TACTICOS, un sistem produs de români, folosit pe navele greceşti, turceşti şi poloneze. Când şi în România?

Tacticos – dirijorul orchestrei navale

„Tacticos este precum dirijorul unei orchestre”, ne-a declarat Jost, trainer specializat pentru forţele navale, din cadrul Thales, în momentul în care a început prezentarea sistemului de management al luptei.

 În cadrul simulării, într-o cameră în care se aflau mai multe sisteme şi erau testate mai multe scenarii, Jost ne-a explicat cum Tacticos ajută marinarii militari să proceseze, în timp rapid, informaţiile pe care le primesc de la radare şi alţi senzori, să identifice şi califice ţintele care se apropie spre nava pe care este instalat sistemul şi să le angajeze în luptă.

 Sistemul produs de Thales poate fi instalat pe mai multe tipuri de nave şi poate veni configurat în funcţie de necesităţile forţelor navale care îl folosesc.  Exemple de nave pe care este instalat Tacticos, în prezent, sunt Miecznik, din Polonia, F126 din Germania sau Tip 31 din M. Britanie, ori pe fregate antisubmarin din Ţările de Jos. De altfel, Tactios, alături de radarul Stir, a fost folosit chiar şi de Forţele Navale Franceze în Marea Roşie, împotriva rebelilor Houthi. Stir este un „track radar”, poate veni în diverse variante – precum 1.2 EO Mk2 –  şi oferă informaţii esenţiale pentru ghidarea rachetei şi a sistemelor de luptă ale navei. 

În cadrul simulării, sistemul Tacticos, instalat pe o navă de mari dimensiuni, se confrunta cu mai multe ameninţări, mai precis, două rachete şi un roi de 6 drone. Sistemul Tacticos a identificat aceste arme ca fiind ostile, după ce a strâns toate informaţiile necesare, şi a pus la dispoziţia operatorului folosirea armelor din dotare pentru doborârea acestora. Decizia este, astfel, luată mai uşor de marinarii militari, care pot, în doar câteva secunde şi prin două „click-uri”, să selecteze ţinta, să activeze lansarea rachetei din dotare – pe navă se aflau rachete VL Mica şi un sistem electro-optic de observare şi urmărire Mirador – şi să o neutralizeze. Având în vedere că nava se confrunta cu 8 ameninţări deodată, întreaga „operaţiune” de neutralizare a acestora a durat între 2-3 minute (deşi militarii cu experienţă ar putea să o termine mai rapid). Bineînţeles, nu doar VL Mica este racheta care poate fi instalată pe Tacticos. Pot fi instalate şi rachete SM-3, Exocet sau arme de 76 mm, 35 mm, STING LRF, de fapt, mai toate tipurile de arme dezvoltate în cadrul NATO.

Excelenţa românească se exportă

40% din sistemul Tacticos este produs pe Şoseaua Orhideelor din Bucureşti, de cei 650 de angajaţi ai Centrului de Excelenţă Thales România, înfiinţat în 2019, iar acum reprezintă partea esenţială a „creierelor” de pe navele a peste 25 de ţări. Excelenţa României se „exportă”, aşadar, de mai multă vreme, iar întrebarea este, bineînţeles, când ar putea şi România să beneficieze de produsul creat de români, mai ales că Thales va creşte numărul de angajaţi până la 1.800 de oameni, până în 2030, iar dezvoltarea ulterioară a sistemului Tacticos va fi făcută, apoi, preponderent în România. Planul Thales este chiar să creeze un training centre regional în România şi să ajungă să facă echipe mixte cu marina română pentru a dezvolta aplicaţii software folosite, în cele din urmă, în cadrul sistemului de mai multe forţe navale, la nivel mondial.

„Fiecare regiune are propriile caracteristici şi cred că şi Marea Neagră are nişte elemente specifice care ne vor ajuta să dezvoltăm părţi ale software-ului, care ne pot asigura că, din acea regiune, putem beneficia de asta. Sunt sigur că feedback-ul clienţilor poate fi valorificat, iar cu ajutorul echipelor noastre din România vom putea transforma asta în părţi ale software-ului, care va fi apoi pus pe sistem”, a spus Gerben Edelijn, CEO-ul Thales Ţările de Jos.

Tacticos pe OPV?

