30 noiembrie 2018

Tensionarea situaţiei din Kosovo: Posibilă intervenţie sârbă în caz de catastrofă umanitară

Monitorul Apărării şi Securităţii

Sursă foto: Mediafax

Mai multe evenimente din Kosovo, din ultima parte a lunii noiembrie 2018, au avut ca efect tensionarea dramatică a situaţiei economico-sociale din comunităţile sârbe din provincie, cu influenţă directă asupra evoluţiilor în planul securităţii.

Priština încearcă să-şi ”repare” imaginea, afectată de eşecul aderării la Interpol, prin forţarea unei recunoaşteri rapide din partea Belgradului.

Măsurile radicale ale Prištinei nu se bucură de sprijinul partenerilor tradiţionali din UE şi, cel puţin aparent, nici de cel al Washingtonului.

Adusă cu spatele la zid, Serbia ar putea reacţiona ferm, inclusiv printr-o intervenţie militară (limitată) în ”Kosovo”.


La 20.11.2018, în urma acţiunilor de lobby ale R.Serbia, la votul de la reuniunea anuală a Interpol de la Dubai, solicitarea ”Kosovo” de aderare la Interpol a fost respinsă, ceea ce a provocat o frustrare imensă la Priština şi dezamăgire la Washington şi în capitalele europene care au recunoscut independenţa autoproclamată a ”Kosovo” şi au susţinut cu tărie aderarea la Interpol.

La 21.11, Priština şi-a înăsprit hotărârea luată la începutul lunii noiembrie, de a impozita suplimentar produsele importate din R.Serbia (Serbia Centrală) şi din Bosnia şi Herţegovina, crescând cuantumul taxei de la 10% la 100%. Mai mult, decizia cabinetului ”Kosovo” interzice importul şi plata ”suprataxei” de 100% pentru produsele care nu sunt însoţite de documente vamale care să ateste că destinaţia produselor este ”Republica Kosovo”.

La 23.11, forţe speciale ale Poliţiei Kosovo (KP) au pătruns, în zorii zilei, în ”Municipalitatea Mitrovica Nord” , reţinând patru etnici sârbi, în cadrul unei operaţii privind asasinarea fostului lider politic sârb, Oliver Ivanović. Mass-media locală a informat (fapt confirmat ulterior de către autorităţile judiciare de la Priština) că a fost căutat şi un alt suspect sârb, dar acesta nu a fost găsit şi pe numele lui s-a emis un mandat naţional de arestare. Persoana în cauză a fost identificată apoi ca fiind Milan Radoičić, controversat om de afaceri sârb din nordul Kosovo, devenit între timp şi politician (vicepreşedinte al ”Listei Sârbe” din Kosovo şi Metohija/KiM).

Autorităţile de la Belgrad, în frunte cu preşedintele Serbiei, Aleksandar Vučić, au făcut apel la calm şi au încurajat populaţia sârbă din KiM să reziste şi să nu dea curs provocărilor. Totodată, la Belgrad au fost organizate mai multe ”runde de consultări” cu reprezentanţii sârbilor din KiM, Belgradul promiţând tot sprijinul posibil şi intervenţia pe lângă factorii internaţionali capabili să influenţeze Priština să revină asupra hotărârii privind suprataxarea importurilor din Serbia Centrală şi BiH.

Sub conducerea ”Listei Sârbe”, în mai multe ”municipalităţi sârbe din KiM” s-au organizat acţiuni paşnice de protest ale etnicilor sârbi, împotriva nu doar a deciziilor recente ale Prištinei, ci şi împotriva ”încălcării brutale şi sistematice a drepturilor fundamentale ale omului”, cu referire la poporul sârb din KiM. Cele mai multe proteste s-au desfăşurat în nordul localităţii Kosovska Mitrovica (în ”Municipalitatea Mitrovica Nord”).

Criza a culminat la 27.11, cu demisia primarilor şi a consilierilor din cele patru ”municipalităţi sârbe” din nordul Kosovo  şi cu adoptarea unei ”declaraţii comune” a acestora, privind încetarea oricărei colaborări cu autorităţile de la Priština, atât din cauza recentei ”suprataxe”, cât şi în urma violenţelor continue din KiM împotriva sârbilor (violenţe fizice, reţineri şi arestări nejustificate, tentativa de ucidere a lui M.Radoičić etc.). În semn de solidaritate, la aceeaşi dată şi-au încetat activitatea şi angajaţii (sârbi) din instituţiile de justiţie din nordul Kosovo (Mitrovica Nord, Zubin Potok şi Leposavić).

