TRANSFERUL MERKEL - “MINI-MERKEL”

Congresul Uniunii Creştin Democrate din Germania a ales-o pe d-na. Annegret Kramp-Karrenbauer ca preşedinte al partidului de guvernământ, după ce d-na Merkel, de 18 ani lider al Uniunii, a anunţat că nu va mai candida la funcţia supremă în partid. Noua preşedintă a partidului a venit cu un mesaj de continuitate, dar cu o abordare selectivă a deciziilor cancelarului german. CDU trece, în prezent printr-o gravă criză politică generată de decizia d-nei Angela Merkel de a da drept de azil imigranţilor. 

Pe data de 7 decembrie 2018 au avut loc, la Hamburg, în Germania, alegerile pentru preşedinţia Uniunii Creştin Democrate (CDU), principalul partid de guvernământ, partidul al cărui lider era, de 18 ani, d-na Angela Merkel. La începutul acestei toamne, după alegerile pierdute de către CDU, consecutiv, în doua landuri importante, d-na Merkel a anunţat că nu va mai candida  la preşedinţia partidului său şi nici la alegerile din 2021, pentru funcţia de cancelar al Germaniei.

Decizia d-nei Merkel de a-i primi pe imigranţi a dus la eroziunea sa ca om politic şi la crearea unui val de reproşuri din partea alegătorilor germani şi chiar din partea membrilor propriului partid. Reacţia acestora la faptul că a permis intrarea în Germania în anii 2015-2016 a peste un milion de imigranţi, a fost dezastrul de la alegerile pentru Bundestag unde CDU a fost creditat cu mult mai puţine voturi decât la alegerile precedente. Numai tenacitatea şi abilitatea d-nei Merkel au făcut ca, după lungi negocieri, să se poată forma o coaliţie guvernamentală fragilă şi o majoritate parlamentară la limită. CDU, un partid, în esenţă conservator, a fost translatat, de d-na Merkel, din poziţia de centru dreapta conservatoare, către centrul eşichierului politic german, fapt ce a nemulţumit pe membrii partidului. În acelaşi timp, ca rezultat al aceloraşi nemulţumiri, a apărut pe tabla de şah politic din Germania o noua piesă: partidul Alternativa pentru Germania care a crescut  mult şi continuă să crească. Acesta este un partid de extremă dreaptă, constituit pe poziţia ferm declarată de grupare anti imigraţionistă. În felul acesta extremismul de dreapta german se manifestă din ce în ce mai evident, aici incluzând şi unele manifestări violente specifice acestei zone politice.

În aceste condiţii, pe data de 7 decembrie, s-au prezentat drept candidaţi pentru poziţia supremă în CDU, Annegret Kramp-Karrenbauer supranumită AKK şi poreclită “mini Merkel“, Friedrich Merz un avocat de succes şi Jens Spahn, fost ministru al sănătăţii. Primii doi au intrat in turul doi al alegerilor. Annegret Kramp-Karrenbauer este considerată o continuatoare a politicilor şi deciziilor lui Merkel. Ea nu se opune imigraţiei, dar cere o mai mare atenţie la trecutul şi apartenenţa imigranţilor la diferite grupări de crimă organizată sau terorism, lucru insuficient pentru a-i convinge pe conservatori.  Friederich Merz este un conservator convins, cu orientări evidente de dreapta. Fără a fi un extremist, el se situează în imediata apropiere a AfD. De altfel o mare parte din membrii CDU sunt mai aproape de AfD decât de socialiştii din Partidul Social Democrat/SDP, cu care sunt la guvernare.

Relaţia cu AfD este puternic influenţată şi de faptul că la acest Congres al CDU a fost votat şi sprijinul pe care partidul îl acordă Pactului pe Migraţie al ONU, care a fost atacat de toate partidele de dreapta din întreaga Europă.

D-na Annegret Kramp-Karrenbauer a câştigat cu un vot de 52% faţă de 48% cât a obţinut Merz.  Diferenţa atât de mică între cei doi candidaţi a creat, în partid, o adevărată revoluţie, cu acuzaţii de trădări. Susţinătorii lui Merz o acuză pe AKK de faptul că l-a atras de partea sa, promiţându-i o funcţie înaltă în partid, pe conservatorul Paul Ziemiak, liderul aripii tinere a CDU. Asemenea aranjamente de culise sunt nelipsite în viaţa politica germană. Reprezentant al tinerei generaţii, la 33 de ani, Ziemiak are multe idei ce nu convin membrilor conservatori, cu o vârstă in jur de 70 de ani, care-l acuză că a trădat principiile, pentru cariera sa politică. AKK a fost sprijinită de majoritatea femeilor din partid.

