Trump înfige steagul israelian pe Înălţimile Golan

Înălţimile Golan – ce poate face un „tweet” (de acord... nu al oricui!)

Luni (25 martie), preşedintele american, Donald Trump, a recunoscut formal suveranitatea israeliană asupra Înălţimilor Golan, după ce o postare pe Tweeter (cum altfel... !?) de săptămâna trecută (joi, 21 martie) anunţa că este timpul pentru ca SUA să „recunoască complet” suveranitatea Israelului asupra teritoriului cucerit prin război: „După 52 de ani a venit timpul ca SUA să recunoască pe deplin suveranitatea Israelului asupra Înălţimilor Golan, care au importanţă strategică  pentru securitatea statului israelian şi stabilitatea regională!“.

Trump a semnat actul oficial pe timpul unei vizite a premierului israelian, Benjamin Netanyahu, la Casa Albă, scurtată (întâmplător?) de lansarea unei rachete din Fâşia Gaza în dimineaţa zilei de luni asupra unei zone locuite din centrul Israelului, soldată cu rănirea a şapte persoane. Deşi Hamas a negat orice implicare în atac, în după-amiaza aceleaşi zile, FA israeliene au ripostat prin zeci de lovituri aeriene asupra unor „ţinte teroriste“ din Fâşie. „Ne confruntăm cu probleme de securitate”, a declarat Netanyahu la Washington, înainte de a se îmbarca la bordul avionului său, potrivit unui comunicat al biroului premierului israelian.

În acelaşi timp, tot la Washington, începuse reuniunea anuală a grupului pro-israelian American Israel Public Affairs Committee (AIPAC), pe timpul căreia vorbitor după vorbitor (personalităţi locale sau reprezentanţi din diferite ţări) şi-au exprimat sprijinul pentru Israel.

Înălţimile Golan (Golan Heights), teritoriu aparţinând Siriei) reprezintă o fâşie de pământ de aprox. 70 km (pe axa nord-sud) x 40 km (pe axa est-vest), ocupată de Israel în timpul Războiului de Şase Zile din 1967 (Six-Day War) şi anexată în 1981, demers nerecunoscut internaţional.

Rezoluţia 497 a ONU ,adoptată în unanimitate de cei 15 membri ai Consiliului de Securitate în 1981 (deci şi de SUA), după anexare, stipulează că „decizia Israelului de a-şi impune jurisdicţia şi administrarea în teritoriile siriene ocupate Înălţimile Golan este nulă şi fără efect internaţional legal“ şi solicită Israelului anularea acesteia.

Zeci de ani situaţia a rămas neschimbată: forţele siriene au făcut ultima încercare de a recupera teritoriul în 1973, iar ulterior guvernul israelian l-a perceput ca pe o potenţială monedă de schimb pentru obţinerea unui tratat de pace cu Siria. SUA au sprijinit acest status-quo, dar, în ultimii ani, volatilitatea alianţelor şi rivalităţilor în Orientul Mijlociu, precum şi războiul civil care a generat haos în Siria, au condus spre o nouă abordare a statutului Înălţimilor Golan.

A fost de ajuns un „tweet“ pentru o schimbare pentru care jumătate de secol a fost prea puţin ... mesaj postat cu doar patru zile înainte de vizita premierului israelian, cu 19 zile înainte de alegerile din Israel, de la care Netanyahu speră un nou mandat... Nicio administraţie americană nu a mers atât de departe în sprijinul Israelului (cel puţin oficial), însă decizia lui Trump nu a fost o surpriză având în vedere sprijinul puternic arătat aliatului său prin recunoaşterea anterioară (2017) a Ierusalimului drept capitală şi pregătirea unui nou plan de pace, probabil favorabil Israelului, ce urmează a fi făcut public, tot probabil, după alegerile de pe 9 aprilie.

Reacţii („la vedere“) – toţi pentru păstrarea status-quo-ului

Decizia preşedintelui american a fost primită cu reticenţă de ONU, Uniunea Europeană şi statele arabe, care avertizează că ar putea fi declanşată o nouă criză în regiune.

