UE plus SUA – unde-s doi, devine posibilă recunoaşterea reciprocă dintre Belgrad şi Priştina?

La 4 octombrie 2019, preşedintele SUA l-a numit pe Richard Grenell trimis special prezidenţial pentru procesul de negocieri dintre Serbia şi Kosovo. După luni de discuţii diplomatice, pe 20 ianuarie 2020, R.Grenell a facilitat reînceperea şi desfăşurarea negocierilor între Belgrad şi Priştina, moment în care cele două entităţi au convenit să restabilească traficul aerian între capitalele lor pentru prima dată după mai mult de două decenii. Ulterior (27 iunie), s-a încercat organizarea la Washington a unei întâlniri între preşedintele Serbiei şi prim-ministrul Kosovo, întâlnire care a fost, însă, anulată din cauza dosarului deschis de  secţia specială pentyru Kosovo a Tribunalului de la Haga pe numele actualului preşedinte kosovar, Hashim Thaçi, pentru potenţiale crime de război.

În aceste condiţii, R.Grenell a găzduit, în perioada 3-4 septembrie, alături de consilierul de securitate naţională, Robert Charles O'Brien Jr.[i], o nouă întâlnire şi discuţii între reprezentanţii Serbiei şi Kosovo. Acordurile la care au ajuns cele două entităţi pe timpul întâlnirii au fost semnate de preşedintele sârb, Aleksandar Vučić, şi de prim-ministrul kosovar, Avdullah Hoti, ceremonia de semnare având loc în Biroul Oval de la Casa Albă, în prezenţa preşedintelui SUA. Ambele părţi au convenit să continue negocierile privind refacerea legăturilor aeriene şi feroviare, semnate la începutul anului şi să înceapă construirea de noi căi de comunicaţii. După cum se poate observa, acordurile se referă la problemele aspect economice şi energetice, deşi în cadrul întâlnirii din 4 septembrie au fost abordate şi aspect politice. În acelaşi timp, trebuie menţionat faptul că au fost semnate două documente separate, diferenţa dintre cele două documente constând în clauza finală privind relaţiile cu Israelul. Cele două documente care au fost semnate au fost intitulate „Normalizarea economică” şi au câte un preambul care precizează că „Serbia şi Kosovo sunt de acord să avanseze normalizarea economică”.

În acest context, preşedintele Donald Trump a afirmat că Serbia şi Kosovo s-au „angajat la o normalizare economică”, numind acordul „istoric” şi venit după ani de negocieri eşuate. În aceste condiţii, putem afirma că metoda de abordare a dosarului s-a transformat, urmărind normalizarea relaţiilor între Belgrad şi Priştina, începând cu cele economice şi continuând cu cele din alte domenii, ca paşi intermediari către un acord final obligatoriu din punct de vedere juridic.

În conformitate cu condiţiile impuse prin acordurile semnate, pentru o perioadă de un an, Serbia îşi va suspenda eforturile de încurajare a altor state să nu recunoască Kosovo sau să revoce recunoaşterea existentă. În acelaşi context şi în aceeaşi perioadă de timp, Kosovo trebuie să nu mai solicite adoptarea unor decizii care să urmărească primirea calităţii de membru în diverse organizaţii internaţionale. Există, de asemenea, angajamente pentru găsirea şi identificarea rămăşiţelor persoanelor dispărute în perioada conflictului din Kosovo din anii 1998–1999 şi reabilitarea refugiaţilor din perioada acestui conflict şi de după sfârşitul războiului.

De asemenea, Serbia şi Kosovo au convenit să desfăşoare un studiu comun de fezabilitate care să examineze opţiunile pentru conectarea reţelei feroviare Belgrad-Priştina. Ambele părţi au convenit să colaboreze cu Corporaţia SUA pentru Finanţarea Dezvoltării şi cu Export–Import Bank din SUA la elaborarea unor memorandumuri de înţelegere pentru operaţionalizarea Autostrăzii Păcii, legăturii feroviare dintre Priştina şi Merdare[ii], legăturii feroviare între Niš şi Priştina, finanţarea întreprinderilor mici şi mijlocii şi a altor proiecte. SUA a promis ambelor entităţi împrumuturi garantate de guvernul american pentru finanţarea dezvoltării infrastructurii strategice. Cele două părţi vor efectua, de asemenea, un studiu de fezabilitate, împreună cu Departamentul de Energie al SUA, cu privire la împărţirea Lacului Gazivoda[iii], ca sursă de aprovizionare cu apă şi energie. Ca parte a acordurilor a fost şi înţelegerea între Serbia şi Kosovo de a se alătura proiectului Mini-Schengen, dar şi faptul că fiecare parte va recunoaşte diplomele şi certificatele profesionale emise de cealaltă parte.

