Tango emiratezo-iranian pe valurile Golfului

Este o ştire mai puţin luată în seamă dar care induce ideea că, spre deosebire de aliatul lor, Arabia Saudită (AS), EAU par să se îndrepte către o postură mai puţin ostilă care încearcă să elimine tensiunile cu Iranul printr-o diplomaţie mai robustă.

Dincolo de rezultatele acestor discuţii, de remarcat abordarea EAU – adevărat tango!

Retrospectivă... EAU împotriva Iranului!

Cu puţin peste patru ani şi jumătate în urmă, EAU şi-au redus relaţiile cu Republica Islamică Iran. Făcând acest lucru, liderii Emiratelor şi-au consolidat sprijinul pentru Riad în rivalitatea saudito-iraniană. Decizia de retrogradare a relaţiilor diplomatice a venit şi după ce EAU şi AS au lansat operaţiunile militare împotriva rebelilor Houthi, sprijiniţi de Iran, în Yemen.

De-a lungul preşedinţiei lui Donald Trump, Abu Dhabi a sprijinit puternic eforturile Casei Albe de a combate influenţa iraniană în Orientul Mijlociu, făcând din EAU un actor critic în agenda „presiunii maxime” a Administraţiei americane asupra Teheranului. În mai 2018, Abu Dhabi a susţinut decizia Washingtonului de a se retrage din Acordul nuclear iranian, iar ulterior conducerea EAU a susţinut puternic re-impunerea de sancţiuni americane asupra Iranului.

Teheranul a desfăşurat acţiuni militare de mică intensitate împotriva EAU şi a intereselor acestora în Marea Oman, precum sabotarea tancurilor petroliere, ca răspuns la sprijinul EAU pentru agenda anti-iraniană a lui Trump.

Actualitate... EAU alături de Iran!

În pofida unor astfel de fricţiuni, două delegaţii ale EAU s-au deplasat la sfârşitul lunii iulie la Teheran. La 26 iulie, o „delegaţie a păcii” a Emiratelor (aşa cum a descris-o guvernul iranian în mass-media) a vizitat Teheranul pentru discuţii ale căror subiecte rămân necunoscute publicului larg.

Patru zile mai târziu, o altă delegaţie condusă de comandantul gărzii de coastă, generalul de brigadă Mohammed Ali Musleh al-Ahbabi, s-a deplasat la Teheran. În timpul vizitei celei de-a doua delegaţii, oficialii din cele două ţări au discutat despre securitatea maritimă pe fundalul evoluţiilor periculoase care au făcut ca mediul de securitate al Golfului Persic să fie tot mai tensionat.

Semnificativ, aceasta a fost prima dată în şase ani când oficiali din Abu Dhabi şi Teheran au organizat o astfel de întâlnire, ridicând întrebări majore cu privire la o posibilă schimbare a politicii externe a Emiratelor faţă de Republica Islamică.

Un oficial emiratez a declarat că reuniunea din 30 iulie a abordat aspecte referitoare la securitatea frontierei şi la navigaţia în apele împărţite de ţările din Golful Persic. Acesta a explicat că discuţiile nu au reprezentat „nimic nou” şi nu au nicio legătură cu tensiunile politice dintre Abu Dhabi şi Teheran.

Ministerul de externe al EAU a precizat că întâlnirea s-a concentrat pe intrări ilegale, activităţi ilicite, pescuit, frontiere comune şi probleme maritime în afacerile bilaterale. Directorul departamentului de cooperare internaţională pentru securitate al EAU, Salem Mohammed al-Zaabi, şi-a exprimat satisfacţia pentru rezultatele întâlnirii.

Etemad (un cotidian iranian) a relatat că scopul întâlnirii a fost acela de a îmbunătăţi cooperarea bilaterală în domeniul securităţii maritime şi că delegaţia EAU s-a întâlnit cu generalul Ghasem Rezaei, comandantul poliţiei de frontieră din Iran.

Ce a determinat decizia EAU de a trimite aceste delegaţii în Iran?

Dacă Abu Dhabi a susţinut extrem de mult eforturile Administraţiei Trump de a izola Teheranul, nu ar fi oare o asemenea implicare publică cu oficialii iranieni, în special în capitala Iranului, o manevră care să submineze această agendă?

Două orientări s-au cristalizat în spaţiul public: una speculează că Abu Dhabi încearcă să-şi schimbe în mod fundamental relaţia cu Teheranul, urmărind o „apropiere”. Cea de-a doua a catalogat întâlnirile ca fiind relativ nesemnificative, de rutină, şi doar legate de problemele de pescuit.

Adevărul este probabil între ele. Se pare că EAU caută un dialog cu Iranul pentru a gestiona mai bine riscurile unui conflict major în fierbere în Golful Persic, ceea ce ar avea implicaţii extrem de grave pentru interesele economice şi de securitate ale Abu Dhabi. În acest sens, liderii emiratezi îşi folosesc în mod pragmatic canalele de comunicare cu Iranul, care au rămas deschise în pofida creşterii tensiunii politice dintre Abu Dhabi (şi alte capitale arabe) şi Teheran în ultimii ani.

