Unde se află Rusia acum?

Au existat multe discuţii despre cum încercarea de insurecţie a Grupului Wagner din timpul weekendului l-a afectat pe preşedintele rus Vladimir Putin. Dacă l-am crede pe liderul Wagner, Evgheni Prigojin, revolta ar fi rezultatul unor luni bune de planificări, al unei reţineri deliberate a proviziilor militare convenţionale şi, recent, a unui atac rusesc cu rachete asupra trupelor de mercenari. Asta ar putea explica de ce marşul pare să fi fost direcţionat mai degrabă spre şeful statului major general, decât spre Putin. Oricare ar fi fost motivul, totul s-a încheiat într-o zi: fie că a eşuat, fie că intenţionat a fost mai degrabă un gest. O să dureze mult timp până când o să aflăm ce s-a întâmplat de fapt în acest incident.

Acum trebuie să ne gândim cum va afecta dezastrul lui Prigojin guvernul rusesc, cum îl va slăbi pe Putin sau cum va afecta războiul din Ucraina. Statutul lui Putin este epicentrul situaţiei. Dacă aceasta a fost într-adevăr o încercare de lovitură de stat, atunci nu a reprezentat niciodată o ameninţare pentru Kremlin. Problemele lui Prigojin cu elementele guvernului central sunt deja bine cunoscute. De ce, atunci, ar fi Putin afectat de o încercare de lovitură de stat de la o persoană nemulţumită şi care a dus nicăieri? Şi cum ar fi, mai exact, afectat? Asta ar însemna că şefii de departamente şi, în special, Statul Major, nu i-ar mai asculta ordinele? Înseamnă că nu mai are un serviciu?

Din punct de vedere politic, afectarea preşedintelui înseamnă că Putin nu ar mai putea să ia decizii sau să elimine birocraţii şi generalii. Asta ar fi o problemă serioasă. Rusia este în război, iar asta înseamnă că are nevoie de o structură de comandă eficientă. Dacă Putin ar fi afectat, atunci structura de comandă s-ar prăbuşi, adică nu ar mai exista un comandant suprem. În acest scenariu, ar fi puţin probabil ca Putin să fie afectat; acesta ar fi înlocuit. Întrebarea este cine l-ar putea înlocui? Prigojin ar putea părea potrivit pentru această poziţie, dar în cele din urmă a capitulat în faţa unei alte păpuşi de-ale lui Putin, preşedintele belarus Alexander Lucaşenco. Ar putea să apară, de asemenea, cineva necunoscut mie, dar cum încă nu pare să existe o astfel de persoană, nu ştiu ce înseamnă că Putin a fost slăbit. Şi chiar dacă aş şti, nu ştiu de ce o încercare de lovitură de stat care s-a încheiat în mai puţin de o zi l-ar slăbi (n.tr. pe Putin).

Întrebarea mai importantă este ce a căutat Grupul Wagner de la bun început pe câmpul de luptă. Folosirea companiilor militare private este un lucru obişnuit, însă rolul Wagner în Rusia a fost unic prin responsabilităţile care i-au revenit şi care erau în mod normal oferite forţelor convenţionale şi prin faptul că a părut că desfăşoară cele mai importante bătălii ale războiului. Pe măsură ce rolul său a crescut, Prigojin a început să îşi dezvolte propria strategie, în afara lanţului de comandă al armatei, uneori ridiculizându-şi rivalii, care i-au tăiat proviziile. Două armate au încercat, astfel, dar nu au reuşit până acum, să lupte împotriva unui singur inamic.

Putin este singurul responsabil pentru tot. El şi apropiaţii lui au crezut că Rusia va înfrânge Ucraina în mod decisiv. Aproape imediat, cu eşecul asaltului tancurilor, atacul rusesc a fost împotmolit. Rusia nu a pierdut războiul, dar nici nu l-a câştigat, aşa că a adăugat forţe Wagner. Cu alte cuvinte, Putin nu şi-a înţeles nici propria armată, nici pe cea a Ucrainei, aşa că, în loc să se retragă, a aruncat şi Wagner în joc. Această soluţie ciudată a creat haos. De la haos s-a ajuns la insurecţie.

Astfel, oprirea unei încercări de lovituri de stat nu reprezintă admiterea eşecului, aşa cum tind să creadă mulţi. Eşecul este crearea unei situaţii în care Wagner a trebuit să fie, iniţial, angajat. Problema acum este măsura în care Moscova poate să îşi revizuiască planurile de război şi să identifice greşelile enorme pe care le-a făcut. Putin a evitat să îşi revizuiască planurile de război. Va avea loc acum o revizuire a unuia dintre puţinele succese pe care le-a avut Putin?

Unii cred că întregul incident a fost o conspiraţie. Dacă acesta lucru este adevărat, atunci panificarea i-ar fi inclus pe preşedintele Belarusului, şeful statului major, membrii personalului lui Putin şi aşa mai departe, precum şi o bună parte a Grupului Wagner. Nicio conspiraţie profesionistă nu ar fi putut să se desfăşoare cu atât de mulţi oameni la curent cu ceea ce se întâmplă. Mă întreb câte detalii a cerut Lucaşenco la un moment dat. Putin, un fost agent KGB, ar şti neverosimilitatea metodelor conspiratorului. Niciun profesionist nu ar desfăşura o conspiraţie cu atât de mulţi oameni implicaţi.