În contextul în care Serbia a fost de acord să-şi mute ambasada de la Tel Aviv la Ierusalim, în iulie 2021, iar Israel şi Kosovo au fost de acord să se recunoască reciproc şi să stabilească relaţii diplomatice, liderii kosovari anunţând, de asemenea, că îşi vor localiza ambasada la Ierusalim, este de remarcat că ambele părţi au declarat că acordul din SUA ar putea oferi „o contribuţie utilă” la viitorul dialog cuprinzător între cele două părţi. Dacă se va urma acest curs de acţiune, Serbia va deveni prima ţară europeană şi Kosovo prima ţară cu majoritate musulmană care vor avea ambasade la Ierusalim.

În acelaşi context, fiecare parte a anunţat că va elimina echipamentele 5G ale Huawei Technologies din reţelele lor mobile. Cu toate acestea, la 14 septembrie gigantul tehnologic chinez a deschis ”Centrul de Inovaţii şi Dezvoltare” din Belgrad. Inaugurarea centrului a avut loc în prezenţa prim-ministrului sârb, Ana Brnabić, a ambasadorul Chinei în Serbia, Chen Bo, şi a preşedintelui Huawei în Balcanii de Vest, Li Mengqun. Prim-ministrul sârb a declarat că centrul va ajuta Serbia să accelereze transformarea sa digitală, una din priorităţile guvernului său, şi să stimuleze inovaţia şi creativitatea în economia sârbă. Mai mult, premierul Serbiei a subliniat că „marile companii internaţionale au un rol imens în transformarea digitală a economiei Serbiei, împreună cu sistemul nostru educaţional şi companiile locale inovatoare şi de start. Astfel de parteneri sunt de o importanţă cheie pentru noi, iar unul dintre cei mai buni şi mai mari dintre aceştia este cu siguranţă compania Huawei".

Potrivit A.Brnabić, cooperarea Serbiei cu Huawei nu se limitează doar la reţeaua 5G, aceasta subliniind cele trei aspecte principale ale cooperării - introducerea inteligenţei artificiale, digitalizarea educaţiei şi introducerea oraşelor inteligente din Serbia. În discursurile lor, atât A.Brnabić, cât şi Chen Bo, au subliniat că noul centru este încă o componentă în parteneriatul strategic cuprinzător dintre cele două ţări. 

Ca parte a acordurilor semnate la Washington, Serbia şi Kosovo s-au angajat să protejeze şi să promoveze libertatea religioasă, inclusiv comunicarea interconfesională, protecţia locurilor religioase şi punerea în aplicare a deciziilor judecătoreşti.

Acordurile conţin, de asemenea, dispoziţii în care atât Serbia, cât şi Kosovo, desemnează Hezbollah ca organizaţie teroristă, dar susţin şi restituirea continuă a proprietăţilor evreieşti din perioada Holocaustului.

D.Trump a subliniat că acordul semnat de Serbia şi Kosovo va face lumea mai sigură şi a spus că aşteaptă cu nerăbdare să viziteze ambele ţări în „viitorul nu atât de îndepărtat”.

La rândul său, A.Vučić a adăugat că, deşi Serbia şi Kosovo încă mai au diferenţe politice, „acesta este un pas uriaş în faţă”, iar A.Hoti a numit acest acord „un moment extraordinar pentru Kosovo şi regiune”, ambele părţi subliniind că acordul din SUA ar putea oferi „o contribuţie utilă” la viitorul dialog cuprinzător. 

În ciuda acestor progrese, liderii sârbi au făcut din nou dovada că resping cu fermitate recunoaşterea reciprocă cu Kosovo, ministrul de externe Ivica Dačić subliniind că „A.Vučić a arătat clar interlocutorilor săi că aşa-numita recunoaştere reciprocă este absolut inacceptabilă. Lucrarea cu acest punct nu ne-a fost prezentată niciodată, ci doar cea pe teme economice. A.Vučić a spus de mai multe ori că vrem un compromis, dar ei cred, evident, că ar trebui să recunoaştem Kosovo”. Este semnificativ de menţionat aici că ministrul finanţelor sârb, Siniša Mali, care a condus delegaţia sârbă la Washington a confirmat că „în cele 16 puncte supuse discuţiilor, cel de-al 10-lea punct a prevăzut recunoaşterea reciprocă.”

