Un concept chinez pentru secolul XXI: Trei războaie, fără luptă

Intenţia Chinei de a deveni o putere globală, în viziunea SUA

La câteva luni după ce Agenţia de Informaţii pentru Apărare / Defense Intelligence Agency / DIA  a publicat raportul Puterea militară a Chinei (ianuarie 2019), Departamentul Apărării a elaborat (în luna mai) raportul prin care, anual, conform legii, acesta informează Congresul SUA cu privire la preocupările militare şi de securitate ale Chinei.

Ambele documente conţin, în peste 100 de pagini fiecare, elemente care argumentează ideea de bază: China urmăreşte, constant, modernizarea militară, concomitent cu creşterea economică şi îmbunătăţirea capacităţilor tehnologice în scopul asigurării statutului de putere globală.

Ambele documente oferă, în detaliu, o imagine asupra politicii Beijingului şi intenţiilor sale strategice, obiectivelor militare, precum şi date referitoare la organizarea şi structura capabilităţilor implicate în urmărirea acestor obiective.

Însă, dacă raportul Agenţiei se referă la Armata Populară de Eliberare - forţele armate chineze - inclusiv la forţele nucleare, biologice şi chimice, raportul Departamentului Apărării ia în considerare întreg sistemul forţelor de securitate.

În China, de activităţi circumscrise domeniului intelligence se ocupă, în special, Ministerul Securităţii de Stat, serviciu civil în ale cărui atribuţii intră protejarea securităţii naţionale, a stabilităţii politice şi economice interne, protejarea secretelor de stat, realizarea operaţiunilor de contrainformaţii, investigarea organizaţiilor şi persoanelor din China care întreprind sau susţin acţiuni nocive pentru securitatea statului. Activităţi de informaţii / contrainformaţii se derulează şi la nivelul Ministerului Securităţii Publice, forţelor armate ale Poliţiei (componenta paramilitară a forţelor armate ale Chinei) sau Armatei Populare de Eliberare.

Importanţa regională şi sporirea influenţei la nivel internaţional sunt obiective urmărite şi realizate treptat prin creştere economică, diplomaţie, influenţă militară. Cum procedează China pentru a-şi asigura dezvoltarea internă, preeminenţa în regiune şi expansiunea ca putere globală? În sinteză, conform raportului prezentat Congresului de către Pentagon în acest an, Beijingul acţionează astfel:

-  continuă implementarea planurilor economice pe termen lung, cum sunt Made in China 2025 şi One Belt, One Road, care oferă suport economic direct obiectivelor de modernizare militară. Avansarea în proiecte economice poate conduce la extinderea şi dislocarea externă a bazelor militare cu argumentul protejării acestor investiţii. De asemenea, liderii chinezi încearcă alinierea dezvoltării tehnologiei militare cu cea civilă, pentru creşterea eficienţei şi inovării, iniţiativă cunoscută sub denumirea de Integrarea Civilo-Militară, strategie naţională de stimulare a sectorului civil pentru a pătrunde pe piaţa destinată apărării naţionale.

Anunţat în mai 2015, programul Made in China 2025 urmăreşte favorizarea întreprinderilor autohtone în detrimentul participanţilor străini pe pieţele din China, prin acordarea de subvenţii şi consolidarea măsurilor de protejare a industriei naţionale, în timp ce este crescută presiunea asupra firmelor străine care intenţionează să facă afaceri în China.

