Uniunea Europeană solicită creşterea rezilienţei statelor din Balcanii de Vest. Răspunsul se lasă aşteptat

Principalele provocări de securitate

Regiunea se confruntă cu o serie destul de lungă de probleme de natură istorică, etnică, economică rămase încă nerezolvate şi a căror nesoluţionare grevează viitorul statelor componente:

• tergiversarea identificării unor soluţii viabile pe termen lung pentru dosarele Serbia-Kosovo şi Bosnia şi Herţegovina (BIH) favorizează cronicizarea instabilităţii politice, economice, militare şi sociale, creşterea probabilităţii apariţiei incidentelor sociale şi a conflictelor deschise;

• menţinerea la un nivel scăzut a autorităţii instituţiilor statului permite dezvoltarea reţelelor transnaţionale de crimă organizată, a grupurilor extremiste şi xenofobe, accesul facil la arme de foc şi dezvoltarea traficului ilegal al acestora, precum şi dezvoltarea unui flux migraţionist extrem de greu de gestionat;

• impactul demografic, stabilitatea fragilă economică, dezechilibrul pe piaţa autohtonă a forţei de muncă şi creşterea într-un ritm rapid a nevoilor de consum de resurse energetice, generează o competiţie acerbă între actorii internaţionali cu potenţial în acest domeniu cu un impact major asupra economiilor locale şi a menţinerii unui consum dezechilibrat în regiune.

• apariţia aşa numitelor „ameninţări hibride”, ameninţări non-tradiţionale cu nivel de impredictibilitate foarte ridicat pentru entităţile din regiune şi structurile lor de apărare, în special, în ceea ce priveşte protecţia propriilor populaţii, dar şi a propriilor forţe armate.

Într-un astfel de context extrem de complex, Uniunea Europeană (UE) şi Alianţa Nord-Atlantică (NATO) joacă un rol important în sprijinirea reformelor şi tranziţiei în domeniile politic, economic, social, militar şi de securitate în Balcanii de Vest, şi au un rol important în desfăşurarea procesului de integrare europeană şi euro-atlantică a entităţilor din regiune. În timp ce acest din urmă obiectiv a fost atins de unele entităţi din Balcanii de Vest, altele continuă să rămână în afara uneia sau ambelor organizaţii, având perspective mai mult sau mai puţin îndepărtate de accedere în acestea.

Stadiul integrării în UE a entităţilor din Balcanii de Vest

O politică de integrare credibilă a entităţilor din Balcanii de Vest constituie elementul cheie al Strategiei globale a UE pentru politica externă şi de securitate, în scopul dezvoltării economice a regiunii şi consolidării păcii şi stabilităţii. Prin condiţionarea fermă a derulării procesului de aderare a Balcanilor de Vest la UE, precum şi prin accentul pus pe dezvoltarea unei puternice cooperări regionale, se doreşte a se crea şi consolida un mediu politic şi de securitate care să contribuie la rezolvarea problemelor bilaterale încă existente între entităţile din regiune. Sprijinul UE şi cooperarea cu partenerii săi din regiune oferă beneficii concrete în sensul stimulării dezvoltării economice, îmbunătăţirii actului de guvernare şi respectării principiilor statului de drept, consolidării relaţiilor de bună vecinătate şi, nu în ultimul rând, dezvoltării cooperării în interiorul regiunii.

Într-un astfel de context, până în prezent s-au derulat o serie de etape, de cele mai multe ori într-un ritm mai lent decât se aştepta UE sau cu viteze diferite pentru fiecare entitate din Balcanii de Vest. Pe scurt, aceste evoluţii se prezintă astfel:

▪ intrarea în vigoare a Acordurilor de stabilizare şi asociere (ASA) pentru toate cele şase entităţi din Balcanii de Vest;

