Turcia, între S-400 şi Patriot. Va mai zbura F-35 pe cerul Turciei?

Semiluna politică în descreştere...

Luna aprilie pare să nu fi fost una fastă pentru preşedintele Turciei... nu i-a mers prea bine nici în afacerile de acasă, nici în cele externe...

După numărarea voturilor exprimate la alegerile locale din 31 martie, Recep Tayyip Erdoğan şi formaţiunea sa politică, Partidul Justiţiei şi Dezvoltării (AKP), au pierdut controlul marilor oraşe. Primăriile celor mai mari trei aglomerări urbane din Turcia, capitala Ankara, Istanbulul, Izmirul, precum şi ale altor mari oraşe, sunt acum conduse de reprezentanţii opoziţiei, coalizată în jurul Partidului Republican (fondat de Atatürk)... Un semn că popularitatea „sultanului“ scade, dar acesta deţine încă suficiente pârghii să păstreze controlul.

Şi în timp ce turcii îşi exprimau preferinţele la urnele de vot, partenerii NATO de peste ocean ajungeau la concluzia că, după ce avertizările declarative repetate la adresa Ankarei de a renunţa la cumpărarea de armament rusesc nu au avut niciun rezultat, trebuie să treacă la măsuri mai „convingătoare“...

Un contract „supărător“...

Istoria despre F-35 şi S-400 durează de mai mulţi ani şi face parte dintr-o serie de probleme care provoacă tensiuni puternice în relaţiile dintre cele două ţări.

În decembrie 2017, Rusia şi Turcia au semnat un acord privind furnizarea sistemului anti-aerian S-400 către partea turcă, în valoare de aproximativ 2,5 miliarde de dolari. Pentagonul a criticat decizia Turciei de a cumpăra mai curând un sistem anti-aerian din Rusia, decât să investească într-o tehnologie dezvoltată în cadrul NATO.  

Acordul a provocat preocupare în Occident deoarece Turcia este membru NATO şi sistemul rusesc nu poate fi integrat în arhitectura militară a Alianţei.

Ankara mai ajunsese la o înţelegere cu privire la cumpărarea unui sistem similar de la o companie de stat chineză, sancţionată de SUA pe motivul unor vânzări de rachete către Iran, însă a renunţat în urma presiunilor Washingtonului.

În decembrie anul trecut, Departamentul de Stat a aprobat o posibilă vânzare a sistemului Patriot către Turcia, pentru un preţ total estimat la 3,5 miliarde de dolari. Pe 3 ianuarie, o delegaţie a SUA a depus o ofertă oficială, care a expirat la sfârşitul lunii martie. Însă oferta nu a răspuns la două solicitări majore ale părţii turce: asigurarea unui credit şi producţia în comun.

Guvernul turc a ignorat termenul fixat de Washington pentru luarea unei decizii. Fără să respingă public propunerea americană, preşedintele turc a precizat în mod repetat că nu se va retrage din contractul pentru cumpărarea sistemului anti-aerian rus S-400, prima unitate urmând să fie livrată în luna iulie şi să devină operaţională în octombrie a.c.

Drept urmare, Washingtonul a anunţat Ankara că nu poate avea ambele sisteme şi dacă acordul cu ruşii va fi onorat, Turcia riscă să piardă livrarea avioanelor de luptă multi-rol Lockheed Martin F-35 şi ar putea face obiectul unor sancţiuni în virtutea legii americane CAATSA (Countering America’s Adversaries Through Sanctions Act, adoptată în 2017) care, printre altele, prevede sancţiuni la adresa Iranului, Rusiei şi Coreii de Nord.

Despre sistemul S-400 (codificare NATO SA-21 Growler)

Conceput pentru a intercepta elicoptere, avioane şi rachete, inclusiv rachete de croazieră şi balistice cu rază scurtă şi medie de acţiune, sistemul S-400 poate localiza şi lovi aproape orice tip de obiect zburător. Modul de operare constă în trei etape: depistarea ţintei, stabilirea traiectoriei şi decizia comandantului de a trage sau nu. Un mare avantaj al sistemului este mobilitatea. Acesta poate fi instalat în doar cinci minute, iar pregătirile sunt realizate de numai trei militari.

