16 aprilie 2021

VIDEO | Colonelul Vasile Marineanu: Stigmatizarea în rândul militarilor care apelează la psiholog este destul de mare, deoarece vine în conflict cu imaginea de sine a militarului curajos

Andreea Soare

Colonelul psiholog dr. Vasile Marineanu, şeful Centrului Naţional Militar de Psihologie şi Sănătate Comportamentală, a vorbit pentru Monitorul Apărării şi Securităţii despre vulnerabilităţile psihologice ale militarilor români, despre temerile tinerilor care îmbrăţişează cariera militară, reintegrarea familială a militarilor care se întorc din misiuni externe şi despre cum văd militarii consilierea psihologică.

Despre militarii români ştim că sunt curajoşi, temerari sau că şi-ar da oricând viaţa pentru această ţară. Cu toate acestea, asemenea tuturor oamenilor, şi aceştia pot fi cuprinşi de teamă, de anxietate sau alte tipuri de emoţii destabilizatoare, în special în ceea ce îi priveşte pe militarii nevoiţi să stea departe de casă pentru perioade mai lungi.

Problemele de instabilitate emoţionale, verificate la intrarea în serviciul militar

Întrebat care sunt modalităţile prin care Centrul Militar Naţional de Psihologie şi Sănătate Comportamentală previne vulnerabilităţile psihologice în rândul militarilor români, colonelul psiholog Marineanu a declarat: „Avem mai multe modalităţi prin care încercăm să limităm aceste vulnerabilităţi. Există mai multe filtre – dacă vreţi să le numim în felul acesta – sunt mai multe paliere pe care noi acţionăm. Unul dintre ele este selecţia la intrarea în sistemul militar. Practic, pornim de la două paradigme cunoscute în lumea psihologiei drept select-in şi select-out. Pe de-o parte, ne uităm să vedem care sunt persoanele care posedă anumite atribute, anumite caracteristici de personalitate care sunt cele mai potrivite pentru a-şi desfăşura activitatea într-un mediu precum cel constituit de organizaţia militară (...). Pe de altă parte, este aşa numita parte de select-out, în care ne uităm să vedem dacă există anumite probleme de psiho-patologie sau de instabilitate emoţională sau comportamentală pe care vrem să le stopăm şi, atunci, în cazuri foarte rare, ne uităm cum am putea să limităm capacitatea unei persoane de a acţiona în astfel de condiţii, astfel încât să nu devină un risc pentru persoana însăşi sau pentru ceilalţi membri ai organizaţiei”.

Evaluările militarilor, realizate după ce aceştia s-au întors din teatrele de operaţii sunt, de asemenea, extrem de importante: „Avem o parte specializată, de screening (n.r. evaluare) psihologic, care se aplică mai ales în situaţia în care militarii noştri pleacă în misiuni cu grad ridicat de risc, în afara teritoriului statului român(...). Pe partea clinică, dacă vreţi, identificăm anumite posibile componente de sănătate mintală care au fost alterate, astfel încât, ştim că, atunci când oamenii sunt dislocaţi în teatrele de operaţii şi cresc stresorii cu care se confruntă, este posibil ca aceste vulnerabilităţi să genereze comportamente difuncţionale sau dezadaptative sau stări emoţionale care pot să pună în pericol siguranţa proprie sau a celorlalţi, având în vedere că oamenii noştri utilizează armament, tehnică de luptă şi este foarte important să opereze aceste utilaje în condiţii de siguranţă. (...) Ne uităm să vedem care sunt predictorii care pot să ne ridice nouă semne de întrebare”, a declarat colonelul Marineanu.

Nu noi, ca psihologi, suntem aproape de militari 24/24, ci camarazii şi comandanţii acestora

Potrivit colonelului Marineanu, comandanţii militarilor sunt, de asemenea, implicaţi în observarea anumitor indicatori care indică tulburări psihice ale militarilor în timpul misiunilor din teatrele de operaţii.