În acelaşi context, ministrul de externe sârb a adăugat că „au spus că acest lucru este inacceptabil pentru ei şi că, dacă nu există un acord, atunci nu există un acord”, menţionând şi că propunerea SUA a venit în timp ce Bruxelles-ul a refuzat să ia în considerare un compromis cu privire la această chestiune.

A.Vučić a declarat mass-media după negocieri că speră să se ajungă la un acord fără recunoaşterea independenţei Kosovo, subliniind că „Oamenii din cabinetul preşedintelui SUA, D.Trump, au fost corecţi. Au ascultat ceea ce aveam de spus. Nu există o astfel de prevedere în noile documente. Sperăm că este posibil să ajungem la un acord. Există lucruri foarte bune despre economia noastră”.  

Mai mult, oficialul sârb a subliniat că „Nu există nicio posibilitate pentru el să semneze vreun document care să implice recunoaşterea Kosovo şi a spus asta clar, atât albanezilor, cât şi americanilor. Nu este sigur că vor putea încheia acordul conform căruia Fondul American de Dezvoltare va deschide un birou la Belgrad şi că Priştina va accepta Mini-Schengen, cu garanţii americane. Mai sunt şi câteva aspecte politice”.

UE - mediatorul de bază în procesul de soluţionare a dosarului Serbia-Kosovo?

Negocierile facilitate de UE, între Serbia şi Kosovo, au început în 2011, dar s-au blocat în noiembrie 2018 şi s-au reluat în această vară doar după demersurile întreprinse de SUA. După întâlnirea de la Washington, reprezentanţii Serbiei şi Kosovo s-au întâlnit la Bruxelles (07 septembrie). Discuţiile s-au concentrat asupra modului în care cele două state pot continua pe calea aderării la UE. Chiar dacă obiectivul recunoaşterii depline a Kosovo este încă foarte departe, liderii celor două entităţi s-au angajat să reia discuţiile găzduite şi mediatizate de UE, privind îmbunătăţirea relaţiilor diplomatice.

„Negocierile au fost intense, ca de obicei, şi nu întotdeauna uşoare, dar ceea ce a predominat a fost voinţa ambelor părţi de a avansa discuţiile în ciuda problemelor dureroase şi complexe la îndemână” a subliniat, într-un comunicat, Miroslav Lajčák, reprezentantul special al UE pentru dialogul Kosovo-Serbia. În opinia lui M.Lajčák, următoarele subiecte care trebuie abordate sunt: aranjamente pentru comunităţile minoritare şi soluţionarea creanţelor şi proprietăţilor financiare reciproce. El a descris aceste discuţii ca făcând parte din „negocierile pentru un acord cuprinzător obligatoriu din punct de vedere juridic”. „Acesta a fost primul pas care ne-a permis să definim următoarele etape ale discuţiilor noastre. Următoarea noastră întâlnire va fi dedicată acestor două subiecte”, a mai precizat M.Lajčák, acesta confirmând că o altă întâlnire va avea loc la nivel de experţi în perioada următoare şi la nivel de conducere la sfârşitul acestei luni (28 septembrie).

A.Vučić a declarat, după întâlnire, că participanţii au „armonizat în esenţă” problema persoanelor strămutate şi dispărute în plan intern, precum şi problemele economice. El a menţionat, de asemenea, că au fost abordate două noi subiecte, inclusiv chestiunea Comunităţii municipalităţilor sârbe din Kosovo şi cerinţele financiare ale ambelor părţi.

La rândul său, A.Hoti a spus că s-au făcut progrese în direcţia „ajungerii la un acord final” cu Belgradul, care ar trebui să fie obligatoriu din punct de vedere juridic. A.Hoti şi A.Vučić şi-au confirmat angajamentul faţă de integrarea în UE şi dorinţa lor de a avansa cu dialogul Belgrad-Priştina mediat de UE. Preşedintele sârb, A.Vučić, şi prim-ministrul kosovar, A.Hoti, au declarat că „acordă cea mai mare prioritate integrării în UE şi continuării negocierilor privind dialogul Belgrad-Priştina facilitat de UE, care este un element cheie al căilor lor de integrare”.