La începutul anului 2016, EAU (spre deosebire de Arabia Saudită, Bahrain şi Sudan) nu au întrerupt complet relaţiile diplomatice cu Iranul, ci le-au redus. Prin asumarea acestui echilibru, EAU şi-a păstrat deschisă Ambasada la Teheran, în timp ce Dubaiul a continuat să primească turiştii iranieni. Deşi Abu Dhabi gestionează o mare parte din politica externă a EAU, preocupările Dubaiului şi ale altor emirate din nord au temperat politica faţă de Iran, în special în comparaţie cu cea a Arabiei Saudite.

Pe baza unor legături economice şi culturale puternice, legăturile Dubaiului cu Teheranul au fost istoric deosebite şi semnificativ diferite de relaţia dintre Abu Dhabi şi Teheran. Liderii din Dubai privesc relaţia cu Iranul printr-o lentilă comercială, prioritizând relaţiile de afaceri în detrimentul politicii. Cu toate acestea, conducătorii din Abu Dhabi, care şi-au consolidat controlul asupra EAU după criza financiară din 2009, privesc Iranul printr-o prismă de securitate.

Aceste diferenţe fundamentale între Abu Dhabi şi Dubai au complicat relaţia bilaterală între EAU şi Iran. Sancţiunile impuse Iranului, precum şi blocarea Qatarului au fost primite diferit în Dubai faţă de ​​Abu Dhabi. Dubaiul a suferit financiar atât din cauza campaniei de „presiune maximă” condusă de SUA împotriva Teheranului, cât şi din cauza embargoului asupra Doha, ambele probleme susţinute puternic de Abu Dhabi.

În mod special, conducătorul Dubaiului, şeicul Mohammed bin Rashid Al Maktoum, a salutat ideea ridicării sancţiunilor asupra Iranului la scurt timp după semnarea Acordului nuclear iranian.

Totuşi, în pofida alinierii strânse dintre Abu Dhabi şi Riad împotriva Teheranului, EAU şi Iranul au menţinut canale de comunicare între cele două ţări. În acest moment, EAU încearcă să profite de acestea pentru a promova dialogul. A face acest lucru, din perspectiva Abu Dhabi, este esenţial pentru evitarea scenariilor care ar putea duce la prinderea Emiratelor în mijlocul unui conflict armat internaţional.

Dincolo de aparenţe...

Într-adevăr, aceaste întâlniri din capitala Iranului au avut loc pe fondul evoluţiilor din regiunea vizată de Abu Dhabi. Vizita delegaţiei Emiratelor la Teheran trebuie privită şi în contextul retragerii militare din Yemen. De asemenea, răspunsul prudent al Abu Dhabi la atacurile asupra petrolierelor în zona Strâmtorii Hormuz, demonstrează mai mult un refuz de a se alătura alegaţiilor Washingtonului şi Riadului, în scopul evitării unei confruntări militare cu potenţial de escaladare.

Deşi susţin presiunea exercitată de Administraţia Trump asupra Teheranului, oficialii din Abu Dhabi nu vor un nou război în Golful Persic. După cum a declarat Anwar Gargash, ministrul de externe al Emiratelor, „trebuie să abordăm în mod clar comportamentul Iranului, dar, în acelaşi timp, să nu intrăm în criză ... Aceasta este regiunea în care trăim şi este important pentru noi să gestionăm situaţia pentru a evita o confruntare deschisă”.

Această opinie formulată de Gargash este pragmatică, având în vedere că orice escaladare în Golful Persic ar putea submina grav interesele vitale ale EAU. Din perspectiva Abu Dhabi, există un stimulent de a angaja Teheranul şi de a încerca scăderea tensiunilor printr-un dialog, în loc de a risca ca interesele EAU să devină ţintele viitoare ale Iranului.

Rămâne de văzut în ce măsură recentele discuţii maritime ale EAU şi Iranului se pot transforma în ceva mai consistent şi, dacă se va întâmpla face acest lucru, cum vor reacţiona Washingtonul şi Riadul. Lipsa oricărui răspuns oficial, până în prezent, din partea Administraţiei Trump, sugerează că, probabil, Casa Albă a adoptat o abordare de aşteptare.

Dacă demersul EAU către Teheran reuşeşte, poate va fi ceva cu care Trump va lucra. Dacă nu reuşeşte, nu va aduce niciun cost pentru SUA.

Privire dinspre Riad...

În ceea ce priveşte AS, nu este clar modul în care conducerea Regatului priveşte demersul Abu Dhabi faţă de guvernul iranian. Pe de o parte, este uşor de imaginat că saudiţii ar putea vedea acest lucru ca o „trădare” mai mare a Emiratelor, după retragerea din Yemen. Într-adevăr, întrebările sensibile rămân deschise cu privire la modul în care retragerea EAU va influenţa relaţia dintre prinţul coroanei saudite, Mohammed bin Salman (MBS), şi mentorul său, prinţul moştenitor din Abu Dhabi, Mohammed bin Zayed (MBZ).

