19 decembrie 2019

Veto-ul Franţei - împotriva integrării Albaniei si Macedoniei de Nord, dar pentru viitorul Europei?

Stelian Teodorescu

Din 2003, când UE a invitat statele din Balcanii de Vest să se înscrie în procesul de integrare, numai Croaţia a reuşit să ajungă la finalul procesului menţionat. Celelalte entităţi potenţiale candidate la integrare se află în etape diferite în evoluţia relaţiilor cu UE. Progresul foarte lent realizat în negocierile dintre UE şi Serbia şi Muntenegru, lipsa oricăror progrese înregistrate cu Bosnia şi Herţegovina (BIH) şi Kosovo, dar mai ales de decizia de amânare a începerii negocierilor de aderare cu Macedonia de Nord şi Albania definesc stadiul actual al aderării statelor din Balcanii de Vest la UE.

Sursă foto: Mediafax

Stadiul negocierilor

Într-un cuvânt, se poate afirma că s-au înregistrat foarte puţine progrese, sau uneori chiar unele regrese, iar procesul de extindere în regiune a UE este aproape îngheţat.   

În anumite medii analitice au apărut semnale că Macedonia de Nord pare a câştiga individual sprijinul UE pentru începerea discuţiilor de aderare înaintea Albaniei care se confruntă cu opoziţia Franţei, Germaniei şi Olandei. „Macedonia de Nord are o şansă bună pentru negocierile de aderare la UE, având în vedere rezolvarea istorică a problemei numelui său”, declara un înalt oficial european, referindu-se la o dispută de zeci de ani cu Grecia, care i-a blocat calea către UE şi Alianţa Nord-Atlantică.

Schimbarea numelui de la Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei (FYROM) la Republica Macedonia de Nord a dat speranţe liderilor de la Skopje şi populaţiei că Parisul, Berlinul şi Haga vor continua să sprijine negocierile cu UE. „Albania constituie o problemă importantă pentru unele guverne europene şi nu pare a fi un caz atât de promiţător", deoarece este percepută ca una dintre cele mai corupte ţări din Europa, potrivit Transparency International, care a făcut doar progrese limitate în combaterea spălării banilor, în pofida concedierii judecătorilor şi procurorilor corupţi. Celelalte patru naţiuni din Balcanii de Vest - Serbia, Muntenegru, BIH şi Kosovo, la care am făcut referire şi anterior, doresc, de asemenea, aderarea la UE. Stadiul negocierilor este prezentat în tabelul următor .

 

Ţara

Cerere depusă

Statut de candidat acordat

Proces de negocieri început

Calitatea de membru acordată

Croaţia

2003

2004

2006

01.07.2013

Muntenegru

2008

2010

2012

-

Serbia

2009

2012

2015

-

Albania

2009

2014

 

-

Macedonia de Nord

2004

2005

-

-

Bosnia şi Herţegovina

2016

-

-

-

Kosovo

-

-

-

-

 

Se poate observa foarte clar că, în ultimii ani, termenele de îndeplinire a condiţiilor şi standardelor esenţiale şi depunerea documentelor cheie au fost prelungite, iar perspectiva deblocării următoarelor etape, precum începerea procesului negocierilor pentru integrare, se dovedeşte a fi întârziată. Un exemplu edificator în acest sens este şi cel mai recent înregistrat, amânarea deciziilor importante cu privire la continuarea procesului de integrare a Albaniei şi Macedoniei de Nord, în pofida recomandărilor şi punctelor de vedere pozitive exprimate de majoritatea statelor membre ale UE.

În aceste condiţii, în rândurile politicienilor şi populaţiei entităţilor din Balcanii de Vest au început să apară frustrări pentru întârzierile înregistrate în procesul de integrare.

Decizia Franţei şi consecinţe ei probabile

În octombrie 2019, Franţa a folosit dreptul de veto pentru a bloca negocierile de aderare cu Albania şi Macedonia de Nord, susţinând că UE ar trebui să reformeze mai întâi politica sa de extindere pe criteriul asocierii treptate a ţărilor candidate înainte de a deveni membre cu drepturi depline. În acest sens, este posibil ca noua Comisie Europeană să prezinte propuneri mai detaliate chiar în ianuarie 2020.