Autorităţile de la Belgrad au convocat Consiliul de Securitate Naţională (21.11) şi au desfăşurat mai multe reuniuni de urgenţă cu responsabilii din structurile de forţă, de securitate şi informaţii (Ministerul Apărării, Armata Serbiei, Ministerul Afacerilor Interne, Jandarmeria Serbiei, Poliţia Serbiei, Agenţia de securitate şi Informaţii/BIA).

Recentele evenimente din şi în legătură cu ”Kosovo” trebuie privite în contextul destrămării iluziilor autorităţilor de la Priština într-o soluţionare rapidă (sfârşitul anului 2018 - începutul anului 2019) a statutului său, prin încheierea unui ”acord obligatoriu” cu Belgradul, în pofida sprijinului intens pentru încheierea acordului din partea Washingtonului şi a partenerilor din UE. La un astfel de trend au contribuit mai multe revocări ale recunoaşterii independenţei autoproclamate a Prištinei (din partea mai multor state, de pe mai multe continente), eşecul (repetat) al aderării la Interpol, blocajul în formarea ”armatei Republicii Kosovo”, opoziţia fermă a Belgradului şi a sârbilor din Kosovo pentru cedarea unor facilităţi din industria energiei din ”Kosovo” (lacul şi hidrocentrala ”Gazivode”, staţia de transformare ”Valač”). Nu în ultimul rând, guvernul ”Kosovo” a fost surprins neplăcut de modificarea atitudinii administraţiei de la Washington, care a dat de înţeles că ar putea analiza (şi accepta) inclusiv un acord între Belgrad şi Priština care ar include şi o ”corecţie a graniţelor”.

Impunerea de către Priština a ”suprataxei” a fost criticată de către principalii parteneri din UE, care o consideră drept o măsură nu numai contraproductivă, dar şi în contradicţie cu prevederile unor acorduri la care ”Kosovo” este parte: Acordul de stabilizare şi asociere cu UE (ASA) sau CEFTA. Pe acest fond, au făcut apel la Priština să anuleze de îndată taxa atât oficialii UE, cât şi reprezentanţii mai multor capitale europene şi ai Washingtonului. Momentan, Priština rămâne fermă pe poziţie şi susţine că preferă căderea actualului guvern, decât renunţarea la ”suprataxă”. O astfel de atitudine poate fi pusă în legătură cu lupta politică internă şi, mai ales, cu disputa între premierul Ramush Haradinaj şi preşedintele Hashim Thaçi (potrivit mass-media din ”Kosovo”, preşedintele nu susţine ”suprataxa”).

”Suprataxa” nu are nicio logică economică sau comercială, ci este rezultatul frustrării Prištinei privind lipsa oricărui progres în procesul de recunoaştere a către Belgrad a independenţei ”Kosovo” (picătura care a umplut paharul a fost eşecul aderării ”R.Kosovo” la Interpol). Efectele nefavorabile ale deciziei Prištinei sunt suportate nu numai de către etnicii sârbi din ”Kosovo”, dar şi de către toţi cetăţenii ”Kosovo”. Ce-i drept, hotărârea are efecte catastrofale pentru comunităţile sârbe din KiM, care se bazează enorm pe importurile din Serbia Centrală.

Reacţia ineficientă a UE legată de ”suprataxă” a fost criticată atât de către oficialii de la Belgrad, cât şi de către sârbii din KiM. La protestul paşnic din nordul localităţii Kosovska Mitrovica, din 29.11, al studenţilor Universităţii din Priština ”în sistem sârbesc”, relocată în nordul Kosovo, studenţii au avut gurile lipite cu leucoplast, simbolizând ”tăcerea UE” faţă de încălcarea drepturilor omului într-o ţară aflată în pragul aderării la Uniune. Protestul s-a desfăşurat sub mottoul ”Europa, de la vorbe, la fapte”. Tot simbolic, mai mulţi studenţi au avut în mâini farfurii goale.

Între timp, hotărârea privind ”suprataxa” are efecte negative în teren, mai ales în comunităţile sârbe. Rezervele de alimente mai sunt disponibile pentru câteva zile, aceeaşi situaţie fiind înregistrată şi pentru rezervele de medicamente sau carburanţi. În cazul în care nu se vor identifica soluţii, este posibilă o catastrofă umanitară în aceste comunităţi.

Criza a oferit oportunităţi pentru manifestări de intoleranţă interetnică şi extremism: în zona Kačanik/Kaçaniku (din sudul ”Kosovo”)  s-au înregistrat acte de incendiere organizată a unor produse importate din Serbia Centrală.

