Viitorul fenomenului Luptătorului Terorist Străin: când, cum, unde?

„Luptătorul străin” s-a bucurat de perioada sa de glorie în vremea în care era văzut ca un element pozitiv, pe când soldaţii care se întorceau din război erau priviţi ca eroi atât pentru comunităţile pentru care luptau, cât şi pentru cei care îi aşteptau acasă. Apariţia grupării Daesh din Siria şi Iraq a a declanşat o etapă mult mai periculoasă a fenomenului „luptătorului străin”, de mare impact la nivel internaţional. Drept urmare, Consiliul de Securitate al ONU a adăugat, la propunerea Turciei, denumirea de „terorist” la cea de „luptători străini”, declarându-i ilegali (Rezoluţia ONU 2178/29.09.2014). Aşadar, expresia „luptător străin” a devenit „luptător terorist străin” ), iar cadrul legal este reprezentat de către Rezoluţia nr. 2178, din 24 septembrie 2014, care îi defineşte după cum urmează:

„[...] persoane care se mută dintr-un stat într-un stat diferit de cel de origine pentru a comite, plănui, pregăti sau participa la acte de terorism sau pentru a asigura sau primi instrucţii de natura teroristă, inclusiv care au legătură cu conflictele armate...” (Consiliul de Securitate al ONU, Rezoluţia nr. 2178/ 25.09.2014).

Fiind prima de acest fel care reglementează fenomenul, Rezoluţia ONU nr. 2178 a reprezentat baza legală pentru lupta împotriva acestor indivizi şi, în acelaşi timp, a atenţionat statele membre cu privire la această ameninţare, cerându-le să ia măsurile necesare prevenirii acţiunilor acestor luptători terorişti străini (Foreign Terrorist Fighter/ FTF), după cum urmează:

• „să prevină mutarea teroriştilor sau a grupărilor teroriste prin intermediul controalelor stricte la graniţă şi a controlului eliberării actelor de identitate şi de călătorie, precum şi prin intermediul măsurilor de prevenire a falsificării sau folosirii frauduloase a actelor de identitate şi a celor de călătorie”;
• „să intensifice şi să grăbească, prin intermediul mecanismelor bilaterale şi multilaterale, schimbul de informaţii operaţionale legate de acţiunile de tranzit ale teroriştilor sau grupărilor teroriste, inclusiv a luptătorilor terorişti străini, în special cu privire la reşedinţele sau statele în care au cetăţenie”;
• „să coopereze în efortul combaterii ameninţării luptătorilor terorişti străini, prin prevenirea radicălizării oamenilor şi a recrutării luptătorilor terorişti străini, inclusiv a copiilor, prin împiedicarea luptătorilor terorişti străini de a trece graniţa, prin retragerea suportului financiar acordat, precum şi prin începerea şi conducerea strategiilor de urmărire penală, reabilitare şi repatriere a luptătorilor terorişti străini” (Consiliul de Securitate al ONU, Rezoluţia 2178/ 25.09.2012).

Împreună cu Rezoluţia ONU nr. 2178, atacurile teroriste care au avut loc în Vestul Europei şi au fost atribuite unor membrii Daesh care au călătorit în Siria şi Irak, „luptătorii terorişti străini” au intrat în atenţia opiniei publice şi au devenit un subiect cunoscut în presă şi în discursurile politice. Din păcate, acest subiect nu este decât o reflecţie a unui context mult mai larg şi mai complex, care s-a dovedit a fi alimentat de lipsa unei abordări neutre şi echilibrate, fiind mai degrabă folosit pentru a servi altor interese. Pe de altă parte, modalitatea în care subiectul şi definiţia luptătorului terorist străin sunt abordate din punct de vedere legal la nivel internaţional în relaţie cu dislocarea în zonele de conflict sau a manifestării intenţiei de a comite un act terorist reprezintă efectul şi dovada clară a nivelului de ameninţare pe care îl are acest fenomen la adresa securităţii naţionale şi internaţionale. Având în vedere complexitatea, nivelul mare de dificultate şi incertitudinea succesului procesului de deradicalizarea a acestor indivizi şi conştientizarea efectului „contagios” pe care îl au în răspândirea violenţei la nivel internaţional, indiferent de graniţe, a treia generaţie de luptători – luptători terorişti străini – prezintă un înalt nivel de ameninţare, care justifică întregul conţinut al Rezoluţiei ONU nr. 2178.