Drept urmare, se poate afirma că şi în relaţia cu UE au fost înregistrate „progrese depline” pe subiecte de cooperare economică şi persoane dispărute, care au fost deja discutate în cadrul reuniunii lor anterioare din iulie, la Bruxelles.

Pactul de la Bruxelles include deschiderea tranzitului feroviar şi rutier, dar şi concentrarea pe crearea de locuri de muncă, potrivit unei „declaraţii comune” concepută de Înaltul Reprezentant al UE pentru afaceri externe şi politica de securitate, Josep Borrell.

Cu toate acestea, UE a avertizat Serbia şi Kosovo cu privire la negocierile lor din SUA, care ar putea ameninţa politica de lungă durată a blocului comunitar, fiind subliniată problema mutării ambasadelor la Ierusalim. Despre acest subiect,  purtătorul de cuvânt al Comisiei Europene, Peter Stano, a precizat că „nu există un stat membru al UE care să aibă o ambasadă la Ierusalim”, iar orice demers diplomatic care ar putea pune la îndoială poziţia comună a UE cu privire la Ierusalim ar putea deveni o problemă serioasă de îngrijorare şi regret.

Astfel, Serbia şi Kosovo - care vor să adere la UE - ar fi primele naţiuni din Europa care vor urma Guatemala şi SUA în relocarea la Ierusalim a ambasadelor lor din Israel, îşi pot submina speranţele de aderare la UE, mutându-şi ambasadele la Ierusalim.

Oficialii sârbi au părut să se retragă de la angajamentul făcut cu privire la ambasada din Israel, ministrul de externe Ivica Dačić afirmând că decizia finală va trebui discutată de guvern şi va depinde de „o serie de factori”, inclusiv de dezvoltarea viitoare a legăturilor cu Israelul. Între timp, preşedintele kosovar, H.Thaçi, a avut o convorbire telefonică cu preşedintele Turciei, Recep Tayyip Erdoğan, încercând să calmeze situaţia cu privire la decizia de recunoaştere a Israelului, preşedintele kosovar precizând că „o astfel de recunoaştere nu va încălca în niciun caz parteneriatul strategic cu Turcia”.

Mesajele exprimate de oficialii de la Bruxelles au aruncat o umbră asupra acordului de la Casa Albă, chiar dacă premierul israelian a subliniat că ambele naţiuni vor avea deschise ambasade la Ierusalim.

Concluzii

Liderii Serbiei şi Kosovo s-au angajat în negocieri intense intermediate de UE cu privire la normalizarea relaţiilor, iar optimismul cu privire la susţinerea semnificativă a cooperării economice între cele două entităţi de către SUA este deja diminuată.

Acest aspect este întărit şi de declaraţiile preşedintelui sârb, A.Vučić, şi prim-ministrului kosovar, A.Hoti, care au afirmat „că acordă cea mai mare prioritate integrării în UE şi continuării negocierilor facilitate de UE, ca element cheie al normalizării relaţiilor dintre cele două entităţi”. În contextul a ceea ce a fost descris ca o „declaraţie comună” emisă de la nivelul lui Josep Borrell, A.Vučić şi A.Hoti au spus, de asemenea, că „s-au angajat să-şi dubleze eforturile pentru a asigura alinierea ulterioară la UE în conformitate cu obligaţiile lor”.

A devenit foarte clar că, după întâlnirea mediată de UE, A.Vučić şi A.Hoti s-au relansat pe calea europeană.

Dar tot cei doi oficiali au afirmat că „documentele recent convenite la Washington, bazate pe angajamentele anterioare legate de dialog asumate de cele două părţi, ar putea oferi o contribuţie optimă pentru atingerea unui acord cuprinzător şi obligatoriu din punct de vedere juridic privind normalizarea relaţiilor”.

Devine din ce în ce mai clar că după reuniunea de la Washington, reuniunea de la Bruxelles, care a avut loc trei zile mai târziu, poate fi catalogată ca fiind una decisivă, ambele părţi dându-şi seama că este important să se meargă mai departe şi să se rezolve problema statutului Kosovo. Pare a fi foarte limpede că decizia pentru soluţionarea dosarului Kosovo poate fi găsită şi adoptată doar împreună cu eforturile UE şi ale SUA. Bruxelles preia în mod clar conducerea acestui proces având în vedere că Serbia şi Kosovo fac parte din geografia, istoria şi cultura Europei, dar soluţionarea acestui caz nu poate fi dusă la bun sfârşit fără sprijinul şi ajutorul SUA.