Prin Iniţiativa One Belt One Road se doreşte consolidarea legăturilor economice cu statele cooptate în proiect şi semnatare şi influenţarea cestora pentru a se alinia viziunii Chinei de dezvoltare a infrastructurii de transport euro - asiatice. Aceasta reprezintă o măsură de descurajare a confruntărilor directe şi de evitare a criticilor abordării chineze în probleme esenţiale, existând în legătură cu acest program temerea că ţările participante ar putea să dezvolte dependenţă faţă de capitalul chinez, iar anumite investiţii din program ar putea crea posibile avantaje militare Chinei;

-  se fac eforturi pentru constituirea unei tot mai capabile Armate Populare de Eliberare. Documentele strategice subliniază ca cerinţă esenţială existenţa unei armate capabile să declanşeze războaie şi să lupte, să descurajeze potenţiali adversari, să protejeze interesele internaţionale ale Chinei. Modernizarea militară ţinteşte creşterea capabilităţilor în domeniile transportului maritim, operaţiunilor aeriene ofensive, operaţiunilor la distanţă, în spaţiul cosmic, informaţional şi cyber. De asemenea, modernizarea militară vizează reducerea avantajelor tehnologice şi operaţionale ale SUA;

-  disputele sunt astfel gestionate încât să nu pună în pericol securitatea regională, care rămâne esenţială pentru dezvoltarea economică. China este dispusă să adopte măsuri coercitive - atât militare, cât şi non-militare – pentru promovarea intereselor şi diminuarea opoziţiei altor state, dar tacticile utilizate în zonă sunt astfel alese încât să se situeze sub pragul declanşării unui conflict armat cu SUA, aliaţii şi partenerii lor est şi sud-asiatici.

-  dar China nu pune în aplicare numai programe de creştere economică, programe de modernizare militară. Mai este ceva, ceea ce raportul Pentagonului formulează ca temă specială, în secţiunea destinată abordării principalelor evoluţii care au implicaţii militare şi de securitate pentru Statele Unite: operaţiuni de influenţă.

Este vorba, în conformitate cu o definiţie dată de RAND Corporation, de operaţiunile de culegere de informaţii despre un adversar, precum şi utilizarea propagandei şi diseminarea produselor acesteia în vederea obţinerii unui avantaj competitiv asupra acestuia.

Strategia celor Trei Războaie şi influenţa online

Potrivit raportului Departamentului Apărării, China derulează operaţiuni de influenţă împotriva instituţiilor culturale, organizaţiilor de media, mediului de afaceri şi celui academic, comunităţilor politice din SUA, precum şi din alte ţări, împotriva instituţiilor internaţionale, cu scopul obţinerii de rezultate favorabile în susţinerea obiectivelor sale strategice şi militare.

Toate acestea sunt realizate în conformitate cu strategia Trei Războaie, concept utilizat de Armata Populară de Eliberare, după aprobarea sa, în 2003, de către Partidul Comunist Chinez şi Comisia Centrală Militară. El a fost dezvoltat, ulterior, în Ştiinţa Strategiei Militare (din 2013 şi 2015), publicaţie doctrinară a armatei chineze, ca multiplicator de forţă în operaţiunile militare şi în scenariile politice şi diplomatice.

Conceptul a fost adus în atenţia publicului în raportul din 2012 al Departamentului american al Apărării referitor la China.

Un an mai târziu, însă, după incidentul din Marea Chinei de Sud (USS Cowpens, un crucişător lansator de rachete, a fost nevoit să execute manevre pentru a evita coliziunea cu o navă a marinei chineze), Trei Războaie a devenit temă pentru o … evaluare netă.

Office of Net Assessment - un think tank independent al Pentagonului creat, în 1973, cu sarcina de a identifica ameninţările potenţiale şi viitoare şi oportunităţile pentru SUA - a elaborat un studiu de 566 de pagini, neclasificat, în care este descrisă tehnologia asimetrică – Trei războaie - care înlocuieşte un conflict convenţional sau nuclear. Publicarea studiului a fost considerată la acea vreme ca fiind neobişnuită, materialele Office of Net Assessment nefiind, de obicei, date publicităţii.

Înţeles ca un mijloc nemilitar de atingere a unor obiective militare, folosit pentru a submina spiritul şi ideologia adversarului, conceptul Trei războaie se referă la operaţiuni psihologice, operaţiuni media şi operaţiuni în domeniul legalităţii.

