US Navy SEALs îşi testează în secret noile minisubmarine invizibile

Era vorba despre un submersibil de luptă de tip ”uscat” (interiorul său nu va mai fi inundat deliberat cu apă, iar echipele SEAL vor călători la bordul acestuia în mediu uscat, chiar dacă vor purta, în continuare, costumele de neopren şi echipamentul de scufundare) capabil să transporte un echipaj format dintr-un pilot şi un navigator plus încă 4 operatori,  prevăzut cu o navigaţie şi o capacitate de transport îmbunătăţite. Cu o lungime de aproximativ 7 metri şi greutate proprie de aproximativ 30 tone, acesta are o rază mai lungă de acţiune în comparaţie cu submersibile de luptă ”umede” aflate actualmente în dotare, este propulsat de un motor electric alimentat de la un set de baterii de tip LiFT (Lithium-ion Fault Tolerant) care şi-au dovedit fiabilitatea şi rezistenţa la condiţiile submarine şi în medii extreme şi poate fi lansat nu doar de la bordul unor submarine suficient de mari ca să le transporte (dotate cu un hangar special pe puntea ”uscată” a acestora - Dry Deck Shelter), ci şi de la bordul unor nave de suprafaţă.

Iată că, deja din această lună, US SOCOM va începe testarea primelor două minisubmarine de acest fel livrate de curând, de către furnizor, în portul Pearl Harbour din Hawaii. Lansarea la apă şi ulterior recuperarea submersibilelor se va face de la bordul unui submarin american de atac rapid cu rachete de croazieră, cu propulsie nucleară, din clasa Virginia.

Aşa cum am mai scris, printre procedeele pe care aceşti operatori din forţele navale pentru operaţii speciale le utilizează pentru a se infiltra, în ascuns, la obiectivul ţintă la care urmează să execute misiuni specifice se numără şi inserţia subacvatică prin scufundare şi înot, ulterior, sub apă. În acest caz inserţia subacvatică poate fi executată de pe o construcţie plutitoare (cu sau fără propulsie proprie) de genul platformă, ambarcaţiune sau navă, dar şi de la bordul navelor care au posibilitatea navigaţiei mixte, la suprafaţă şi în imersiune, precum submarinele sau submersibilele.

La ţintă, fie ea pe uscat la linia de coastă sau pe o navă sau ambarcaţiune inamice, operatorii din forţele navale pentru operaţii speciale sunt organizaţi, echipaţi şi instruiţi să execute atât cercetare specială, cât şi acţiuni cinetice de luptă directe în măsură să provoace neutralizarea sau distrugerea acesteia. Ulterior, după ce au îndeplinit misiunea, aceştia se exfiltrează, eventual (depinde de concepţia operaţiei speciale), în sens invers până la minisubmarinul aflat la câteva mile marine în larg, în imersiune, unde vor executa îmbarcarea şi reîntoarcerea la nava mamă (submarinul purtător cu propulsie nucleară).

Probabil că astfel de teste vor fi efectuate de către US SOCOM în rada portului Pearl Harbour, Hawaii şi în apele deschise din Oceanul Pacific cu cele două noi submersibile de luptă în ape de mică adâncime - Mk. 11 Shallow Water Combat Submersible (SWCS) - tocmai livrate. Din raţiuni de securitate, acestea sunt ţinute în secret. La teste va participa cu echipe proprii de scafandri şi producătorul acestor vehicule de transport/ livrare SEAL care are sarcina de a efectua testarea sistemelor de luptă livrate, precum şi a subsistemelor şi componentelor integrate, atât în ape interioare, cât şi în ape deschise precum mările sau oceanele.

Astfel de măsuri de înlocuire a echipamentelor vechi cu limitări operaţionale fac parte din procesul de modernizare şi transformare a capabilităţilor americane de forţe pentru operaţii speciale în contextul actualei Strategii Naţionale de Apărare a SUA (2018) care se concentrează pe competiţia dintre marile puteri. Aceasta menţionează că ”O forţă mai letală, alianţe şi parteneriate puternice, inovaţie tehnologică americană şi o cultură a performanţei vor genera avantaje militare decisive şi susţinute pentru Statele Unite ale Americii”. Fapt confirmat de către comandantul US SOCOM pe timpul primei Conferinţe virtuală a Industriei FOS SOFIC 2020 care afirma că ”"Strategia de Apărare Naţională este clară: trebuie să construim o forţă mai letală”. De pildă, în cazul actualelor vehicule subacvatice de transport/ livrare SEAL tip SDV Mk.8 Mod 0 aflate de ceva timp în înzestrarea forţelor navale de operaţii speciale americane, dar şi britanice, limitările operaţionale se referă la raza de acţiune şi capacitatea de încărcare.

Înnoirea flotei de minisubmarine a forţelor navale pentru operaţii speciale americane va presupune însă şi modernizarea şi adaptarea actualelor adăposturi/ hangare construite pe puntea uscată (Dry Deck Shelter) a submarinelor gazdă cu propulsie nucleară, efort de modernizare aflat, de altfel, în desfăşurare.

