Uniunea Europeană stabileşte reguli pentru ca statele non-europene să se poată alătura proiectelor de cooperare în domeniul apărării
Negoiţă SorinAstăzi se desfăşoară videoconferinţa miniştrilor apărării din statele membre UE, care va avea pe agenda de lucru, printre altele, un schimb de opinii cu privire la Busola strategică, unul din obiectivele Preşedinţiei germane a Consiliului UE, ce va oferi o direcţie strategică consolidată pentru securitatea şi apărarea europeană, precum şi adoptarea unor decizii în ceea ce priveşte Revizuirea strategică a procesului de cooperare structurată a apărării (PESCO).
PESCO reprezintă un cadru şi un proces iniţiat în 2017, care îşi propune aprofundarea cooperării în domeniul apărării între statele membre UE (25 din 27) şi care are drept scop dezvoltarea în comun a capabilităţilor pentru apărare şi punerea acestora la dispoziţia operaţiunilor militare UE. Prin acest mecanism, se urmăreşte, pe de o parte, creşterea capacităţii UE ca actor internaţional de securitate, iar pe de altă parte, maximizarea eficienţei cheltuielilor pentru apărare ale statelor membre. În prezent, există 47 de astfel de proiecte comune PESCO (dintre care unul finalizat), în care sunt implicate diferite ţări membre UE care lucrează împreună (cel puţin trei pentru un proiect). Pentru proiectele aprobate se pot solicita subvenţii prin intermediul Fondului european de apărare (EDF).
De această dată, la propunerea Germaniei, care deţine de la 1 iulie preşedinţia rotativă a Consiliului UE, oficialii europeni îşi propun să instituie un set de reguli pentru ca, după cea de-a doua fază a implementării PESCO (2021-2025), ţări terţe din afara UE şi companiile acestora să se poată alătura proiectelor lansate până acum. Invitaţia se adresează cu preponderenţă statelor NATO non-UE, vizate fiind, după cum este lesne de înţeles, SUA şi Marea Britanie.
Compromisul privind participarea statelor non-UE la proiectele PESCO, propus de Germania şi acceptat la Bruxelles la 28 octombrie, „prevede un proces de admitere în mai multe etape”, potrivit unei declaraţii a ministrului german al apărării, Annegret Kramp-Karrenbauer. De asemenea, propunerea prevede că, pentru fiecare caz în parte, Consiliul European va decide în mod individual. Aceste evaluări „de la caz la caz” sunt concepute pentru a risipi orice idee a oficialilor din domeniul apărării din întreaga Europă, că acesta ar putea fi un proces automat de admitere pentru cei din afara UE.
Ţările candidate trebuie să îndeplinească o serie de cerinţe pentru a fi invitate la proiectele specifice. Spre exemplu, acestea trebuie să „împărtăşească valorile UE” şi să onoreze „relaţiile bune de vecinătate” cu statele membre. De asemenea, solicitanţii vor trebui să ofere „o valoare adăugată substanţială” proiectelor pentru care optează, atât în ceea ce priveşte expertiza tehnică, cât şi sprijinul operaţional sau financiar.
Mai mult, proiectul de acord stabileşte că ţările terţe interesate a se alătura proiectelor PESCO trebuie să deţină un „acord de securitate a informaţiilor” cu UE şi un „acord administrativ” cu Agenţia Europeană de Apărare (EDA).
Noul acord include, printre altele, şi prevederi care urmăresc prevenirea proliferării know-how-lui generat de PESCO împotriva intereselor UE, întrucât oficialii europeni şi-au arătat îngrijorarea că unele ţări non-UE ar putea beneficia de acest scenariu, vizată în acest caz fiind Turcia.
Nu în ultimul rând, rămâne de văzut dacă cel mai important membru NATO şi aliat UE, SUA, consideră că termenii acordului ar fi atrăgători. În ultimii ani, oficialii Administraţiei Trump au presat pentru o deschidere maximă în ceea ce priveşte accesul companiilor americane la proiectele speciale ale UE. Chiar dacă până acum oficialii de la Washington nu au exprimat nicio părere cu privire la proiectul noului acord lansat de Germania, este de aşteptat ca noua administraţie, care se va instala la Casa Albă începând din 2021, să aibă o reacţie pe acest subiect.
