pentru a forţa talibanii să revină la masa negocierilor de pace nu se extinde, însă, şi la luptătorii ISIS-K , organizaţie teroristă ce acţionează în provincia Jowzan din nordul Afganistanului şi în provinciile estice Nangarhar şi Kunar. Şi aşa cum declara anul trecut comandantul US Central Command, generalul Votel, ”Misiunea noastră este să distrugem această organizaţie”.

Sunt convins că planificatorii americani, dar şi cei ai misiunii conduse de NATO, RSM (J5 Plans) se află în prin proces de planificare detaliată, analizând noile nevoi ale misiunii, cerinţele operaţionale, alternative şi cursuri de acţiune pentru a recomanda decidenţilor cele mai potrivite soluţii (inclusiv planuri de contingenţă) de reconfigurare a misiunii de instruire, consiliere şi asistenţă, precum şi a celei de combatere a terorismului executată  în mod unilateral de SUA. Vor rezulta, la sfârşitul acestui proces, unele lipsuri şi nevoi de capabilităţi care vor putea fi completate, eventual, pe timpul următoarelor conferinţe de generare a forţei , la nivel NATO şi al coaliţiei internaţionale, prin contribuţii naţionale liber asumate, altele decât SUA, funcţie de interesele şi obiectivele strategice proprii, în contextul angajamentelor asumate la efortul comun al coaliţiei din Afganistan.

Şi este cazul să amintesc că în luna decembrie 2018 miniştrii de externe ai celor 41 de naţiuni contributoare la misiunea Resolute Support, în Declaraţia  oficială privind Afganistanul, au afirmat că ”Un Afganistan stabil, paşnic şi sigur, care este în siguranţă de ameninţarea terorismului, este în interesul comun al Alianţei şi al întregii regiuni.” Aceştia au recunoscut că ”viitorul rol militar al comunităţii internaţionale în Afganistan va fi printre problemele care vor fi discutate în cadrul procesului de pace aflat în proprietate afgană şi sub conducere afgană.” Luând act de faptul că succesul va necesita susţinere financiară şi logistică continuă, aliaţii NATO şi partenerii operaţionali îşi menţin angajamentul ferm de a susţine şi de a sprijini capacităţile forţelor afgane de a elimina ameninţarea terorismului, sub toate formele, sale pentru a asigura securitatea cetăţenilor afgani şi stabilitatea în regiune.

Printre naţiunile care vor fi invitate să analizeze oportunitatea modificării contribuţiei proprii  pentru completarea deficitului de capabilităţi necesare îndeplinirii noii misiuni reconfigurate, va fi şi România care va trebui să facă o alegere dificilă între Afganistan, responsabilităţile interne, precum şi alte misiuni.

Nevoile şi noile cerinţe de capabilităţi de FOS rezultate în procesul de planificare desfăşurat de planificatorii militari din TO Afganistan, pentru perioada 2019 - 2020, vor fi transferate într-un format standardizat NATO şi mai apoi introduse în aşa numitul Combined Joint Statement of Requirements (CJSOR), în fapt, un tabel care cuprinde fiecare capabilitate militară necesară efortului angajat de coaliţia internaţională, în cazul nostru, în cadrul misiunii Resolute Support din Afganistan.

Nu ştim ce decizie finală va fi luată de România în privinţa FOS dislocate în TO Afganistan în anul 2019, dar ştim, referitor la capabilităţile proprii de sprijin de luptă şi sprijin logistic disponibile în teatrul de operaţii că sunt limitate, iar componenta trece printr-un proces complex de modernizare consumator şi el de importante resurse. Cert este că vor trebui analizate cerinţele transmise de NATO, iar cu ocazia conferinţelor de generare a forţei (de regulă două pe an, una la începutul verii şi alta la sfârşitul toamnei) în cadrul cărora partenerii de coaliţie vor discuta amintitul CJSOR, reprezentantul României va trebui să prezinte eventualele angajamente oficiale.

România participă din anul 2006, la eforturile de stabilizare şi reconstrucţie a Afganistanului, cu FOS care execută misiuni de instruire, consiliere şi asistenţă a Forţelor naţionale speciale de apărare şi securitate afgane, mai precis a Forţelor speciale ale Poliţiei. Iar aceste capabilităţi afgane de forţe speciale, în special forţele de comando , care sunt în curs de dublare a numărului de unităţi, vor avea nevoie în continuare de instruire, consiliere şi asistenţă în procesul lor de operaţionalizare, pe care, FOS din AR o pot asigura, cu profesionalism.