Mai mult, începând cu luna aprilie 2020, US SOCOM a atribuit un contract de 54,3 milioane de dolari pentru dotarea unei unităţi de instruire operaţională submarină situată în Peninsula Pearl City, cu un ”rezervor” de antrenament pentru vehicule submarine. Facilitatea de instruire submarină va deservi Grupul 3 Luptă pentru Operaţii Speciale Navale (Naval Special Warfare Group 3) dislocat la Baza Navală din Coronado, California şi Comandamentul Centrului de instruire avansată în operaţii speciale navale (Naval Special Warfare Advanced Training Command), locul din San Diego, California unde se intruiesc operatorii SEAL, aşa numiţii ”oamenii broască”.

Pentru viitor, US SOCOM are în vedere dezvoltarea, achiziţia şi dotarea operatorilor SEAL şi cu noi submersibile de luptă tip ”uscat” propulsate electric, mai mari, cu o lungime de 12 metri, care pot lua la bord până la 10 pasageri (inclusiv cei doi membri ai echipajului), vor avea o rază de acţiune mai mare, vor putea opera până la o adâncime maximă de 36 metri şi vor putea fi lansate de la bordul unor nave de suprafaţă.

În loc de concluzii

Trupe de forţe navale de operaţii speciale americane, dar şi britanice precum US Navy SEALs şi Serviciul de ambarcaţiuni speciale (UK Special Boat Service - SBS) utilizează începând cu anii ’80, pentru inserţia şi extracţia, în ascuns, la/ de la obiectivul ţintă aflat potenţial pe o navă, la litoral sau pe uscat, la mile depărtare de locul începerii acesteia, astfel de ”vehicule de transport/ livrare SEAL”.

Acestea constituie mijloace ”invizibile” şi foarte silenţioase (aproape fără a lăsa nicio semnătură magnetică sau acustică) de transport al operatorilor către şi de la locul în care aceştia pot desfăşura în ascuns misiuni de cercetare şi culegere de informaţii în apropierea liniilor costiere inamice, misiuni de cercetare hidrografică, misiuni de sabotaj sau distrugere a unor ţinte inamice de importanţă strategică (inclusiv plantarea de mine), dar şi misiuni de recuperare şi extracţie a unor agenţi sub acoperire, ostatici sau a unor documente şi materiale sensibile din adâncimea teritoriului inamic, după caz. Transportate la bordul unor submarine cu propulsie nucleară, astfel de submersibile oferă teoretic capabilităţi de luptă de operaţii speciale navale şi rază de acţiune nelimitată de-a lungul coastelor mărilor şi oceanelor planetei.

Din nefericire, însă, aşa cum am mai scris, pentru Navy SEALs de România, Forţele navale pentru operaţii speciale (FNOS) din subordinea Comandamentului de Forţe pentru operaţii speciale (CFOS) astfel de mijloace de luptă moderne sunt doar un vis prea îndepărtat. Ultimele informaţii publice referitoare la achziţia de mijloace de infiltrare/ exfiltrare a FNOS române datează din 2017, an în care se decidea un câştigător al unei licitaţii lansate de către Forţele Navale Române pentru achiziţia, după criteriul preţului cel mai mic, a unor ambarcaţiuni rapide gonflabile, cu cocă rigidă, de tip RHIB (Rigid Hull Inflatable Boat) care să completeze în mare parte deficitele de tehnică militară şi echipamente de la acea vreme, atât.

Anul trecut U.M. 01016 Târgu Mureş, unitate militară cu competenţe în achiziţii de bunuri şi servicii pentru CFOS, în calitate de autoritate contractantă delegată, încearca să atribuie, prin licitaţie publică, prin procedură simplificată, un contract de prestări de servicii aferente realizării importurilor şi exporturilor de produse militare, pentru perioada 2019-2022, pentru un beneficiar unitate militară [de Forţe pentru operaţii speciale] aflată în finanţarea Programului major Stat Major al Apărării/Conducere Strategică. În conformitate cu prevederile caietului de sarcini, produsele trebuiau livrate conform acordurilor LOA (Letter of Offer and Acceptance) încheiate de la Guvern la Guvern, între Guvernul Statelor Unite ale Americii – Departamentul Apărării şi Guvernul României – Ministerul Apărării Naţionale, iar valoarea maximă a produselor militare estimate a fi importate-exportate era de 63.157.894,72 lei (aprox. 15.058.748 USD la acea dată).

Zilele acestea, aceaşi unitate militară a lansat un anunţ de licitaţie pentru achiziţia, după cunoscutul criteriu al preţului cel mai mic, unui număr de 18 bărci pneumatice cu motor, de asalt.

Lucruri care par mărunte în comparaţie cu faptul că statul român, prin reprezentanţii săi, nu a fost în măsură nici până în ziua de azi, după aproape 4 ani de la dezvăluirea unor detalii referitoare la Programul strategic de înzestrare ”Corvetă multifuncţională” să semneze contractul privind construirea celor patru corvete multifuncţionale atât de necesare Forţelor Navale române.

În cele din urmă, scandalul stârnit în jurul licitaţiei de atribuire a contractului de costruire a acestor nave de luptă a fost tranşat de curând de către Curtea de Apel Bucureşti care a respins definitiv cererea companiei olandeze Damen de anulare a procedurii de atribuire a contractului în valoare de 1,6 miliarde euro pentru construcţia corvetelor militare multifuncţionale, contract câştigat de asocierea Naval Group şi Şantierul Naval Constanţa.

Rămâne de văzut dacă şi când Ministerul Apărării Naţionale va semna în cele din urmă contractul cu cei care au câştigat licitaţia, asocierea franco-română Naval Group - Şantierul Naval Constanţa.