Sistemul dispune de un radar care poate detecta ţinta de la 600 km, la o altitudine maximă de 30 de km, şi poate fi echipat cu patru tipuri diferite de rachete: racheta 40N6 cu sistem activ şi autonom de căutare a ţintei – pentru o rază de 400 km, racheta 48N6 cu sistem semiactiv, ghidată de radar pe prima parte a traiectoriei – pentru o rază de 250 km, racheta 9M96E2 specializată pe ţinte foarte rapide şi înalt manevriere – o rază maximă de 120 km şi racheta 9M96E, cu raza de 40 km.

În prezent, sistemele anti-aeriene Patriot şi S-400 acaparează piaţa sistemelor anti-aeriene, în pofida preţurilor de miliarde de dolari. În timp ce Patriot beneficiază mai mult sau mai puţin de piaţa aliaţilor SUA, S-400 este nevoit să-şi câştige o piaţă numai pe baza capabilităţilor sale. Până acum, Turcia şi China s-au orientat spre acest sistem, în pofida competitţiei cu Rusia pe piaţa internaţională de armament. O altă comandă va veni probabil din India, unde procesul intern de aprobare a achiziţiei este aproape încheiat.

De asemenea, Arabia Saudită, Marocul şi Irakul se pare că sunt în negocieri pentru cumpărarea acestui sistem.

Un alt sistem American, THAAD (Terminal High Altitude Area Defense), destinate interceptării de rachete balistice la înaltă altitudine, poate fi de asemenea un competitor pentru S-400 în ceea ce priveşte o parte a capabilităţilor, dar acesta nu este subiectul unor vânzări internaţionale la liber.

Nu este scopul articolului de a analiza capabilităţile acestor sisteme, însă cei interesaţi pot găsi mai multe detalii şi chiar o comparaţie aici.

Prima „victimă“ a sistemului S-400 -  avionul multi-rol F-35

Şi ameninţările au început să devină fapte... La sfârşitul lunii martie, un grup de senatori, atât democraţi, cât şi republicani, au depus la Senat un proiect de lege destinat să blocheze livrările de avioane F-35 către Turcia, dacă nu se confirmă oficial că Ankara renunţă la achiziţionarea de sisteme de apărare antiaeriană S-400 ruseşti.

Proiectul de lege solicită preşedintelui american „să ofere o certificare în scris Congresului“ că Turcia nu va achiziţiona S-400 pentru ca livrările de F-35 să poată continua.
Documentul, a subliniat James Lankford, unul dintre iniţiatori, trimite un mesaj clar guvernului turc că nu poate dispune deopotrivă şi de tehnologii sensibile militare americane, şi de tehnologie militară rusă.

Mai mult, la începutul lunii, Pentagonul a suspendat livrarea către Turcia a echipamentelor terestre necesare operării şi mentenanţei avioanelor F-35. Potrivit declaraţiilor, sub protecţia anonimatului, a doi înalţi funcţionari americani, preluate de Reuters, Washingtonul a înştiinţat Administraţia de la Ankara că nu va mai primi echipamentele asociate livrării avioanelor F-35 fabricate de compania Lockheed Martin.

Decizia Pentagonului de a îngheţa programul F-35 pentru Turcia n-a fost luată brusc, anterior având loc mai multe runde de discuţii între cele două părţi. Turcii au propus chiar crearea unui grup tehnic de lucru comun care să găsească o soluţie pentru continuarea programului. Însă Departamentul de Stat a pus problema într-o logică ultimativă, argumentând că SUA şi Turcia au avut deja discuţii pe acest subiect la începutul lunii februarie organizate într-un grup de lucru pe apărare şi securitate, iar poziţia  Washingtonului a fost clară: F-35 şi S-400 sunt incompatibile, acest lucru fiind reiterat cu fiecare ocazie, inclusiv pe timpul discuţiilor la nivel înalt dintre reprezentanţii celor două ţări.

Turcia planificase achiziţionarea a 100 de avioane F-35, iar mai mulţi piloţi turci au început pregătirea cu partea americană. În iunie 2018, SUA au livrat Turciei primele două avioane F-35, iar alte două au fost livrate chiar în prima săptămână a lunii aprilie, însă către Baza Aeriană Luke din Arizona, unde se pregătesc piloţii turci.

De asemenea, Pentagonul a anunţat că se va reorienta în cazul în care Ankara va fi înlăturată din lanţul de furnizori pentru producţia acestui avion militar.

Consecinţe „grave“...

Purtătorul de cuvânt al Pentagonului, Eric Pahon, a subliniat că alegerea Ankarei „va avea consecinţe grave“. Măsurile de răspuns avute în vedere de partea americană vor fi numeroase. După blocarea livrării avioanelor F-35, autorităţile americane ar putea trece la alte contracte, precum cel al elicopterelor Black Hawk.