▪ realizarea unor progrese vizibile în cadrul negocierilor de aderare cu Muntenegru, care este şi stat membru NATO (32 de capitole deschise, 3 închise provizoriu), dar şi în cele cu Serbia (16 capitole deschise, 2 închise provizoriu), chiar dacă Belgradul şi-a declarat neutralitatea din punct de vedere militar şi dezvoltă într-un ritm alert relaţiile cu Rusia;

▪ stabilirea, în iunie 2018, de către Consiliul European, a unei modalităţi de deschidere a negocierilor de aderare cu Macedonia de Nord şi Albania, pe baza progreselor realizate şi a rezultatelor tangibile obţinute de cele două entităţi, iniţial pentru iunie 2019, acest termen fiind amânat ulterior pentru octombrie 2019;

▪ punerea în aplicare de către Macedonia de Nord a agendei UE de reformă şi realizarea unor progrese mai concrete şi mai durabile în acest proces, semnarea şi intrarea în vigoare a Acordul de la Prespa oferind un exemplu de reconciliere pentru întreaga regiune;

▪ consolidarea de către Albania a realizărilor în domeniile statului de drept, acestea incluzând reforma justiţiei cu rezultate tangibile, dar şi acordarea unei atenţii sporite luptei împotriva crimei organizate;

▪ pregătirea de către Comisia Europeană a avizului cu privire la BIH, pe baza căruia Consiliul European va decide cu privire la etapele următoare ale procesului de integrare în UE, ca urmare a cererii autorităţilor de la Sarajevo de aderare la UE şi a transmiterii răspunsurilor la chestionarul primit;

▪ punerea în aplicare de către Priştina a Acordului de stabilizare şi asociere, intrat în vigoare în 2016, şi a Agendei europene de reformă aferente. În iulie 2018, Comisia a confirmat îndeplinirea tuturor punctelor de referinţă pentru liberalizarea vizelor.

La 06.02.2018, UE a adoptat strategia „O perspectivă de extindere credibilă pentru o implicare sporită a UE cu Balcanii de Vest” şi a elaborat un plan de acţiune care pune accentul pe acordarea de sprijin şi dezvoltarea colaborării în vederea combaterii ameninţărilor comune, inclusiv a terorismului, crimei organizate şi traficului cu arme.

Pe scurt, intenţia UE este de a încuraja dezvoltarea rezilienţei la nivelul entităţilor din Balcanii de Vest, toate acţiunile planificate şi desfăşurate în acest sens subordonându-se obiectivului de dezvoltare a propriei rezilienţe a UE.

Rezilienţa entităţilor din Balcanilor de Vest, provocare majoră şi prioritate zero în cadrul procesului de integrare a regiunii

Provocările cu care se confruntă lumea actuală s-au amplificat şi, în acelaşi timp, au suferit modificări ale formei de manifestare. În aceste condiţii, dinamica turbulenţelor ce se manifestă în mediile politice, economice, de apărare şi securitate şi fragilitatea stabilităţii Balcanilor de Vest sugerează că rezilienţa entităţilor statale şi a societăţilor din regiune rămâne un subiect de extremă actualitate pentru comunitatea internaţională.

Drept urmare, unul din obiectivele majore ale UE este construirea şi dezvoltarea rezilienţei în imediata sa vecinătate pentru a descuraja şi gestiona eficient crizele politice, economice şi de securitate.

Structurile europene şi euro-atlantice, cheia consolidării rezilienţei entităţilor din Balcanii de Vest

UE a fost şi rămâne cheia transformării şi stabilităţii Balcanilor de Vest, mai ales dacă avem în vedere că NATO nu se bucură de aceleaşi aprecieri în întreaga regiune. De la Salonic, din 2003, UE a promis că va integra statele din Balcanii de Vest dacă se conformează criteriilor de aderare stabilite, acestea fiind mai cuprinzătoare în comparaţie cu extinderile anterioare.