Burnout-ul, manifestat în rândul cadrelor medicale de la Spitalul ROL 2

„Este prezentă această manifestare în rândul cadrelor medicale, mai ales în rândul celor care sunt implicate în combaterea efectelor pandemiei. Mă refer aici la Spitalul ROL 2 şi, în general, în spitalele militare pe unde mai există astfel de situaţii. (...) La Spitalul ROL 2, dislocat la Otopeni, avem o serie de pliante şi avem inclusiv o linie de suport psihologic telefonic, care poate fi apelată astfel încât persoanele respective să primească un prim ajutor psihologic pentru situaţiile acestea şi să fie direcţionaţi către alte servicii mai complexe, dacă situaţia respectivă o impune”, a precizat colonelul psiholog Marineanu. De asemenea, acesta a declarat că există o pagină special dedicată problemelor psihologice provocate de pandemie, care este accesată într-un număr foarte mare, sugerând, astfel, nevoia oamenilor în acest sens.

Evenimentele traumatice, o pondere foarte mică

Întrebat despre starea psihologică a militarilor care au participat la misiuni în zonele de conflict, colonelul Vasile Marineanu a precizat că: „Evenimentele traumatice sunt destul de limitate pentru că, atunci când structurile militare sunt dislocate în teatrele de operaţii nu înseamnă neapărat că se vor confrunta sau s-au confruntat cu situaţii traumatice. Pericolul există, însă au existat situaţii în care au fost batalioane sau structuri pe perioada cărora nu au fost înregistrate astfel de evenimente traumatice, şi aici mă refer la explozia unor dispozitive improvizate sau atacuri armate ale insurgenţilor sau alte evenimente care au pus în pericol viaţa personalului militar. (...) Evenimentele traumatice au pondere destul de mică”.

Totodată, colonelul Marineanu a declarat că sindromul stresului post-traumatic trebuie neapărat să  fie legat de experienţa unor astfel de situaţii traumatice, în caz contrar fiind vorba despre alte vulnerabilităţi psihologice. Distanţa faţă de casă, de familie şi, implicit, lipsa comunicării cu familia pot duce, potrivit acestuia, la afecţiuni cu caracter disfuncţional, precum depresie, anxietate etc.

Modelul „de la egal la egal”

„Şi comandanţii - fiind obligaţi să împărtăşim sănătatea subordonaţilor lor - au devenit cumva mai interesaţi de anumite aspecte pe care, înainte, le considerau că sunt atribute exclusiv ale psihologilor. Pe scurt, asta se încadrează într-un model pe care l-am preluat de la alte armate din cadrul Alianţei Nord-Atlantice şi care se cheamă „Modelul de la egal la egal”, în ideea în care transferăm un volum de cunoştinţe psihologice către oamenii obişnuiţi: colegii, şefii şi familia persoanelor respective, care nu numai că identifică anumiţi indicatori emoţionali sau comportamentali, dar pot şi să intervină cu un minimum de ajutor atunci când persoana are nevoie, pentru că, dacă nu se intervine atunci când e nevoie, degeaba se aşteaptă o perioadă de timp ca să mergi la psiholog şi poate că răul care s-a produs ar fi putut fi limitat”.

Avem o incidenţă a manifestărilor depresive şi anxioase sub media generală a populaţiei din România

Despre afecţiuni precum depresia sau anxietatea, colonelul  Marineanu a declaract că: „Avem o incidenţă a manifestărilor depresive şi anxioase sub media generală a populaţiei din România - vorbesc aici de depresie, un pic sub medie -   iar pe partea de anxietatăţi, unde avem în vedere anxietate socială, fobiile de diferite tipuri, suntem undeva la jumătate decât procentul pe care îl întâlnim în populaţia generală. Nu putem spune că nu există absolut deloc, pentru că asta ar însemna să anihilez natura umană a militarilor”.