Pentru a vă oferi imaginea de ansamblu a acestei situaţii, până în 2017, aproximativ 42 900 de luptători străini, din 120 de ţări, au călătorit în Siria şi Irak pentru a se alătura Daesh (şi nu numai), dintre care mai mult de 5 000 de indivizi veneau din ţări membre UE. Din 2013, mai multe atacuri teroriste, inspirate de Daesh, au fost comise în multe ţări, în particular în Franţa, Belgia, Germania şi Marea Britanie. În fapt, ţările care au înregistrat cel mai mare număr de luptători terorişi străini au devenit, de asemenea, şi principalele ţinte ale atacurilor teroriste. Acest element a întărit discursul care viza natura salafist-jihadistă a fenomenului. Între timp, a început şi conflictul din Ucraina şi, deşi nu este la fel de mediatizat, la rândul său a atras un număr mare de luptători terorişi străini. Fenomenul luptătorului terorist străin în contextul Ucrainei a primit mult mai puţină atenţie, din mai multe motive. Pe de-o parte, marea majoritate a luptătorilor străini din Ucraina au origini ruseşti şi este, de multe ori, dificil de stabilit dacă sunt voluntari sau membrii ai forţelor ruseşti oficiale (deşi nerecunoscute de Moscova). Un alt motiv pentru care foarte puţină lume le-a acordat atenţie acestora este faptul că, până la acest moment, luptătorii terorişti străini din Ucraina nu au efectuat niciun atac terorist în ţările de origine. Cu toate acestea, lipsa atacurilor nu presupune negarea ameninţării pe care aceşti indivizi o reprezintă. 

În ciuda conotaţiilor salafist-jihadiste atribuite fenomenului luptătorilor terorişti străini, extrema de dreapta este, de asemenea, o importantă sursă, în două contexte diferite: exodul organizaţiilor kurde în Siria şi conflictul din Ucraina. În timp ce pentru războiul din Siria este greu să dăm un număr corect al luptătorilor terorişti străini care s-au alăturat grupărilor kurde, fiind motivaţi de ideologia de extremă dreapta, potrivit infomaţiilor strânse şi analizate de Arkadiusz Legiec, un specialist al Institutului Polonez de Afaceri Internaţionale, între 2014-2019, aproximativ 17 000 de luptători terorişti străini au trecut graniţele Ucrainei. Comparând numărul atât cu cei aproape 40 000 de luptători terorişti străini din Siria, cât şi cu valurile trecute de luptători terorişti străini, putem observa şi înţelege magnitudinea acestui fenomen în contextul Ucrainean. Statele membre EU se confruntă cu mai mult de 5 000 de luptători terorişti în Siria şi în jur de 2 000 în Ucraina. Ambele valuri provoacă îngrijorări, iar efectele pe termen lung al acestui exod sunt departe de a fi preconizate. Conflictele similare din trecut nu au atras un număr mare de luptători străini din Vest. Drept urmare, erau pur şi simplu mai puţini indivizi luptători străini din Vest întorşi acasă. Aşa cum declara un oficial francez, numărul mare de luptători străini fac ca atacurile indivizilor întorşi în ţară să fie doar „o certitudine statistică” (Byman&Shapiro, 2014). Rob Wainwright, fost şef al Europol, a fost de aceeaşi părere. Acesta a avertizat: „Europa se confruntă cu cea mai mare ameninţare a terorii de mai bine de un deceniu... ne putem aştepta ca SIIL (Statul Islamic din Irak şi Levant) sau alte grupări religioase să plănuiască un atac oriunde în Europa pentru a atinge un număr mare de victime în rândul populaţiei civile”. Vladimir Voronkov, Sub-Secretarul General al ONU pe Combatere a Terorismului, a rezumat ameninţarea la următoarele: „Luptătorii străini care se întorc acasă reprezintă o provocare enormă care nu îşi găseşte o soluţie aşa de uşor”.

Ameninţarea reprezentată de „luptătorii terorişti străini” a crescut imediat după „Califat”, chiar dacă organizaţia teroristă Daesh a pierdut teritoriul. Succesul comunităţii internaţionale este umbrit de incertitudinea cu privire la cum va fi soluţionată situaţia luptătorilor terorişti străini, a soţiilor şi copiilor lor în contextul războiului curent din Siria. În prezent, un număr foarte mare de luptători terorişti străini sunt ţinuţi în închisori improvizate, controlate de forţele kurde, în Nordul Siriei. Pe lângă aceştia, sunt alte sute de femei împreună cu copiii lor ale căror state de provenienţă nu se grăbesc să îi repatrieze. După anul 2017, putem observa un trend ascendent cu privire la întoarceri, cauzat ori de colapsul utopiei „Califatului”, ori de strategia organizaţiei de a-şi plasa membriii în puncte cheie la nivel internaţional. Având în vedere rolul pe care l-au avut luptătorii terorişti străini Daesh în primul val de atacuri teroriste din Vestul Europei, acest trend ascendent ar trebui să reprezinte un motiv de îngrijorare pentru statele europene şi, în acelaşi timp, un impuls pentru dezvoltarea unor strategii pe termen lung pentru prevenirea activităţii teroriste conduse de aceşti individuali.