UE este una din entităţile care a susţinut ferm sprijinul acordat statelor fragile, permiţându-le acestora să-şi abordeze individual vulnerabilităţile lor în diferite domenii  pentru a-şi evalua capacităţile de a rezista în faţa unor şocuri, situaţii perturbatoare şi crize potenţiale sau reale, o astfel de strategie neînsemnând totuşi sprijinirea autoritarismului, deoarece rezistenţa instituţiilor statului şi a societăţii sunt două lucruri care nu pot fi separate.

UE şi NATO au investit şi continuă să investească semnificativ în dezvoltarea rezilienţei partenerilor din Balcanii de Vest în domenii precum statul de drept, energie, infrastructură critică, cibernetică, comunicaţii strategice şi reformă, în consolidarea sectoarelor de securitate şi apărare. În Balcanii de Vest, alături de o perspectivă europeană revigorată, UE s-a angajat direct în consolidarea rezilienţei în domenii precum dezvoltarea economică, ocuparea forţei de muncă şi conectivitate.

Promisiunea pentru eventuala integrare a regiunii în UE a fost reiterată în mai multe rânduri dar, cu toate acestea, actualul context al extinderii a devenit unul mai puţin favorabil, UE fiind preocupată la rândul său de provocările multiple interne cu care se confruntă, parte din acestea fiind provocate de creşterea euroscepticismului şi de atitudinea anti-imigraţie.

Drept urmare, în ultima perioadă, a apărut întrebarea: creşterea şi recunoaşterea unui nivel ridicat de integrare a entităţilor din Balcanii de Vest în UE şi NATO ar putea contribui la creşterea rezilienţei acestora în mod individual şi a întregii regiuni a Balcanilor de Vest? Având în vedere dinamica evoluţiilor din ultima perioadă putem afirma că răspunsul nu este încă foarte clar deoarece un astfel de proces a consolidat atât motivaţia pentru reformă în Balcanii de Vest, cât şi declanşarea unor acţiuni mai agresive din partea Rusiei şi mai incisive din partea Chinei. Experienţa Balcanilor de Vest oferă, în mod explicit, imaginea unor rezultate şi consecinţe amestecate, fiind foarte vizibil faptul că entităţile din Balcanii de Vest au evoluţii fundamental diferite şi se confruntă cu presiuni geopolitice de o mare diversitate.

În prezent, acţiunile UE şi NATO de a influenţa rezilienţa în materie de apărare şi securitate a acestor entităţi din Balcanii de Vest par a se afla în conflict cu influenţa altor actori internaţionali importanţi cum ar fi Rusia şi China, dar au şi anumite limite atât din cauza dezacordurilor dintre statele membre ale UE şi NATO cu privire la statutul unora dintre entităţile din regiune, cât şi pe fondul preocupărilor legate de disensiunile apărute în interiorul celor două organizaţii cu privire la progresele realizate şi integrarea unor noi state membre.

În actualul context din Balcanii de Vest, este necesar a fi luate în considerare diverse dimensiuni ale rezilienţei ce pot fi realizate atunci când sunt planificate acţiuni de susţinere a unor entităţi care se dezvoltă în acest mediu geopolitic foarte complex caracterizat de: interesele Rusiei, Chinei, Turciei şi ale altor actori din Orientul Mijlociu şi, de asemenea, de povara moştenirii unui trecut totalitar, conflictual, de persistenţa tensiunilor etnice şi religioase, de existenţa unei economii centralizate, a unui nivel ridicat de sărăcie, a unor instituţii slabe şi a unei democraţii încă neconsolidate.

Promovarea consolidării rezilienţei în Balcanii de Vest necesită politici proactive şi eficiente, angajament politic şi alocarea mai inteligentă a resurselor. UE şi NATO trebuie să conceapă politici adaptate la specificul şi nevoile fiecăreia dintre entităţile din Balcanii de Vest, securitatea fiind una din principalele preocupări comune. Sprijinirea cooperării dintre toate aceste entităţi ar trebui să devină o prioritate pentru UE şi NATO, fiind importantă angajarea în acest proces a tuturor acelor actori cu potenţial semnificativ în promovarea dezvoltării democratice.