În termeni generali, este vorba de influenţarea opiniei publice, atât în plan intern, cât şi internaţional, influenţarea factorilor de decizie străini în modul de percepţie şi de abordare a politicii dusă de China, de influenţare a contextului juridic, inclusiv de identificare de justificări legale pentru acţiunile Chinei. Este vorba de obţinere de putere politică, de modelare a mediului în care ar putea acţiona armata, printr-o modalitate de luptă tridimensională, un război prin alte mijloace.

Raportul Departamentului Apărării din mai anul acesta „Evoluţii militare şi de securitate referitoare la China 2019” susţine că Armata Populară de Eliberare pune accent pe strategia Trei războaie în planificarea operaţională. Concret, foloseşte propaganda, înşelăciunea, ameninţările şi coerciţia pentru a influenţa capacitatea de decizie a adversarului (dimensiunea psihologică), difuzeză informaţii destinate influenţării opiniei publice şi obţinerii de susţinere din partea acesteia (dimensiunea media), utilizează legile interne şi internaţionale pentru obţinerea de sprijin la nivel mondial (dimensiunea legală a Trei războaie). În conformitate cu respectiva strategie, China consideră că spaţiul cibernetic oferă oportunităţi pentru operaţiunile de influenţă, fiind probabil ca Armata Populară de Eliberare să utilizeze acţiunile de influenţă online pentru a oferi suport strategiei Trei războaie şi a submina decizia adversarului în desfăşurarea unui eveniment sau conflict.

Prin aplicarea strategiei se încearcă impunerea versiunii chineze în politica externă, operaţiunile de influenţă fiind coordonate la nivel înalt şi executate de actori precum Departamentul Frontului Unit Muncitoresc (agenţie a Partidului Comunist care gestionează relaţiile cu persoane şi organizaţii în şi din afara Chinei), Ministerul pentru Propagandă, Ministerul Securităţii de Stat.

Serviciile de informaţii şi înfrângerea adversarului fără luptă

Un punct important al strategiei este atragerea în susţinerea obiectivelor a cetăţenilor chinezi aflaţi în afara Chinei, a etnicilor chinezi din alte state, fiind utilizate uneori măsuri coercitive, inclusiv şantajul asupra acestora pentru a-i determina să ia parte la operaţiuni de influenţă în numele Chinei. Programul Mii de Talente acordă prioritate recrutării persoanelor de origine chineză, emigranţilor încadraţi în domenii educaţionale şi ştiinţifice, consideraţi esenţiali de către guvernul chinez în dezvoltarea ştiinţei şi tehnologiei, în special a celei de apărare.

Mediul academic, instituţiile de învăţământ, think tank-urile şi mass media coordonată de stat sunt utilizate în campania soft power de susţinere a intereselor chineze de securitate, liderii chinezi considerând, probabil, că democraţiile deschise, inclusiv Statele Unite, sunt predispuse la operaţiuni de influenţă.

Astfel de operaţiuni se concentrează pe identificarea şi racolarea persoanelor de influenţă (power broker) în cadrul unui guvern străin pentru a promova acele politici considerate a fi favorabile creşterii Chinei, în pofida poziţiei declarative a statului chinez de neamestec în afacerile interne ale altui stat. Diplomaţia chineză pune accent pe construirea de relaţii personale cu persoane de influenţă, acordând asistenţă şi insistând pe cooperarea de tip win win. Această abordare permite Chinei să ofere realizări rapide pentru partenerii din străinătate, adesea în schimbul unor gesturi ce par simbolice, dar care susţin pe termen lung interesele chineze.

Serviciile de informaţii facilitează aceste operaţiuni. Ele beneficiază de legea destinată intelligence-ului naţional, publicată în 2017, primul act normativ de acest fel care se adresează deopotrivă şi Ministerului Securităţii Naţionale şi Ministerului Securităţii Publice. Legea impune companiilor chineze şi cetăţenilor chinezi să asigure susţinerea necesară, să acorde asistenţă şi să coopereze la solicitarea structurilor care desfăşoară activitate de informaţii, considerând că nu este autorizat spionajul preemtiv, activitatea naţională de informaţii fiind defensivă prin natura ei.

