Ultima intrată în NATO, Suedia ne învaţă cum ne putem apăra de Rusia: pregătirea rezerviştilor şi serviciu militar obligatoriu. În 2022, anul în care Rusia a invadat Ucraina, numărul cererilor de rezervişti voluntari în Suedia a crescut cu 700%

În comparaţie cu alte ţări europene, suedezii sunt interesaţi de serviciul de militar în rezervă şi sunt zeci de mii care vor să facă această formă de pregătire, unde trebuie să aştepţi în medie 20 de luni pentru a-ţi veni rândul la instruire. De asemenea, Suedia are formată Garda Naţională, ceva inedit pentru Europa. 

Voluntarii din Garda Naţională Suedeză

Magnus Lüning, comandantul Regiunii Militare Centrale, susţine că Garda Naţională nu are capacitatea de a accepta toţi cetăţenii care intenţionează să se alăture. El are peste 40 de ani de experienţă în Marină şi descrie că există o lipsă de facilităţi, instructori şi materiale pentru a putea instrui avalanşa de voluntari care s-au înscris în ultimele 24 de luni, conform unui reportaj El Pais.

În 2022 au primit 29.000 de cereri, cu 700% mai multe decât în anul precedent. Comandantul subliniază, în biroul său din cazarma Kungsängen, că, după prăbuşirea Uniunii Sovietice, forţele armate suedeze au fost reduse la minimum, armata a fost redusă cu 90%, iar forţele sale navale şi aeriene cu aproape 70%. Investiţiile anuale în apărare au scăzut de la 3% din PIB la aproximativ 1%, dar acest lucru se schimbă acum. „În ultimii ani, tendinţa a fost complet inversată, dar o schimbare de această magnitudine necesită timp", spune Lüning.

Armata de rezervişti care formează Garda Naţională este unul dintre pilonii sistemului de apărare. Kristina Syk, membră a Asociaţiei Suedeze de Apărare, a petrecut ultimii 15 ani lucrând la dezvoltarea apărării totale sau integrale. „Când am început, era un concept mort. Baza legală era încă în vigoare, dar nimeni nu lucra la ea şi majoritatea cetăţenilor uitaseră de existenţa ei". Expertul adaugă că, în a doua jumătate a secolului trecut, „întreaga populaţie era conştientă că trebuie să se implice în caz de război".

Apărarea totală a început să reapară în 2014, anul în care Rusia a anexat ilegal peninsula ucraineană Crimeea şi au început luptele în regiunea Donbas. Trei ani mai târziu, serviciul militar obligatoriu atât pentru bărbaţi, cât şi pentru femei a fost restabilit, deşi afectează acum o mică parte a tinerilor care ajung la vârsta majoratului, selectaţi în fiecare an pe baza diferitelor criterii. Cu toate acestea, se preconizează că numărul recruţilor va creşte progresiv până în 2035.

Guvernul de dreapta care a fost format în toamna anului 2022 a dat un nou impuls apărării cuprinzătoare. Ulf Kristersson, premierul conservator, a declarat la scurt timp după venirea la putere că „componentele civile ale apărării totale au căzut în uitare" şi a anunţat că guvernul său va promova „rezistenţa populaţiei în faţa ameninţărilor hibride, cum ar fi atacurile cibernetice". Un exemplu clar în acest sens a fost crearea Ministerului Apărării Civile, un caz unic în Uniunea Europeană şi un pas pe care Kristina Syk îl descrie ca fiind „crucial".

Ministrul Apărării Civile, Carl-Oskar Bohlin, în vârstă de 38 de ani, a insistat că scopul său este să se asigure că, dacă este necesar, „întreaga societate se aliniază efortului de rezistenţă împotriva agresorului" pentru a „păstra existenţa statului". La sfârşitul lunii ianuarie, Bohlin a anunţat că tinerii cu experienţă în domeniul primului ajutor sau al producţiei şi transportului de energie electrică vor trebui să urmeze cursuri de formare pentru a putea ajuta administraţiile locale în cazul izbucnirii războiului.