Astfel, decizia Franţei de a se opune începerii negocierilor de aderare cu Albania şi Macedonia de Nord, catalogată de alte state ca o decizie regretabilă, a provocat multă nemulţumire în toată Europa. Franţa a fost acuzată că a comis o „greşeală istorică”, subminând stabilitatea Balcanilor de Vest, contribuind la înscrierea acestei regiuni în categoria celor în care se înregistrează o creştere a influenţei Rusiei, Chinei şi a altor actori internaţionali şi, implicit, provocând scăderea credibilităţii UE.

În prezent, blocarea procesului de aderare pare a fi un proces de scurtă durată, dar amânarea integrării va eroda credibilitatea şi va slăbi stimulentele pentru reforma internă în toate entităţile aspirante din Balcanii de Vest. Amânarea are, de asemenea, un efect negativ asupra entităţilor din Balcanii de Vest mult mai slabe şi nepregătite, cum ar fi BIH şi Kosovo. În plus, deşi există încă un consens intern în Balcanii de Vest, potrivit căruia UE este obiectivul final politic, popularitatea UE se dovedeşte a fi în scădere în unele dintre entităţile din regiune.

Nu trebuie omis faptul că Franţa a blocat pentru prima dată, în iunie 2018, deschiderea negocierilor de aderare cu Macedonia de Nord şi Albania, la acel moment ajungându-se la un compromis pentru o amânare de un an, bazată pe alte condiţii impuse. Mulţi observatori au considerat atunci că reticenţa Franţei de a deschide negocierile de aderare a fost determinată şi din considerente electorale, deoarece acea decizie a fost adoptată în perioada premergătoare alegerilor europene din luna mai 2019.

La nivel internaţional, Macedonia de Nord şi Albania sunt considerate state care merită să meargă mai departe în planul integrării, deoarece există percepţia că au respectat regulile impuse de UE şi au făcut eforturi semnificative pentru punerea în practică a  reformelor interne cu speranţa obţinerii unor rezultate care să le asigure integrarea în UE.

Premierul italian, Giuseppe Conte, a descris decizia de blocare a parcursului Macedoniei de Nord şi Albaniei ca o „eroare istorică”, iar fostul premier belgian şi actualul preşedinte al Consiliului European, Charles Michel, a promis, de asemenea, să nu renunţe la integrarea celor două state în UE.

Progresele limitate realizate de statele din regiune au condus la creşterea fermităţii, stricteţii şi condiţionalităţii impuse de UE şi au contribuit esenţial la transformarea procesului de aderare într-un proces mai lung ca durată, dar şi la reducerea considerabilă a nivelului de optimism în acest sens. Un sondaj recent a arătat că populaţia din Austria, Olanda, Danemarca, Germania şi Franţa este din ce în ce mai reticentă în a vedea ţările din Balcanii de Vest aderând la UE în următorul deceniu.

În plan internaţional au fost emise  aprecieri  conform cărora  este nevoie de optzeci de ani pentru ca PIB-ul pe cap de locuitor al Kosovo  să ajungă  la nivelul Croaţiei în momentul aderării, iar în cazul BIH ar fi nevoie de douăzeci de ani să atingă nivelul de guvernare al Bulgariei şi al României la momentul realizării aderării.

Ca urmare a ultimelor evoluţii în plan regional şi a evaluărilor făcute la nivelul UE, fără dezvoltarea unui parcurs credibil pentru aderare, Balcanii de Vest ar putea deveni o regiune unde, cu uşurinţă, se pot dezvolta elementele interne favorabile curentului naţionalist, dar şi un mediu de influenţă crescută pentru Rusia, China şi Turcia.

În acest context, se poate considera edificatoare poziţia adoptată de preşedintele Serbiei, Aleksandar Vučić, care a declarat deja pentru Financial Times că
deciziile UE au generat în regiune sentimentul că aceasta nu se poate baza exclusiv pe vecinii săi de la vest. Punctul de vedere exprimat de liderul sârb încearcă să justifice şi decizia sa de a permite creşterea rolului şi influenţei Rusiei în sectorul energetic şi cel de apărare al Serbiei .