• „Statutul juridic al Înălţimilor Golan rămâne neschimbat“, a precizat luni purtătorul de cuvânt al ONU, Stéphane Dujarric. „Pentru Secretarul General (Antonio Guterres) este clar că statutul Înălţimilor Golan nu s-a schimbat. Politica ONU faţă de Înălţimile Golan rezidă din rezoluţiile adoptate de Consiliul de Securitate, iar această politică, din nou, nu s-a schimbat”, a subliniat S.Dujarric.
• Germania, Franţa, Marea Britanie, Belgia şi Polonia, state UE membre ale CS al ONU, au respins marţi decizia americană de a recunoaşte suveranitatea Israelului asupra Înălţimilor Golan. În aplicarea rezoluţiilor ONU, „noi nu recunoaştem suveranitatea Israelului asupra teritoriilor ocupate de Israel după iunie 1967, incluzând Platoul Golan”, au subliniat ambasadorii la ONU ai celor cinci ţări menţionate, care au adăugat că „Anexarea unui teritoriu cu forţa este interzisă de dreptul internaţional. Orice declaraţie privind schimbarea unilaterală a frontierei este contrară regulilor de drept internaţional şi Cartei Naţiunilor Unite”.
• Recunoaşterea suveranităţii Israelului asupra Platoului Golan riscă să amplifice tensiunile în Orientul Mijlociu, a avertizat Moscova. 
• Turcia a criticat dur decizia SUA, catalogând-o drept o încălcare gravă a legislaţiei internaţionale. „Această decizie nefericită demonstrează că Administraţia Statelor Unite continuă să fie parte din problemă, în loc să fie parte din soluţie în ceea ce priveşte Orientul Mijlociu”, se menţionează într-un comunicat emis de MAE turc.
• Siria a catalogat gestul „un atac flagrant la suveranitatea şi integritatea teritorială a ţării […], care face din SUA principalul duşman al arabilor“. Arabia Saudită, Bahrain, Qatar şi Kuweit, aliate regionale al SUA au respins decizia SUA de a recunoaşte suveranitatea israeliană asupra Înălţimilor Golan, motivând că acest teritoriu este pământ arab ocupat. „Decizia preşedintelui Trump va avea efecte negative semnificative asupra procesului de pace din Orientul Mijlociu şi asupra securităţii şi stabilităţii în regiune”, se arată într-un comunicat publicat de agenţia de stat a Arabiei Saudite, SPA. Recunoaşterea suveranităţii israeliene este descrisă ca fiind o încălcare clară a Cartei ONU şi a dreptului internaţional. Kuweit şi Bahrain au informat că regretă decizia, iar Qatarul a cerut Israelului să îşi încheie ocupaţia şi să respecte rezoluţiile internaţionale.

De ce... şi de ce acum?

De ce nu a recunoscut SUA suveranitatea Israelului asupra Înălţimilor Golan până acum, deşi au fost momente în care controlul israelian asupra acestui teritoriu era mult mai evident? De ce a ales Trump acest moment pentru schimbarea unei politici de 50 de ani? A fost decizia luată în urma unui proces de analiză inter-departamentală? De ce nu a fost amânată după alegerile din Israel?

Sunt posibile mai multe explicaţii pentru nerecunoaşterea, anterior acestui moment, de către Washington a controlului Înălţimilor Golan de către Israel, printre care dorinţa de a nu ofensa statele arabe şi preocuparea că un astfel de demers ar putea legitima anexări de teritorii prin confruntări armate, împotriva rezoluţiilor ONU. Dar una din cele mai evidente este cea mai simplă: Israelul nu a urmărit, până acum, obţinerea suveranităţii Înălţimilor Golan, chiar dacă acest teritoriu oferea avantajul strategic de a putea supraveghea teritoriul sirian în adâncime. Aproape toţi premierii israelieni, inclusiv Netanyahu, au sperat că acest pământ ar putea fi „parte“ a unui acord de pace cu Siria, similar Sinai-ului cu Egiptul în 1979. Buffer-ul Golan a fost cea mai puţin încercată frontieră, mulţumită şi ermeticităţii regimului sirian.

Un expert pe Orientul Mijlociu care a lucrat în Departamentul de Stat între 1978 şi 2003, Aaron David Miller, susţine că nu a existat niciodată vreo intenţie a vreunei administraţii, republicană sau democrată, de a recunoaşte suveranitatea Israelului asupra Înălţimilor Golan, eforturile fiind direcţionate pentru facilitarea încercărilor mai multor premieri israelieni de a negocia un acord de pace cu Siria.

Ambasadorul SUA în Israel (2011-2017) pe timpul Administraţiei Obama, Daniel Shapiro, a subliniat că o astfel de decizie nu a fost luată în considerare pe timpul mandatului său. Mai mult, premierul Netanyahu s-a angajat în 2010-2011 în negocieri cu Siria pentru un acord de pace, care au continuat până la revolta sirienilor. Evoluţiile ulterioare din Siria, cu emergenţa trupelor iraniene sau aliate (Hezbollahul libanez), au determinat schimbarea circumstanţelor abordării israeliene a securităţii la graniţa de nord.