Abdelhamid Abaaoud a devenit chintesenţa unui luptător străin reîntors din Siria şi Irak de care serviciile secrete din Vest s-au temut foarte de mult. El a reprezentat un grup mare de indivizi care voiau să se întoarcă în ţările lor de origini, având planuri de atac. Printre aceştia se afla Mehdi Nemmouche, care a condus atacul de la Muzeul Evreiesc din Bruxelles. Ayoub El Khazzani s-a întors în Europa pentru a plănui un atac asupra trenului Thalys. Najim Laachraou şi Mohamed Abrini s-au întors pentru a pune la cale atacuri teroriste în Bruxelles. Dacă la o primă privire aceşti indivizi au părut a fi lupi singuratici, investigaţii mai amănunţite au arătat că aceştia aveau legături strânse cu grupurile de luptători străini reîntorşi acasă pe care Abaaoud le crease. Atacurile teroriste duse la bun sfârşit de aceşti indivizi au arătat că indivizii întorşi acasă din Siria şi Irak nu veneau întotdeauna cu gânduri bune în ţările de origine.

Aşadar, în  contextul Uniunii Europene, fenomenul luptătorilor terorişti străini din Siria s-a dovedit a fi o bombă cu ceas, din cauza următoarelor aspecte: aceştia s-au aflat în spatele atacurilor teroriste din statele europene, din 2014 încoace, ţările cu un număr mare de luptători terorişti străini au fost vizate de un număr şi mai mare de atacuri care, în schimb, au fost mult mai bine organizate, folosind un mod de operare mai complex. Drept urmare, securitatea statelor din ziua de astăzi depinde, într-un context mai larg, de cum va fi controlată criza reprezentată de acest fenomen, pe trei paliere: însăşi criza luptătorilor terorişti, femeile Daesh – de cele mai multe ori mai radicalizate decât soţii lor, şi, cel mai important, copiii Daesh. Primele state ale Uniunii Europene care au avut curajul să repatrieze un număr mic din cadrul ultimelor două categorii, s-au confruntat cu probleme legale şi au ales să separe copiii de mamele lor, care au fost trimise în judecată şi, apoi, la închisoare. Franţa este una dintre ţările care au promovat această soluţie, creând, din păcate, probleme şi mai mari pe termen lung. Copiii Daesh vin din Siria şi Irak cu trauma unei violenţe de nedescris şi cu amprenta unei ideologii radicale, mulţi dintre aceştia confruntându-se direct cu acte de teroare. Separarea acelor copii de singurele persoane care le inspiră încredere va duce doar la apariţia unor noi traime şi la transformarea lor în viitori inamici, aruncându-i direct în braţele aceleiaşi ideologii.

În principiu, există trei forumuri instituţionale internaţionale care luptă pentru combaterea fenomenului luptătorilor terorişti străini din cadrul Daesh şi, implicit, împotriva Daesh: Coaliţia Anti-Daesh, Forumul Global de Contraterorism şi Comitetul de Combatere a Terorismului al ONU. Coaliţia anti-Daesh ia măsuri directe împotriva organizaţiilor teroriste din teritoriu, precum atacarea punctelor cheie pentru organizaţii şi atacuri împotriva militanţilor Daesh. Forumul Global de Contraterorism creează o platformă pentru a decide care sunt strategiile care conturează ameninţările curente şi care pun bazele unei cooperări internaţionale. Comitetul ONU de Combatere a Terorismului are drept scop stabilirea unor reglementări naţionale potrivite contextului internaţional.