Cu toate acestea, se poate observa foarte clar că nu doar Rusia oferă ţărilor din Balcanii de Vest perspective atractive, investiţiile extinse ale Chinei în plan economic, în special în domeniul infrastructurilor entităţilor din regiune, deşi supuse unor critici din partea Bruxelles-ului, completează şi contracarează deja golurile şi vulnerabilităţile existente şi identificate în regiune.

Viziunea preşedintelui Macron asupra procesului de extindere al UE

Decizia preşedintelui Franţei, Emmanuel Macron, de a bloca deschiderea negocierilor de aderare cu Macedonia de Nord şi Albania (în acest al doilea caz, cu sprijinul Danemarcei şi Olandei), a surprins entităţile din Balcanii de Vest, regiune unde existau speranţe foarte mari cu privire la reafirmarea perspectivei UE.

Cu toate că şi-a exercitat dreptul de veto asupra procesului de aderare la UE a Macedoniei de Nord şi Albaniei , Franţa refuză să decupleze complet şi să separe cele două state de la un astfel de proces, chiar şi în contextul în care alte state membre ale UE au promovat ideea că mai ales Albania nu este pregătită pentru aderare.

În explicarea deciziei sale în cadrul Consiliului European, preşedintele francez a spus: „Avem nevoie de o reformă a UE şi de un proces de extindere reformat, de o credibilitate reală şi de o viziune strategică despre cine suntem şi rolul nostru”, Macron fiind convins că fără un proces clar de reformă, UE va fi paralizată prin aderarea de noi membri, cel mai probabil fiind vizate în acest context entităţile din Balcanii de Vest.

Franţa a considerat şi anterior că extinderea este fundamental incompatibilă cu o integrare europeană mai profundă, fiind evidenţiate diferenţele în creştere indentificate în Europa de Est şi, implicit, în Balcanii de Vest, în ceea ce priveşte migraţia, problemele legate de statul de drept şi de domeniul apărării, precum şi gestionarea deficitară a crizelor euro şi respingerea tuturor propunerilor de aprofundare a uniunii valutare.

Opoziţia Franţei faţă de procesul de extindere în Balcanii de Vest a pus sub semnul întrebării capacitatea UE de a modela dezvoltarea strategică şi stabilitatea în sud-estul Europei. Mai mult, reticenţa manifestată de Franţa în a sprijini extinderea UE în Balcanii de Vest putem spune că este de fapt înrădăcinată mai mult în preferinţele istorice ale Parisului pentru o Uniune mai profundă şi mai integrată.

În discursurile sale de la Atena, Sorbona, Strasbourg şi Aix-la-Chapelle, preşedintele francez a solicitat în mod clar reformarea UE şi a formulat o serie de propuneri în acest sens. Acestea se referă în special la reforma Uniunii Economice şi Monetare, a Acordului Schengen sau a politicii sociale a UE, promovarea unei politici digitale şi industriale europene, a autonomiei strategice şi a democraţiei europene şi înregistrarea unui progres pentru apărarea Europei.

Actualul preşedinte E.Macron, ca şi fostul preşedinte, François Mitterrand, crede cu tărie într-o Europă a cercurilor concentrice, menţionând aspecte relevante despre acest fapt de mai multe ori, inclusiv la conferinţa anuală a ambasadorilor Franţei, atât în 2018, cât şi în august 2019. Anul trecut, la Lisabona, E.Macron a făcut referire la trei cercuri concentrice potenţiale: un cerc nucleu cu o uniune fiscală, socială şi economică foarte profundă; un al doilea cerc care constituie o piaţă unică puternică, care ar putea trata şi problemele digitale sau de apărare; un al treilea cerc constând într-o uniune de valori şi libertate economică.