Sistemul Tacticos ar putea fi instalat, de exemplu, pe cele două OPV-uri pe care România vrea să le cumpere prin SAFE. România a primit al doilea cel mai mare împrumut prin acest program de reînarmare european, iar unul dintre programele de înzestrare vizează navele de supraveghere OPV, care ar trebui să protejeze infrastructura critică de la Marea Neagră. Ministrul Radu Miruţă a declarat, în repetate rânduri, că şi-ar dori implicarea, în acest program, a Şantierului Naval de la Mangalia, considerând că aceasta este o şansă reală pentru salvarea şantierului. Cu toate acestea, acolo problemele sunt mari şi riscă să aducă întârzieri reale programului de înzestrare care, prin SAFE, vine şi cu un deadline – 2030. Ce trebuie să facă şantierul pentru a putea fi capabil să producă astfel de nave? Ar trebui să aibă infrastructura necesară – să o repornească, mai precis – adică liniile de producţie, să aibă personal capabil, calificat şi parteneri puternici. Mai mult decât atât, să nu uităm că şantierul are restanţe de plătit la angajaţi şi un proces cu Damen de peste 150 de milioane de euro.

„Tacticos pregăteşte nava pentru misiune, recunoaşte ameninţările, aduce soluţii pentru a aborda ameninţările şi creează, astfel, un mediu sigur în jurul navei. În primul rând, protejează nava şi, în al doilea rând, zona din jurul navei. Timpul de reacţie devine din ce în ce mai important mai ales că ameninţările din jurul navei se intensifică, în special din cauza dronelor, roiurilor de drone care se îndreaptă spre tine. Deci, timpul de reacţie şi complexitatea se intensifică, de aceea, ai nevoie de un astfel de sistem (n.r. Tacticos) care să facă faţă unui astfel de mediu”, a declarat Edelijn.

Întrebat dacă vom vedea astfel de sisteme şi pe navele româneşti, în viitor, Gerben Edelijn, ne spune că este „inevitabil”.

„Investim în România şi facem asta cu un motiv, pentru că vrem să ajutăm România să aibă capabilităţi excelente pentru Forţele Navale”, a mai spus Edelijn.

„Avem echipe extrem de competente în România” a completat Edelijn, în prezenţa a doi ingineri români, aflaţi la Hengelo pentru un training.

Pot fi OPV-urile construite la Mangalia?

Două nave OPV costă în jur de 250-300 de milioane de euro[1], iar în lista SAFE publicată de Ministerul Apărării suma alocată înzestrării cu OPV este de 700 de milioane de euro[2].  Este posibil şi ca MApN să aibă deja în minte o companie cu care să colaboreze şi să ştie preţurile oferite de aceasta. Întrucât MApN cere o producţie majoritară în România pentru aceste nave, singurele şanse ale acestora ar fi să fie produse la Mangalia sau la Damen, în Galaţi, care deja produce nave pentru mai multe ţări europene şi nu numai. La Mangalia, de exemplu, în acest moment, se produc doar nave civile. Problema ar fi că, potrivit viziunii sugerate de ministrul Miruţă, dacă o companie ar vrea să producă navele la Mangalia, nu ar trebui să ia doar un proiect pe care să-l execute, ci să preia întreg şantierul. El mai crede şi că, ulterior, aceeaşi companie ar putea să preia şi alte proiecte, precum Piranha sau MLI. Din surse ale MAS, pentru MLI deja ar exista un favorit, mai precis, Rheinmetall, aşadar, putem să luăm în considerare şi că aceeaşi companie ar putea să fie favorită pentru OPV-uri (Rheinmetall a cumpărat partea militară a companiei Lürssen, producătoare de nave). 

Orice companie ar fi aleasă, timpul este unul limitat, nu doar pentru semnarea contractelor – 21 mai, timp în care trebuie duse negocieri intense – ci şi pentru livrarea lor. Obiectivele SAFE nu includ doar înarmarea, ci şi revitalizarea industriei europene şi cooperarea între statele membre în domeniul apărării. Termenul de livrare a fost întotdeauna un element esenţial al programelor de înzestrare, însă cu atât mai mult acum, când SAFE dă un an ţintă – 2030 – până când trebuie livrate produsele. În domeniul apărării, 4 ani pentru livrarea produsului – pe un fond de securitate din ce în ce mai intens şi cu din ce în ce mai multe comenzi pentru companii – pot părea imposibil de realizat. Vom vedea dacă acum se va lua decizia strategică pentru România sau contractul va sfârşi precum corvetele după care marinarii militari au rămas uitându-se.