Reintegrarea în familie, la întoarcerea din misiune, o „luptă pentru putere”

Când vine vorba despre reintegrarea în familie a militarilor care au participat în misiuni externe de lungă durată, colonelul Marineanu admite că are loc un dezechilibru la întoarcerea acasă: „Dacă stai dislocat şase luni de zile departe de familie, bineînţeles că rolurile tale vor fi preluate de alţi membri ai familiei, care vor încerca să facă faţă, cât pot ei mai bine, noilor condiţii, chiar dacă tu comunici zilnic cu ei (...), totuşi, soţia sau soţul care a rămas acasă trebuie să ducă copiii la şcoală, să ducă maşina la reparat sau să facă cumpărăturile etc., lucruri pe care le făceai tu, cel care eşti dislocat în teatru de operaţii. La întoarcerea de acolo, poate vrei să îţi reiei acest rol, însă vei constata că celor rămaşi acasă au început să le placă aceste responsabilităţi şi începe să aibă loc o luptă pentru putere. (...) Apare un dezechilibru din acest punct de vedere”, a adăugat acesta. „Învăţăm membrii familiilor, de exemplu, ce înseamnă stresul de separare, stresul de reunire, ce înseamnă dacă persoana se comportă într-un anumit fel”, a continuat acesta.

Tinerii, proiecţii nerealiste în ceea ce priveşte rigoarea militară

De asemenea, cu privire la tinerii care se pregătesc să îmbrăţişeze cariera militară şi trebuie să treacă prin selecţia privind intrarea în sistemul militar, colonelul psiholog Marineanu a declarat: „De foarte multe ori, am observat că aceştia au proiecţii nerealiste în ceea ce priveşte rigorile vieţii militare. Nu ştiu foarte bine,  sau poate că ştiu, dar nu sunt conştienţi în totalitate de anumite restrângeri de drepturi sau libertăţi care vin la pachet cu viaţa de militar şi, din această cauză, există situaţia unora dintre tinerii militari – mă refer aici la soldaţi şi gradaţii profesionişti – care îşi dau demisia după un an sau doi ani pentru că îşi dau seama că poate nu sunt suficient de potriviţi pentru mediul militar, însă ulterior revin. (...) Dar vorbim despre un număr restrâns al persoanelor care pleacă din Armată”. De asemenea, acesta a subliniat că mulţi tineri vor să „sară” peste anumiţi paşi atunci când vine vorba despre dezvoltarea lor profesională.

Stigmatizarea în rândul militarilor care apelează la psiholog este foarte mare, deoarece vine în conflict cu imaginea militarului curajos

Întrebat în ce măsură sunt militarii români deschişi la consilierea psihologică, colonelul psiholog dr. Vasile Marineanu a declarat: „Stigmatizarea acestor oameni care apelează la servicii (n.r. psihologice) în rândul militarilor este şi mai mare. De ce? Pentru că vine în conflict cu imaginea de sine a militarului, care este un luptător, un curajos, care nu îşi permite să afişeze slăbiciuni. Este un conflict pe care oamenii încearcă să îl ţină sub control, de multe ori nespunând cu ce probleme se confruntă. Una dintre măsurile pe care le-am luat aici este denumirea Centrului nostru. Noi avem acum servicii de „sănătate comportamentală”; încercăm să evităm utilizarea conceptului  de „sănătate mintală” pentru că oamenii o asociază persoanei lor, care este afectată de anumite probleme emoţionale, pe când comportamentul este un aspect al identităţii care se schimbă foarte uşor. Atunci, etichetarea nu este atât de puternică comparativ cu o situaţie de sănătate mintală”.

Rata suicidului, de aproape 5 ori mai mică decât în SUA

Într-o discuţie separată, colonelul Vasile Marineanu ne-a spus, de asemenea, că rata suicidului în rândul militarilor români este, comparativ cu SUA, de exemplu, de aproape 5 ori mai mică. Mai mult decât, rata sinuciderii se află pe un trend descendent, încă din 2008, iar cazurile de sinucidere înregistrate în rândul soldaţilor din Armata Română s-au petrecut la domiciliul acestora, nu la locul de muncă, şi, implicit, nu s-au folosit arme de foc.