E.Macron consideră că trebuie resetate diferitele mecanisme ale UE şi nivelurile asimetrice de integrare între statele membre. Modelul actual al unei UE "à la carte" prin care un stat membru sau un candidat poate sau nu aparţine zonei Schengen sau zonei euro, de exemplu, creşte nivelul de complexitate şi incoerenţa modelului actual.

Astfel, este de remarcat că Franţa susţine că veto-ul său, exprimat recent, este justificat de nerespectarea de către Albania şi Macedonia de Nord a tuturor condiţiilor necesare deschiderii negocierilor de aderare dar, în acelaşi timp, fiind reafirmat şi faptul că se consideră că ţările balcanice vor aparţine unei UE restructurate. În acest context, considerăm ca fiind foarte elocvent faptul că, în timpul vizitei sale, în iulie 2019, de la Belgrad, E.Macron, împreună cu preşedintele Aleksandar Vučić, au emis o declaraţie comună afirmând că Serbia, care a deschis deja mai multe capitole de negocieri şi speră să fie membru al UE cu drepturi depline până în 2025, s-ar putea alătura ulterior unei „UE reformate”.

Drept urmare, este semnificativ de subliniat că Franţa încearcă să convingă comunitatea internaţională că ţările din Balcanii de Vest ar trebui să devină state membre ale UE, dar acest lucru ar trebui să se întâmple printr-un nou proces, realizat pas cu pas. În acelaşi context, a fost evidenţiat că "finalizarea negocierilor corespunzătoare fiecărei etape realizate de fiecare ţară ar deschide posibilitatea de a participa la programele UE corespunzătoare, de a fi asociate la anumite politici sectoriale relevante şi, dacă este cazul, de a beneficia de anumite finanţări vizate", în contextul în care „obiectivul final rămâne aderarea deplină şi completă”.

Poziţia SUA

Numirea unui trimis special al UE pentru Balcanii de Vest ar fi un bun început, un model edificator fiind SUA care au adoptat decizii în acest sens şi recent au numit doi trimişi speciali separaţi, trimisul regional, Matthew Palmer, şi trimisul special pentru dialogul Kosovo-Serbia, Richard Grenell. O astfel de abordare constituie dovada unui interes major al Washington-ului în sprijinul identificării şi aplicării unor soluţii politice reale şi solide.

Astfel, SUA colaborează cu aliaţii săi europeni pentru a oferi un cadru alternativ pentru normalizarea relaţiilor dintre entităţile din regiunea Balcanilor de Vest, propunerile recente pentru o piaţă comună regională şi integrarea regiunii în spaţiul economic european putând oferi moduri alternative de interacţiune şi cooperare.

Drept urmare, SUA ar putea să facă eforturile necesare pentru a convinge Franţa să îşi retragă veto-ul cu privire la aderarea Macedoniei de Nord şi Albaniei la UE cu scopul de a corecta iniţiativa anterioară catalogată ca fiind o „greşeală istorică”, fiind sigur faptul că "America doreşte ca Balcanii de Vest să aibă o perspectivă europeană şi va face tot ce îi stă în putere pentru a convinge UE să îşi schimbe poziţia înaintea următoarei reuniuni a statelor membre, ce va avea loc la Zagreb, în mai 2020", aşa cum a declarat trimisul special, Matthew Palmer, la Belgrad (04.11.2019).

Concluzii

Reforma propusă de preşedintele Macron este influenţată major de efectele ascensiunii naţionalismului de extremă dreapta, a migraţiei în masă şi Brexit-ului.

Noţiunea cheie ce poate fi desprinsă din iniţiativa lui Macron este aceea că europenii ar trebui să genereze un sistem suprapus de „cercuri concentrice” pentru integrare europeană a Balcanilor de Vest, fiecare cerc interior făcând dovada unei relaţii din ce în ce mai strânse şi mai realiste cu UE şi materializându-se o integrare pas cu pas a fiecărei entităţi din regiune.