Legea este controversată şi susceptilă de a favoriza acţiuni coercitive, având în vedere că nu defineşte conceptele de intelligence şi activitate de intelligence şi ca urmare nu clarifică limitările impuse persoanelor şi organizaţiilor. De asemenea, a generat îngrijorarea companiilor străine care îşi derulează activitatea în China cu privire la consecinţele aplicării ei, în special dacă aceasta ar fi coroborată cu o altă lege, aceea privind securitatea informatică (2016) care impune operatorilor de reţea să colaboreze cu oficialii din domeniul securităţii.

Două articole sunt discutate în mod deosebit, conform cărora:

-  toate organizaţiile şi cetăţenii au obligaţia să ofere sprijin şi asistenţă şi să coopereze cu serviciul de informaţii de stat;

-  agenţiile chineze de intelligence pot colecta şi procesa informaţii despre activităţi ale oricărei entităţi sau persoane fizice din străinătate care periclitează securitatea şi interesele naţionale ale Chinei.

Serviciile de informaţii au obligaţia să-şi desfăşoare activitatea atât în interiorul, cât şi în afara Chinei, iar grupurile străine şi persoanele fizice care dăunează securităţii naţionale trebuie investigate, demersuri sub incidenţa aşa numitului vis de întinerire naţională (preşedintele Xi Jinping).

Oficialii chinezi consideră că o creştere a Chinei va fi benefică şi constructivă pentru comunitatea globală, ceea ce necesită un mesaj global şi o tehnică coordonată de prezentare a unei Chine puternice, sigure şi optimiste. Iar SUA sunt îndemnate să … oprească practica greşită de a folosi mereu securitatea naţională ca pretext şi să pună capăt suprimării nerezonabile a întreprinderilor chineze (Geng Shuang, purtătorul de cuvânt al Ministerului chinez al Afacerilor Externe).

Strategia Chinei şi modul de operare al serviciilor nu pare, însă, a se deosebi în mod esenţial de cele ale altor state. Asigurarea intereselor şi prevenirea conflictelor convenţionale distructive nu sunt obiective urmărite doar de China.

Ce altceva reprezintă, de pildă, în SUA, net assessment? Concept care funcţionează la nivelul Pentagonului din timpul Războiului Rece, realizat în strânsă asociere cu Andrew Marshall, directorul fondator al Office of Net Assessment, acesta se referă la analiza strategică globală a echilibrului de putere. Estimând capacităţile militare ale adversarului, luând în considerare doctrine, obiective, culturi de securitate, net assessment oferă o imagine a tendinţelor strategice pe termen lung şi înţelegerea profundă a adversarului.

Într-un mediu internaţional caracterizat, în prezent, mai degrabă de concurenţă decât de cooperare, net assessment dezvăluie factorilor de decizie oportunităţi cheie într-o epocă în care informaţiile, şi nu numai acestea, au făcut ca armele nucleare să fie inutile, iar conflictul convenţional prea problematic pentru atingerea obiectivelor politice.

Serviciile de informaţii chineze acţionează, în fond, ca toate celelalte structuri asemenea lor din alte state, indiferent ce denumire acordă conceptelor strategice şi strategiilor pe care le urmează. Fie că este vorba de a utiliza relaţii umane ca pod peste bariere culturale şi lingvistice în cele mai provocatoare medii, fie de a susţine dezvoltarea abilităţilor culturale ori a competenţelor trans-culturale, de creştere a culturii de securitate, sau de evaluare netă a adversarului, concluzia este cea susţinută cu secole în urmă de Sun Tzu: „Supremul rafinament în confruntare e înfrângerea adversarului fără luptă”.