Viziunea Emiratelor de a stabili un Yemen de Sud independent se înfruntă în mod inevitabil cu interesul Riadului de a păstra Yemenul în graniţele din 1990. Dar, dincolo de aceasta, Riadul poate vedea în întâlnirile emiratezo-iraniene o oportunitate potenţială pentru a evalua măsura în care oficialii iranieni ar putea fi dispuşi să negocieze pentru a demonstra angajamentul lor pentru dialog. Uşa dintre EAU şi Iran, deşi nu s-a închis niciodată pe deplin, a rămas mai mult crăpată de-a lungul timpului, fapt ce ar putea spori perspectivele de dialog între Statele Unite sau Arabia Saudită şi Iran.

Pe de altă parte, mass-media saudite promovează propriile naraţiuni, subliniind trei puncte cheie: EAU nu abandonează Yemenul; orice discuţie despre o breşă în alianţa saudito-emirateză provine exclusiv din Qatar şi propaganda iraniană; orice dezacorduri între Regat şi EAU sunt doar tactice...

Aşa să fie?!!

Evaluare analitică

Fără îndoială, EAU şi Iranul vor rămâne părţi interesate în nenumărate puncte de interes regionale, din Irak, Yemen şi Bahrain până în Liban. Disputa suveranităţii celor două ţări asupra unor insule din Golful Persic rămâne, de asemenea, un obstacol major în ceea ce priveşte îmbunătăţirea semnificativă a legăturilor bilaterale.

MBZ şi cei din cercul său apropiat vor continua să vadă actualul regim iranian, la putere în ultimii 40 de ani, ca o ameninţare pentru EAU şi alte state arabe. În ultimă instanţă, modul de abordare a Teheranului de către EAU a fost determinat de o evaluare a strategiilor emirateze de combatere a crizelor regionale care implică Iranul.

Atât Statele Unite, cât şi Marea Britanie, explorează opţiuni potenţiale pentru creşterea securităţii maritime în Golf, deşi planurile specifice pentru o coaliţie mai largă, incluzând alte ţări occidentale, încă nu s-au concretizat. În semn de forţă, Washingtonul a sporit desfăşurarea de trupe în regiune, în timp ce Londra a expediat un al doilea vas de război pentru a ajuta la paza navelor comerciale care operează în zonă.

După ce au circulat zvonuri speculând că Israelul ar putea face parte dintr-o iniţiativă de securitate maritimă condusă de SUA în Golful Persic, Iranul a răspuns imediat marcând participarea Israelului ca o „ameninţare clară” la adresa securităţii naţionale a Iranului.

Totuşi, ce urmăresc EAU?

Spre deosebire de aliatul AS, EAU par să se îndrepte către o postură de conciliere care încearcă să elimine tensiunile cu Iranul printr-o diplomaţie mai robustă. Această schimbare indică o divergenţă mai largă între liderul EAU, MBZ, şi prinţul coroanei saudite, MBS. Emiratele şi-au reconsiderat poziţia în Yemen, unde războiul condus de saudiţi pare a fi scăpat de sub control. Forţele guvernamentale recunoscute la nivel internaţional din Yemen au pierdut oraşul Aden, în avantajul trupelor secesioniste sprijinite de EAU.

Tema centrală a politicii externe a AS rămâne campania împotriva Iranului pentru câştigarea hegemoniei regionale. Atât Riadul, cât şi Teheranul, sponsorizează diferiţi proxi şi oferă sprijin unei serii de militari, comandanţi de război şi miliţii armate pentru a-şi proiecta influenţa în regiune.

Dar Abu Dhabi pare să reconsidere politica externă saudită a lui MBS, care s-a remarcat prin puţine succese, dar şi prin creşterea reputaţiei Riadului pentru brutalitate şi nerespectarea drepturilor omului.

Administraţia Trump a continuat să ofere Arabiei Saudite un sprijin necondiţionat, în pofida semnalărilor de abuzuri asupra drepturilor omului şi efectelor destabilizatoare ale intervenţiei saudite în Orientul Mijlociu şi Africa de Nord. Dar, dacă scopul campaniei de „presiune maximă” a Washingtonului împotriva Iranului este de a determina regimul să capituleze, se pare că va avea efectul opus.

În loc să atragă ţări din Golf împotriva Iranului, a determinat state precum EAU să se îndepărteze de Arabia Saudită şi să încerce închegarea de relaţii mai consistente şi normalizate cu conducerea din Iran.

Fierbe Golful... dar actorii din regiune nu stau degeaba ...şi caută să redeschidă porţile diplomaţiei şi să-şi fructifice oportunităţile!