Annegret Kramp-Karrenbauer este membră a CDU, al cărei stil de retorică şi comportament este asemănător cu cel al d-nei Merkel, fapt care a şi dus la porecla: mini-Merkel. Ea se consideră a fi un politician mai tradiţional decât însăşi cancelarul. A devenit membru al partidului, foarte tânără, a ocupat diferite poziţii în partid şi a ajuns premier al landului Saarland din vestul Germaniei fiind numită, în luna februarie 2018, de Angela Merkel în funcţia de secretar general al partidului. Se opune căsătoriei persoanelor de acelaşi sex, susţine revenirea la serviciul militar obligatoriu ca plan prin care să-i facă pe tineri să lucreze în interesul societăţii. Sprijinită de cancelarul german, AKK devine preşedinte al CDU. Este pentru prima dată, în istoria Germaniei, când şeful partidului reuşeşte să-şi impună candidatul ca succesor la şefia partidului.

Soarta cancelarului Angela Merkel depinde într-o mare măsură de liderul CDU care poate să-i retragă sau nu sprijinul politic pentru poziţia cea mai importantă în stat. În cazul în care Merz, ar fi câştigat alegerile, probabil s-ar fi pus problema cât de mult timp d-na Merkel ar mai fi rămas in funcţia de cancelar al Germaniei şi, de aici o situaţie de confuzie la nivelul întregii Europe, obişnuită cu deciziile „doamnei de fier”.  
Prin alegerea d-nei AKK în poziţia de şef al partidului, probabil nu se mai pune în discuţie o asemenea variantă. D-na Merkel are acum la conducerea CDU o persoană care îi va fi, probabil, recunoscătoare pentru ascensiunea sa şi o va sprijini pană la încheierea mandatului de cancelar, în anul 2021. Atunci, probabil, d-na Annegret Kramp-Karrenbauer  îşi va pune problema preluării şi a fotoliului de cancelar, spre deosebire de Merz, care nu ar mai fi aşteptat atât. Dar ce opţiuni are, acum, noul preşedinte al CDU ?

Prima problemă pe care trebuie să o rezolve este problema unităţii CDU, care riscă să se dezmembreze.  Membrii partidului sunt acum divizaţi: conservatorii creştin-democraţi şi liberalii, sau mai bine zis: dreapta pro AfD versus membrii pro  Merkel. Faptul că alegerile pentru preşedinţia CDU  au fost câştigate cu doar 35 de voturi în plus, din cele 999 validate, face ca ambele părţi să se simtă la fel de puternice şi îndreptăţite să acopere zona conservatoare. Faptul că d-na Merkel a tras partidul către centrul liberal, îi face pe cei care au pierdut scrutinul să vizeze o nouă poziţie în spectrul politic mai apropiată de AfD lăsând centrul dreapta liberal d-nei AKK. CDU are probleme în estul Germaniei, unde AfD este puternic şi unii membri ai săi ar fi tentaţi să migreze către acest partid.  De aceea noua preşedintă a Uniunii Creştin Democrate trebuie să facă eforturi, pentru a reuşi, măcar parţial, să-şi recapete influenţa in aceste landuri.      

Pentru a reuni partidul, AKK trebuie să se dezică parţial de cancelarul german.  De aceea imediat după ce a fost aleasă, la primul interviu a şi declarat că nu este de acord, în totalitate, cu politicile d-nei Merkel, mai ales în ceea ce priveşte o societate deschisă imigranţilor. De aceea a solicitat constituirea unei comisii de experţi în acest domeniu, care să propună soluţii pentru viitor. De asemenea d-na Annegret Kramp-Karrenbauer a declarat că va continua ce a fost bine făcut de d-na Merkel, dar va modifica tot ceea consideră că a fost greşit.
Într-un sondaj de opinie, referitor la votul alegătorilor, ce a fost derulat la două zile după alegerea noului lider CDU, acest partid era creditat cu un procentaj de 29%, cu un 1% în plus faţă de săptămâna trecută, dar cu 32,9 % mai puţin faţă de alegerile parlamentare de anul trecut. De asemenea, SPD a căzut de la 20,5 % la alegerile din 2017 la 15%.     

Alianţa de guvernare este în prezent şubrezită nu numai de posibile demisii ale unor parlamentari CDU care trec către partidul verzilor sau către AfD dar şi de căderea în sondaje a Partidului Social Democrat (SDP). D-na Merkel poate fi pusă în situaţia de a avea un guvern nesusţinut de o majoritate parlamentară. În cazul în care d-na Annegret Kramp-Kerrenbauer nu va reuşi să-i păstreze pe conservatori, în CDU, se va pune problema votului în Bundestag pentru deciziile pe care le-ar lua d-na Merkel.
Alegerile din CDU au scos în evidenţă, prin analiza modului în care s-au manifestat opţiunile, faptul că orientarea electoratului german către extrema dreaptă este din ce în ce mai vizibilă. Opţiunea Alternativei pentru Germania a devenit nu numai o variantă dar şi o direcţie politică importantă către opţiunea naţionalistă.