Şi Biroul Reprezentantului American pentru Comerţ (US Office Representative) a anunţat că intenţionează să suspende sistemul comercial preferenţial pentru Turcia şi să re-examineze eligibilitatea Turciei după ce Ankara a stabilit tarife de retorsiune asupra produselor americane după diferendul de anul trecut.

De semnalat „atenţionarea“ (poate cea mai dură) vice-preşedintelui SUA, Mike Pence, tot la începutul lunii (miercuri, 03 aprilie): „Washingtonul nu va rămâne pasiv“ în timp ce Ankara cumpără armament de la un adversar. „Turcia trebuie să aleagă: rămâne un partener esenţial în cea mai de succes alianţă militară din istorie, NATO, sau vrea să rişte securitatea acestui parteneriat prin luarea unor decizii nechibzuite care subminează Alianţa?“ a precizat M.Pence la Washington.

Anterior, ministrul de externe turc, Mevlüt Çavuşoğlu, reiterase că Ankara nu va renunţa la cumpărarea sistemului de apărare anti-aeriană S-400 produs de Rusia.
Contractul cu Moscova este „încheiat", menţionase oficialul turc.

Nu se întrevede o cale de ieşire...

În pofida avertizărilor şi măsurilor adoptate de Washington, este de notat că Ankara nu a anunţat nici măcar o dată că şi-ar putea schimba decizia privind achiziţionarea S-400, nedorind să-şi compromită eforturile pentru găsirea unei baze de înţelegere cu Rusia asupra Siriei. Mai mult, în a doua săptămână din aprilie, preşedintele turc a efectuat o vizită la Moscova, iar unul din subiectele discutate cu omologul rus, Vladimir Putin, a fost chiar contractul privind achiziţionarea sistemului S-400. În conferinţa de presă organizată după întâlnire (luni, 8 aprilie), Erdoğan a precizat că Turcia nu va renunţa la cumpărarea sistemului rus S-400: „Acesta este dreptul nostru suveran. Nimeni nu ne poate cere să renunţăm la acest lucru. Am stabilit deja o foaie de parcurs pentru S-400, s-au făcut paşii corespunzători”, a spus liderul turc.

Angajamentul a fost confirmat de preşedintele rus, care a subliniat că livrarea sistemului de rachete sol-aer S-400 către Turcia este o prioritate.

Exact o săptămână mai târziu (15 aprilie), ministrul de finanţe al Turciei, Berat Albayrak, s-a deplasat la Washington, unde a avut o întâlnire cu preşedintele Statelor Unite, Donald Trump, în care s-a discutat despre decizia Turciei de a achiziţiona sistemul rusesc de apărare antirachetă S-400. Potrivit oficialului turc, Trump „a fost foarte rezonabil, cu o înţelegere pozitivă a procesului referitor la necesitatea S-400 pentru Turcia”, însă nu a făcut publice alte detalii.

Pe 24 aprilie, societatea naţională rusă de export de armament Rosoboronexport, citată de Interfax, a anunţat că livrările de rachete ruse de tip S-400 către Turcia vor începe în luna iulie a.c.

Albayrak – ginerele lui Erdoğan – s-a întâlnit cu omologul său, secretarul Trezoreriei SUA, Steven Mnuchin, şi cu Jared Kushner, consilier al Casei Albe, ginerele preşedintelui american, cu care a discutat inclusiv despre creşterea (...?) comerţului bilateral de la volumul actual de 20 de miliarde anual până 75 de miliarde. Să se fi ajuns la un „deal”?

Turcia prinsă între SUA şi Rusia...

Exceptând posibilitatea ca Washingtonul să revină supra deciziei de a nu permite coabitarea avionului F-35 cu sistemul S-400 (scenariu puţin probabil dat fiind evoluţia abordării autorităţilor americane), continuarea contractului cu Rusia va duce la excluderea Turciei dintre beneficiarii noului avion.

Probabil, trimiterea acasă a piloţilor va fi măsura care va scoate definitiv Turcia din programul F-35. Deocamdată americanii se mişcă gradual…

Din punct de vedere al lanţului de producţie, ieşirea Turciei din program ar întârzia livrările cu 45-90 de zile, Turcia fiind responsabilă pentru producţia a aproximativ 6-7% din componente.

