14 aprilie 2021

Un studiu realizat în Israel arată că femeile-militar, deşi suferă de sindromul stresului post-traumatic, nu îndrăznesc să ceară ajutor din teama de a nu fi discreditate

Andreea Soare

Un studiu realizat de către prof. Ayelet Harel-Shalev din cadrul Universităţii Ben Gurion şi prof. Shir Daphna-Tekoah din cadrul Colegiului Academic Ashkelon demonstrează că femeile-militar din Israel ezită să ceară ajutor specializat, deşi suferă de sindromul stresului post-traumatic, din cauza temerii de a nu fi discreditate, transmite Haaretz.

Sursă foto: Profimedia

Toate femeile care au luat parte la acest studiu au declarat că era pentru prima dată când erau întrebate de experienţele avute în timpul misiunilor pe câmpul de luptă. Cu toate acestea, aproape toate au fost implicate în incidente în care au simţit tensiune, anxietate şi pericol la adresa vieţilor lor.

Potrivit profesoarei Harel-Shavel, „acestea vorbeau cu entuziasm despre experienţele lor, despre care nu mai vorbiseră înainte şi nici nu fuseseră întrebate. Am realizat imediat că acestea duceau o luptă dublă,  una pe câmpul de luptă şi una împotriva societăţii”.

Doar şase dintre cele 100 de femei care au lucrat în armată şi au fost pe câmpul de luptă au declarat că au cerut ajutor psihologic în timpul serviciului militar sau după ce au părăsit cariera militară, deşi trecuseră prin experienţe traumatizante.

Studiul susţine că acestea ezitau să ceară ajutor din teama de a nu fi discreditate.

„Vinerea, înainte de a merge acasă, comandantul nostru îşi schimba hainele pentru ca oamenii să nu îşi dea seama că el se afla la conducerea femeilor din Caracal (n.r. Batalionul Caracal). Îi era ruşine.  Dar aceste femei-militar au renunţat la tot pentru a lupta pentru ţara lor şi a proteja cetăţenii Israelului”, a declarat Lauren Dagan Amos, una dintre femeile care au luat parte la studiu.

„Ideea că au muncit atât de mult pentru a ajunge acolo şi, ulterior, erau nevoite să ceară ajutor psihologic îi satisfăcea pe cei care se opuneau trimiterii femeilor pe câmpul de luptă”, a declarat Dagan Amos.

„Este important de luat în seama diferenţele de gen în studiile privind traumele. A venit timpul să lăsăm deoparte stereotipurile despre femei ca fiind isterice, victime ale violului sau ale abuzului şi să le ascultăm traumele, inclusiv cele de pe câmpul de luptă”, a declarat profesoara Harel Shalev.

Cu toate acestea, 80% dintre femeile care au participat la studiu au declarat că nu regretă înrolarea în armată şi ar ar face acelaşi lucru, oricând: „Aş face orice să fiu iar soldat. Este vorba despre un sentiment de mândrie pe care nu îl poţi explica celor care nu au trecut prin aşa ceva”, a declarat Dagan Amos.