Cu o UE reformată după metoda ”cercurilor concentrice” s-ar putea deschide o discuţie cu privire la diferitele grade de integrare şi clasificare la care aspiră atât statele candidate, cât şi actualele state membre. Prin acest model propus, ţările balcanice s-ar putea integra individual şi progresiv în UE, entităţile din regiune aderând la cercul exterior la început şi apoi îndreptându-se spre centrul unui sistem de cercuri concentrice aşa cum s-a prezentat anterior.

Prin urmare, veto-ul Franţei poate fi văzut ca o decizie şi un pariu destul de riscant promovat de preşedintele Macron pentru a întări procesul de promovare a reformelor interne în ţările candidate la integrarea în UE. Dacă acestea sunt îndeplinite cu succes de statele candidate, care împreună îşi îndeplinesc toate obligaţiile de a deschide discuţii de aderare sau mai multe capitole, Franţa şi-ar anula veto-ul exprimat privind extinderea UE în Balcanii de Vest. În acest context, este de remarcat că aceasta este aceeaşi strategie pe care şi fostul preşedinte francez, Nicolas Sarkozy, a folosit-o pentru a promova cu abilitate aprobarea Tratatului de la Lisabona.

Într-un astfel de context, Serbia poate fi catalogată totuşi ca un exemplu clar al riscurilor ce pot fi generate în cadrul procesului de integrare, deoarece preşedintele sârb, A.Vučić, a declarat că veto-ul justifică apropierea Serbiei de Rusia, precum şi de China, aceasta din urmă considerând regiunea este ca fiind foarte importantă pentru punerea în operă şi realizarea iniţiativei "Belt and Road".

Dacă Macron crede cu adevărat în viitorul Balcanilor de Vest în UE, el ar trebui să ofere anumite proiecte tangibile care să contribuie la stabilizarea regiunii. În acest context, Franţa ar putea sprijini construirea zonei „Mini-Schengen”, proiect promovat în ultima perioadă de Albania, Serbia şi Macedonia de Nord, care a fost propus în urma unei reuniuni trilaterale din 10.10.2019, un proiect care nu include şi Kosovo.

Drept urmare, în actualul context generat, Franţa va trebui să îşi accepte partea de responsabilitate privind consecinţele veto-ului său, explicând clar motivele care stau la baza promovării acestei iniţiative şi fiind foarte necesar ca, în cazul în care reforma UE este obiectivul final, acest lucru să fie specificat în mod foarte clar. În acelaşi timp, Franţa nu trebuie să treacă cu vederea consecinţele prejudiciului ce ar putea fi provocat în regiune ca urmare a interpretării multiple, pozitive sau negative, a deciziei sale de a utiliza dreptul de veto în procesul de integrare a Balcanilor de Vest în UE. În plus, Macron trebuie să stabilească o strategie clară pentru Balcanii de Vest şi să promoveze o colaborare sporită între entităţile din regiune, precum şi să identifice modalităţile prin care Franţa poate contribui la rezolvarea numeroaselor conflicte de durată din regiune.

Cu toate acestea, se poate aprecia că, pe măsură ce UE va impune condiţii ce vor încetini semnificativ procesul integrării Balcanilor de Vest, influenţa chineză şi rusă va creşte semnificativ, exercitând o atracţie care, în timp, s-ar putea dovedi suficient de puternică pentru a submina actuala pace fragilă din zonă şi a desprinde ţările din regiune de la procesul consolidării bazele lor democratice pro-occidentale.

În acest context, Washington-ul şi-ar putea intensifica iniţiativele pentru a se asigura că prăbuşirea proiectului european nu va însemna sfârşitul ordinii politice post-iugoslave şi are şansa de a se întoarce practic pe domeniul celor mai mari realizări ale politicii externe de la sfârşitul Războiului Rece, într-o regiune în care SUA au încă obiective pe termen lung de sprijinire a unei Europe „întregi, libere şi în pace”.

Pentru a face acest lucru, SUA trebuie să întreprindă o serie de iniţiative pe termen scurt şi lung în toată regiunea, mai întâi pentru a stabiliza situaţia generală din zonă, influenţată semnificativ inclusiv de veto-ul francez şi apoi pentru a oferi o viziune americană convingătoare şi durabilă pentru viitorul Balcanilor de Vest.