Victoria ucraineană este posibilă, dar numai cu sprijin internaţional masiv

În prezent, totuşi, avantajele de care se bucură forţele ruseşti conduc spre un conflict de uzură care, în perioada următoare, riscă să devină unul de durată, şi în final va favoriza Rusia.

În timpul luptelor din Donbas, au reieşit o serie de avantaje de partea forţelor ruse, precum şi câteva minusuri de partea forţelor ucrainene:

• Sistemele de război electronic ruseşti împiedică Ucraina să acţioneze suficient de rapid pentru a distruge artileria rusă;
• Misiunile de foc executate de artileria rusă fixează forţele ucrainene şi le împiedică să se concentreze pentru executarea manevrelor ofensive; 
• Rachetele de croazieră ruseşti cauzează pierderi importante economiei Ucrainei şi afectează viaţa socială şi chiar politică a acestei ţări; 
• Ucraina înregistrează o lipsă de personal profesionist pentru infanterie şi mecanici-conductori pentru vehiculele blindate (tancuri, maşini de luptă a infanterie, transportoare blindate pentru trupe, etc) aspecte care afectează capacitatea de luptă a forţele ucrainene şi limitează acţiunile ofensive;
• Comandamentele şi statele-majore ale unităţilor ucrainene dispun de o pregătire limitată pentru elaborarea şi executarea operaţiilor de arme întrunite la scară mare.

Aliaţii Ucrainei dispun de posibilităţile necesare pentru a redresa aceste probleme şi a permite Kievului să-şi recupereze teritoriile pierdute. Acest deziderat nu poate fi atins prin furnizări reduse de echipamente militare de mai multe tipuri, fiecare necesitând pregătire/antrenament diferit, cerinţe logistice/mentenanţă diferite.

În concluzie, subliniază realcleardefense.com, aliaţii Ucrainei trebuie să se concentreze pe furnizarea unui număr mai mic de platforme/echipamente de luptă, dar în cantităţi mari. 

O altă prioritate a Ucrainei o reprezintă asigurarea pregătirii de luptă pentru recruţi care vor încadra noile unităţi înfiinţate, apte să execute operaţii ofensive, şi pregătirea de comandament a ofiţerilor de stat-major (nivel brigadă şi divizie) sau a micilor comandanţi (grupe, plutoane şi companii) pentru a fi în măsură să desfăşoare operaţii ofensive de arme întrunite.

Nu în ultimul rând centrele de pregătire şi antrenament ale trupelor ucrainene, elemente critice de infrastructură şi centrele urbane au nevoie de o mai mare protecţie împotriva loviturilor cu rachete de croazieră sau cu rază lungă de acţiune, ceea ce înseamnă furnizarea de a echipamente de urmărire şi combatere a acestor rachete sau sisteme de protecţie punctuale.

În perioada următoare asistenţa militară furnizată Ucrainei trebuie să se concentreze pe asigurarea de:

• Obuziere tractate sau autopropulsate cal. 155mm şi furnizarea unui stoc constant cu proiectile pentru împiedicarea concentrărilor de trupe adverse şi asigurarea sprijinului cu foc a concentrărilor ucrainene de forţe şi mijloace. Realizarea concentrărilor de forţe ucrainene permite executarea contraatacurilor sau a unor operaţii ofensive de amploare de către unităţile ucrainene.
• Lansatoare multiple de proiectile reactive pentru executarea  focului de contrabaterie şi lovirea artileriei ruse sau distrugerea depozitelor de muniţii sau carburanţi situate în adâncimea dispozitivului; Până în prezent Ucraina a primit (sau este pe cale să primească) şase sisteme M270 MLRS (trei din Marea Britanie şi trei norvegiene) şi opt M142 HIMARS (SUA). Conform unor rapoarte ale unor echipaje ucrainene, citate de realcleardefense.com, artileria rusă în general poate executa foc precis asupra ţintelor la 3-5 minute după descoperirea şi identificarea acestora de către drone. Dacă obiectivele sunt identificate de sisteme radar de descoperire prin sunet sau de război electronic, artileria rusă are nevoie de aproximativ o jumătate de oră pentru deschiderea focului, de obicei imprecis, relatează militarii ucraineni.
• Muniţii de cercetare-lovire echipate cu senzori de dirijare pe fascicul de radiolocaţie pentru neutralizarea/nimicirea complexelor ruseşti de luptă radioelectronică;
• Staţii radio cu salt de frecvenţă, securizate de tip Harris sau echipamente de comunicaţii comparabile de nivel tactic cu protecţie la interceptare şi cu securizarea frecvenţelor;  
• Lansatoare antitanc/rachete antitanc dirijate cu capabilităţi de lovire de sus în jos, cum ar fi NLAW, AGM-148 Javelin sau Brimstone;
• Rachete antiaeriene portabile cu rază mică de acţiune cu dirijare optică, cum ar fi Starstreak (dirijare pe fascicul laser) sau Martlet;
• Platforme blindate de transport pentru a permite trupelor ucrainene să se deplaseze/manevreze sub focul artileriei adverse;
• Sisteme de apărare antiaeriană punctuale, cum ar fi C-RAM pentru protejarea elementelor critice de infrastructură;
• Sprijin de mentenanţă de linia a II-a (baze tehnice de întreţinere/reparaţii)

Dimensiunea şi durata sprijinului necesar Ucrainei reprezintă un aspect important şi va exercita o presiune mare pe ţările aliate. Aceste necesităţi ale Ucrainei nu pot fi rezolvate doar prin donaţii din stocurile de rezervă existente ale naţiunilor aliate SUA, dar vor necesita şi producerea de noi stocuri sau tipuri de muniţii. Cotidianul britanic The Guardian, arată că Rusia trage circa 20.000 de proiectile de artilerie cal. 152mm pe zi, în timp ce Ucraina trage doar 6.000.

Costurile finale pot determina unele state occidentale să reducă nivelul de asistenţă militară acordată Ucrainei.

Totuşi, un conflict de uzură redusă va fi mai costisitor pe termen lung. În prezent, raţionalizarea sprijinului acordat Ucrainei şi furnizarea capabilităţilor esenţiale este de importanţă vitală.

Dacă Rusia nu poate fi convinsă că stoparea invaziei reprezintă cel mai bun curs de acţiune de politică externă – cum a fost cazul retragerii forţelor ruseşti din zona Kievului – atunci Kremlinul trebuie convins că nu poate învinge într-un conflict de durată care nu va epuiza rezervele Kievului şi dorinţa de încheiere a războiului exprimată de liderii occidentali.