Pentru a aborda problema întoarcerii luptătorilor străini, guvernele din Vest au demarat, de asemenea, mai multe tipuri de abordări. Mai multe ţări au oferit sprijin eliminării luptătorilor străini din câmpurile de luptă pentru a preveni, fizic, întoarcerea lor. Aşadar, Statele Unite şi Marea Britanie au folosit liste neoficiale de „shoot-to-kill” (trage pentru a ucide). Astfel s-a încercat prevenirea întoarcerii luptătorilor terorişti străini prin retragerea cetăţeniei acestora. Această abordare a fost destul de controversată. Ori a transferat problema altor guverne or a transformat indivizii în persoane care nu aparţin niciunui stat. Cu toate acestea, închiderea indivizilor întorşi acasă a ridicat, de asemenea, mai multe provocări, prin crearea unui mediu propice radicalizării. Mai mult decât atât, majoritatea celor întorşi în urma primului val sau opriţi în drumul spre Siria şi Irak, au primit sentinţe de scurtă durată, ceea ce înseamnă că ori sunt deja în libertate or vor fi eliberaţi în următorii ani. Guvernele trebuie să dezvolte protocoale riguroase care să permită luarea unei decizii cu privire la perspectiva închisorii sau a unei şanse la reformă prin intermediul unei sentinţe necustodiale.

Dacă tratarea acestui subiect a fost un efort complicat, anumite categorii de indivizi întorşi acasă cer chiar mai multă atenţie. În mod normal, guvernele din Vest au privit femeile şi copiii luptătorilor străini ca victime ale teroriştilor. Cu toate acestea, această poziţie simplifică prea mult rolurile lor. Daesh şi-a schimbat poziţia cu privire la femei şi s-au îndreptat, treptat, de la recomandarea unor roluri domestice pentru femei, la antrenarea şi pregătirea lor pentru a deveni teroriste sau combatante. În mod similar, Daesh a antrenat şi pregătit copii pentru a deveni următoarea generaţie de luptători. Îi desensibilizează de violenţă de la vârste fragede şi îi îndoctrinează cu cele mai dure versiuni ale ideologiilor extremiste. Copiii Daesh au apărut într-un video în care executau prizonieri şi participau la acte de violenţă. Până acum, femeile şi copiii întorşi acasă din Siria şi Iraq nu au executat atacuri teroriste în Vest. Totuşi, femeile şi copiii Daesh au fost parte la astfel de atacuri. Se poate observa cu uşurinţă cum Daesh îşi exploatează femeile şi copii pentru a-i trimite ca terorişti în ţările de origine. Aşadar, guvernele ar trebui să acorde mai multă atenţie femeilor şi copiilor care se întorc din Siria şi Irak, asigurându-le asistenţa de care au nevoie. În acelaşi timp, autorităţile nu ar trebui să ignore ameninţările reprezentate de femei şi copii şi ar trebui să estimeze potenţialul risc pe care aceştia îl prezintă.

Conceptualizarea fenomenului luptătorilor terorişti străini este un proces în curs de desfăşurare, iar comunitatea internaţională încearcă să înţeleagă fenomenul şi să acţioneze în consecinţă. Drept urmare, eforturile Forumul Global de Contraterorism şi Comitetul de Combatere a Terorismului al ONU includ, de asemenea, proiecte legislative, precum definirea şi regularea standardelor internaţionale de călătorie. În acelaşi timp, la nivel internaţional, statele trebuie să coopereze pentru a dezvolta un sistem de avertizare cu privire la activitatea teroristă, în special în ceea ce-i priveşte pe luptătorii terorişti străini. Acest sistem poate fi parte a unei strategii pe termen lung, dezvoltat de comisiile de combatere a terorismului care este subliniată de multiculturalism, multidisciplinaritate şi de abilitatea de a înţelege contextele în care se dezvoltă astfel de fenomene. Este absolut necesar ca cercetătorii în domenii precum securitatea naţională, contraterorism, statistică, psihologie, sociologie şi comunicare internaţională să facă parte din aceste echipe deoarece experienţa practicianului în contraterorism, foarte valoroasă de altfel, nu mai este de ajuns în lupta împotriva extremismului.

Bibliography:

Daniel Byman and Jeremy Shapiro, “Be Afraid. Be A Little Afraid: The Threat of Terrorism from Western Foreign Fighters in Syria and Iraq,” Foreign Policy at Brookings, Policy Paper 34 (2014): 10.

Robert Munks, Matt Henman, and Alexia Ash, “Islamic State Plans to Attack European Cities,” Jane’s, February 29, 2016.

“Returning Foreign Terrorist Fighters Pose ‘Enormous Challenge with no Easy Solution,’ Security Council Told,” UN News, November 29, 2017, https://news.un.org/en/story/2017/11/637592-returning-foreign-terrorist-fighters-pose-enormous-challenge-noeasy-solution.