Kristersson, Bohlin şi alţi membri ai guvernului suedez au reiterat în ultimele trei luni că există un risc real de confruntare cu Rusia în următorii ani. „Dacă nu eşti dispus să aperi Suedia, nu eşti cetăţean suedez", a declarat premierul în ianuarie, înainte de a adăuga că „naţionalitatea suedeză nu este doar un document care îţi permite să călătoreşti în lume". Liderul opoziţiei, fostul premier social-democrat Magdalena Andersson, a fost extrem de critică faţă de mesajele alarmiste ale guvernului care, potrivit ei, „generează multă anxietate", în special în rândul minorilor. „Situaţia este foarte gravă, dar trebuie să fie clar că nu suntem pe punctul de a intra în război", a spus Andersson.

Dacă Suedia ar suferi o agresiune străină, guvernul ar putea mobiliza legal orice cetăţean cu vârsta cuprinsă între 16 şi 70 de ani; Ziua de lucru ar fi extinsă la 60 de ore pe săptămână, vacanţele ar fi suspendate şi numai serviciile esenţiale ar rămâne operaţionale.

Guvernul suedez a anunţat, de asemenea, că investiţiile în forţele armate vor creşte cu 30% în acest an, ajungând la 2% din PIB, ţinta minimă de cheltuieli stabilită de NATO. Un sondaj de opinie realizat anul acesta de Ministerul Apărării a constatat că 81% dintre suedezi susţin o creştere a bugetului militar. În plus, diverse sondaje recente plasează Finlanda şi Suedia ca fiind cele două state membre ale UE în care o mare parte a populaţiei ar fi dispusă să „lupte pentru ţară" (aproximativ 65%, de peste trei ori mai mult decât în Germania, Italia sau Spania).

Care este situaţia în România?

România şi-a suspendat serviciul militar obligatoriu în 2007 şi timp de 10 ani acesta nu a fost înlocuit cu nimic. Din 2017, a intrat în vigoare rezerva voluntară, unde cei care doresc să facă parte din rezerva operaţională primesc un venit de 30 la sută din solda unui militar şi participă la un program de instruire de două săptămâni pe an. Chiar dacă a fost puternic mediatizat, programul nu este unul de succes, mai puţin de 3.000 de persoane s-au alăturat acestuia.

În acest moment, România are o rezervă de aproximativ 40.000 de militari, conform mai multor publicaţii de specialitate, printre care şi Global Fire Power, dar majoritatea sunt cadre militare, ofiţeri, subofiţeri şi maiştri militari, proveniţi din pensionările din armată, numărul gradelor mici, de soldat şi caporal, fiind foarte mic.

Spre comparaţie, Suedia, o ţară cu o populaţie de 10 milioane de persoane, are o rezervă de peste 80.000 de militari, echipaţi şi dotaţi cu tot ce au nevoie, şi cel mai important deja organizaţi şi integraţi în unităţi militare.

Anul acesta, şeful Statului Major al Apărării, generalul Gheorghiţă Vlad, a tras un semnal de alarmă asupra faptului că Armata României rămâne fără rezervă şi a cerut politicienilor să aprobe mai repede proiectele de lege din domeniul Apărării, printre care şi cel al serviciului militar voluntar. Timp de patru luni, tinerii între 18 şi 35 de ani se vor putea alătura serviciului militar voluntar, unde vor fi plătiţi cu solda unui militar, în jur de 3.000 de lei, iar la final vor primi alte trei salarii medii brute, urmând să completeze rezerva operaţională a ţării, după ce programul va fi aprobat şi bugetat.

De asemenea, şi conceptul apărării totale a ţării, aşa cum este în Suedia, nu mai este folosit în România, el fiind comparat cu cel comunist al „apărării ţării de către întregul popor.” Actualii politicieni refuză categoric reintroducerea serviciului militar obligatoriu, care nu este iubit de tineri, programele de voluntariat nu sunt nici ele pe placul tinerilor, aşa că România nu are în acest moment o strategie clară de apărare totală a ţării în cazul unui conflict cu Rusia, chiar dacă suntem cel mai aproape de frontul din Ucraina.

Se vorbeşte foarte mult că ne apără NATO, dar aliaţii trimit contingente limitate care să ne ajute să ne apărăm, nu vor face toată treaba în locul nostru. De asemenea, declaraţiile îngrijorătoare ale lui Donald Trump care vin din Statele Unite, referitoare la rolul pe care-l va juca SUA în apărarea Europei, au făcut ca multe ţări să scoată planurile vechi de decenii ale apărării totale pentru a le adapta la situaţia actuală.