Potrivit NATO , la summitul de la Bruxelles din 2018, aliaţii şi partenerii au convenit să îşi extindă angajamentul de a sprijini susţinerea financiară a forţelor de securitate afgane până în 2024, pe lângă misiunea de instruire, consiliere şi asistenţă, iar în perioada 15-16.01.2019, Comitetul Militar, cea mai înaltă autoritate militară a NATO, se va întruni în  cadrul şedinţei şefilor Apărării (Chiefs of Defense - CHODs) la sediul NATO, Bruxelles, pentru a discuta, printre altele şi viitorul misiunii Resolute Support, dar şi situaţia securităţii regionale, ca urmare, inclusiv, a anunţatei reduceri de trupe americane din TO Afganistan.

Şi chiar dacă preşedintele american Trump continuă să fie frustrat de nesfârşitul conflict afgan şi să îşi critice generalii referitor la performanţa militarilor americani în Afganistan afirmând că: "Am dat generalilor noştri toţi banii pe care îi doreau. Nu au făcut o treabă atât de bună în Afganistan.”, elementele menţionate mai sus în articol mă îndeamnă să cred, că, cel puţin pentru FOS, misiunile vor continua la acelaşi nivel, inclusiv cele de combatere a terorismului. Să nu uităm că, de exemplu, ISIS-K rămâne o forţă insurgentă puternică având încă o capacitate importantă de a executa, în mod curent, atacuri teroriste letale în Kabul şi în alte oraşe şi care va trebui, într-o formă sau alta stopată, destructurată. Şi menţionez, din nou, orice sprijin, sub orice formă, furnizat în acest sens Forţelor naţionale speciale de apărare şi securitate afgane şi în general efortului comun al coaliţiei internaţionale, este bine venit.

Peste toate acestea, România a aprobat deja ”Planul de întrebuinţare a Forţelor Armate ale României care vor fi trimise în misiuni şi operaţii în afara teritoriului statului român, în anul 2019”, pe timpul şedinţei Consiliului Suprem de Apărare a Ţării desfăşurată în cursul lunii decembrie 2018. Un număr de 1.902 militari din Armata României vor participa, anul acesta, la misiuni şi operaţii, în creştere cu 127 militari faţă de anul 2018. Se pare că efortul principal rămâne, în continuare, participarea cu forţe şi mijloace la operaţia NATO din Afganistan - Resolute Support Mission (RSM). Printre aceşti militari se numără şi FOS din AR.

În concluzie, cel puţin până la momentul desfăşurării primei conferinţe NATO de generare a forţei planificată în anul 2019, FOS din AR îşi vor păstra amprenta în TO Afganistan, în conformitate cu prevederile ”Planului de întrebuinţare a Forţelor Armate ale României care vor fi trimise în misiuni şi operaţii în afara teritoriului statului român, în anul 2019”. Vom urmări cu atenţie rezultatele întâlnirii Comitelului Militar al NATO, din perioada 15-16.01.2019, pentru a afla eventualele noutăţi în ceea ce priveşte viitorul RSM în TO Afganistan şi implicaţiile acestora în executarea misiunilor FOS din AR dislocate în acest teatru de operaţii.

Reamintim că RSM  este o misiune non-combat, condusă de NATO, la care participă un număr de aproximativ de 16.000 militari şi civili din 41 de ţări (membre NATO, dar şi partenere), planificată, condusă şi executată cu scopul de a ajuta instituţiile şi forţele afgane de securitate şi apărare (responsabile începând cu ianuarie 2015 de asigurarea securităţii Afganistanului) în dezvoltarea, de o manieră sustenabilă, a capacităţilor de apărare şi securitate a cetăţenilor proprii. Misiunea constă în instruirea, consilierea, asistenţa, finanţarea instituţiilor şi forţelor afgane de securitate şi apărare, precum şi în dezvoltarea, împreună cu Guvernul afgan, a unui parteneriat strategic durabil NATO-Afganistan.

@@@@

1)https://monitorulapararii.ro/analiza-schimbarea-comenzii-misiunii-nato-resolute-support-din-afganistan-implicatii-pentru-fortele-pentru-operatii-speciale-din-armata-romaniei-1-5737
 2) Procesul de generare a forţei, în cadrul efortului din Afganistan, este foarte bine descris în cartea scrisă de David P. Auerswald, Stephen M. Saideman ”NATO in Afghanistan: Fighting Together, Fighting Alone”, publicată în 2014 la editura Princeton University Press
3)  https://www.nato.int/cps/ie/natohq/official_texts_161123.htm?selectedLocale=en
4)  https://monitorulapararii.ro/previziuni-politice-si-de-securitate-2019-xiv-afganistan-1-9027
5)  https://www.nato.int/cps/en/natohq/topics_113694.htm