Ca şi alte evenimente recente din KiM, ”suprataxa” (din 21.11) şi incursiunea forţelor speciale ale KP în Mitrovica Nord (23.11) pun presiune pe Belgrad să revizuiască implementarea unor ”acorduri tehnice” subsumate dialogului cu Priština şi ”Acordului de la Bruxelles”, mai ales privind punctele de control de la graniţa administrativă şi poliţia şi protecţia civilă ale R.Serbia de pe teritoriul KiM.

Ca şi în cazul incidentului din 29.09.2018, provocat de vizita neanunţată a preşedintelui kosovar Hashim Thaçi în nordul ”Kosovo” (Punctul de Control Brnjak şi lacul ”Gazivode”), însoţit de forţe semnificative ale KP, înarmate, ministrul sârb al apărării, Aleksandar Vulin, şi şeful Statului Major General al Armatei Serbiei, general-locotenent Milan Mojsilović, au inspectat structuri ale Brigăzii Speciale Pančevo/Bg.Spc. (dislocate în Cazarma ”Rastko Nemanjić” din Pančevo), verificând capacitatea de reacţie şi nivelul de pregătire pentru luptă al acestora . În context, ministrul A.Vulin a declarat că Bg.Spc., parte a Forţelor de Reacţie Rapidă ale Armatei Serbiei, este instruită, înzestrată şi pregătită să execute orice ordin al conducerii de stat şi al ”comandantului suprem” şi să apere poporul sârb oriunde ar fi acesta ameninţat.

Cel mai probabil, la reuniunile de urgenţă ale conducerii de stat de la Belgrad cu responsabilii din structurile de apărare, informaţii şi securitate, s-au dispus mai multe măsuri, vizând, în principal, monitorizarea mai atentă a evoluţiilor din KiM şi menţinerea unui nivel superior de alertă al Forţelor de Reacţie Rapidă.

Forţele de apărare şi securitate ale R.Serbia (Forţele de Reacţie Rapidă ale Armatei Serbiei, forţele speciale ale Poliţiei Serbiei, Jandarmeria Serbiei) dispun de potenţial uman şi logistic pentru a executa o intervenţie rapidă în KiM, dar un ordin în acest sens ar fi dat doar în caz extrem

Deşi ”se ştie” că autorităţile de la Belgrad dispun de ”planuri de contingenţă” inclusiv pentru o intervenţie în ”Kosovo”, în mass-media nu au fost prezentate niciodată detalii referitoare la aceste planuri. Inclusiv NATO este conştient de existenţa acestor planuri, o dovadă indirectă fiind avertismentele periodice (ocazionate de inflamarea situaţiei de securitate din KiM) privind riscurile pe care le-ar comporta o intervenţie a forţelor de securitate ale Belgradului în ”Kosovo”, inclusiv un conflict direct cu KFOR.

La rândul său, Belgradul este conştient de aceste riscuri şi face eforturi pentru a preveni o astfel de intervenţie, prin campanii politice şi diplomatice pe lângă principalii factori de presiune şi influenţă în ”Kosovo”, Washingtonul şi unele capitale europene (Berlin, Londra, Roma, Paris), dar şi principalii aliaţi externi ai Serbiei în acest caz, Moscova şi Beijingul.

Într-un astfel de context se pune problema care este ”linia roşie” pe care nu ar mai suporta-o Belgradul în legătură cu presiunile Prištinei la adresa comunităţii sârbe din KiM. La problemele deja cunoscute care ar putea fi motiv al unei intervenţii (preluarea prin forţă a nordului KiM, violenţe de masă în comunităţile sârbe, preluarea sistemelor hidroenergetic ”Gazivode” şi de transformare ”Valač”), în prezent se poate adăuga prevenirea unei catastrofe umanitare în comunităţile sârbe. O dată cu trecerea timpului şi dispariţia rezervelor de alimente, medicamente şi carburanţi din comunităţile sârbe, acest ultim motiv devine tot mai credibil.

Evitarea escaladării situaţiei este încă posibilă, printr-o intervenţie mai hotărâtă a partenerilor tradiţionali ai Prištinei (Washington şi capitalele europene care susţin ferm independenţa ”Kosovo”), deşi aceştia au în prezent un nou focar internaţional de tensiune, disputa maritimă dintre F.Rusă şi Ucraina. Apelurile repetate ale oficialilor UE vor fi întărite de o vizită la Priština a comisarului european pentru politica de vecinătate şi extindere, Johannes Hahn, la 03.12.2018.

În câteva zile vom şti dacă va fi un decembrie fierbinte în Kosovo.