Este posibil ca decizia lui Trump să fie o compensaţie a unui alt anunţ postat pe Tweeter, retragerea trupelor americane din Siria, în sensul unei asigurări pentru Israel în cazul unor acţiuni dinspre nord. Totuşi, SUA ar fi putut susţine controlul de facto al Israelului asupra Înălţimilor Golan, fără a recurge la o recunoaştere formală a suveranităţii.

Deci, decizia lui Trump pare mai mult motivată politic, decât bazată pe o strategie fundamentată de politică externă.

Încă de la preluarea mandatului, Trump a afişat o relaţie apropiată cu Netanyahu şi a făcut o serie de mişcări politice, în pofida normelor internaţionale, pentru care liderul israelian i-a mulţumit călduros, incluzând mutarea Ambasadei SUA de la Tel-Aviv la Ierusalim sau retragerea din Acordul nuclear iranian. Mai mult, Netanyahu este, se pare, prieten de familie şi cu ginerele lui Trump, Jared Kushner, care coordonează noul plan de pace între Israel şi palestinieni.

Era de aşteptat, deci, un gest de prietenie în sprijinul lui Netanyahu la alegerile din 9 aprilie, dat fiind schimbarea intervenită, prin apariţia unui rival puternic, în competiţia electorală (mai multe detalii pe acest subiect în analiza MAS de aici).

În concluzie, decizia preşedintelui american pare mai mult o încercare de influenţare a apropiatelor alegeri israeliene din aprilie... Merită? Nu este clar încă dacă aceasta va influenţa îndeajuns electoratul israelian astfel încât Netanyahu să devină cel mai longeviv premier al Israelului, dat fiind că acesta trebuie să înfrunte şi acuzaţiile de corupţie care ar putea conduce la punerea sub acuzare în această vară.

Dar dincolo de rezultat, este de notat momentul ales care a permis poziţionarea simultană a lui Netanyahu pe culmile succesului politic (obţinerea recunoaşterii suveranităţii) şi militar (întreruperea vizitei pentru „rezolvarea problemei de securitate”), amplificată de concentrarea media şi a comunităţilor evreieşti pe evenimentul AIPAC.

Şi nu este exclus ca şi Trump să fi profitat de moment şi să-şi lanseze propria campanie electorală pentru alegerile din 2020!

Efecte colaterale

Recunoaşterea de către SUA a suveranităţii israeliene asupra înălţimilor Golan nu serveşte unor obiective strategice evidente. Ce obţin SUA şi Israelul prin re-aducerea pe agenda internaţională a unei probleme al cărui status-quo, deşi neaprobat, a fost totuşi acceptat? Mai mult incită la obţinerea unor teritorii suplimentare (anexarea West Bank ???) şi la antagonizarea suplimentară a arabilor...

Deşi un principiu de bază al sistemului internaţional post - al Doilea Război Mondial a fost inadmisibilitatea anexării de teritorii prin război, prin recunoaşterea, implicit legitimizarea anexării Golanului, Washingtonul practic invită alte ţări în a-şi pune în practică pretenţiile teritoriale. Tot ceea ce le trebuie este să-şi menţină prezenţa în teritoriile vizate pentru timpul necesar declarării situaţiei drept „realitate“ şi apoi să ceară recunoaşterea acesteia.

De observat  poziţia precaută a Rusiei, care nu a trecut încă (oficial) dincolo de evocarea riscului creşterii tensiunilor în Orientul Mijlociu. Dar este posibilă o întrebare de genul „Dacă America poate recunoaşte drept legitimă ocuparea de către Israel a Înălţimilor Golan, de ce nu se poate face acelaşi lucru în privinţa ocupării de către Rusia a Crimeei?“. Mai mult, abordarea poate fi translatată şi în cazul Mării Chinei de Sud pentru Beijing.

Pe de altă parte, care va fi viitorul UNDOF (Forţa ONU de observare desfăşurată pe Înălţimile Golan, înfiinţată în 1974, care are ca misiune controlarea unei zone tampon demilitarizate)? Miercuri (27 martie) erau planificate consultări cu uşile închise ale Consiliului de Securitate privind viitorul UNDOF, al cărei mandat se încheie în iunie a.c. Este menţinerea forţei compatibilă cu noua abordare americană a statului Înălţimilor Golan?

Va fi interesant răspunsul: rezoluţia care reînnoieşte regulat mandatul UNDOF are particularitatea (unică pentru operaţiunile de pace) de a fi redactată anual, în comun, de către Statele Unite şi Rusia.