În acest caz, opţiunile Turciei vor fi foarte limitate: Suhoi 57 din Rusia, un avion care este încă foarte departe de operaţionalizarea deplină şi a cărui achiziţionare ar răci şi mai mult relaţiile cu SUA şi NATO, varianta chineză şi programul turcesc de dezvoltare al unui avion de generaţia a V-a, ultimele două nefiind de luat în serios din cauza greutăţilor majore întâmpinate.

Astfel Turcia va rămâne la F-16, dacă americanii vor mai fi dispuşi să asigure piesele de schimb.

Vestea primită de peste Atlantic a picat cum nu se poate mai prost şi pentru economie, Banca Centrală a Turciei cheltuind doar în luna martie 2019 o treime din rezervele valutare în încercarea de a susţine lira turcească aflată într-o cădere continuă şi rezervele valutare atingând un nou minim extrem de periculos (24,7 miliarde de dolari), raportat la o economie cu un PIB estimat pentru 2018 de 1.240 miliarde de dolari. Decizia ar fi o lovitură dură pentru industria turcă, afectând 17% din exporturile Turciei spre SUA.

De asemenea, după un deceniu de creştere, industria de apărare din Turcia riscă să devină victima sistemului S-400. SUA ar putea bloca Turciei exportul altor produse militare, inclusiv elicopterul de atac cu două motoare T129, construit de TAI (Turkish Aircraft Industries) sub licenţa firmei italiano-britanice AgustaWestland. Anul trecut, Turcia a semnat un acord de 1,5 miliarde de dolari cu Pakistanul pentru vânzarea a 30 de elicoptere T129. Dar pentru a efectua livrările, Turcia are nevoie de licenţe de export din SUA. Iar în decembrie anul trecut şi guvernul filipinez a ales modelul T129, fiind în discuţii cu Ankara pentru opt elicoptere.

În timp ce tensiunile bilaterale se concentrează pentru moment asupra S-400, alte litigii nesoluţionate continuă să erodeze încrederea între cele două părţi. La dezacordurile politice centrate pe Orientul Mijlociu, precum strategia în Siria şi sancţiunile impuse Iranului, s-a adăugat şi cel asupra Venezuelei: Washingtonul îl susţine liderul opoziţiei, Juan Guaidó, în timp ce Ankara este de partea preşedintelui Nicolas Maduro.

Pe de altă parte, nici renunţarea la contract nu este o variantă mai bună. Relaţiile bilaterale între Turcia şi Rusia s-au îmbunătăţit din nou după criza avionului rus doborât în Turcia în 2015, înregistrând evoluţii considerabile în domeniile politic, diplomatic, militar şi economic. Relaţiile strânse dintre cei doi lideri, Erdoğan şi Putin, parteneriatele axate pe interese comune şi nemulţumirea faţă de politicile SUA din ultima perioadă au fost factori importanţi ai dezvoltării relaţiilor între cele două ţări, deşi mai există dezacorduri asupra mai multor subiecte (Siria, de exemplu).

Potrivit datelor Serviciului Vamal Federal din Rusia, în primele şase luni ale anului 2018, volumul schimburilor comerciale a crescut cu 37% (13,3 miliarde de dolari), iar  Turcia a devenit al patrulea cel mai mare partener comercial al Rusiei.

Există proiecte importante realizate de ambele ţări în domeniul energetic cum ar fi Centrala Nucleară Akkuyu şi gazoductul Turkish Stream. Akkuyu va acoperi 10% din consumul total de energie şi va avea o importanţă strategică din perspectiva asigurării necesarului de energie al economiei turceşti. Proiectul Turkish Stream va garanta asigurarea necesarului de gaze naturale, iar în etapa a doua este programată extinderea conductei spre ţările balcanice.

În loc de concluzie...

Problema generată de decizia Turciei de a cumpăra sistemul rusesc S-400 pare să fie mult mai complicată, fiind de fapt legată de competiţia marilor puteri de a redesena harta zonelor de influenţă. Şi Turcia este o ţară deosebit de importantă atât pentru SUA, cât şi pentru Rusia.

Numai că deciziile autorităţilor de la Ankara au făcut ca ţara să fie prinsă între două pietre de moară, care se învârt invers, şi dintre care este greu de previzionat cum va reuşi să iasă. Şi situaţia internă şi regională complică şi mai mult lucrurile.

Un lucru este cert, însă: costurile vor fi semnificative, şi nu numai pentru Turcia...