Summitul coreean dincolo de simbolistică

Evenimentul a fost foarte bine pregătit pe partea de transmitere mesaje subliminale: cine a făcut primul pas, cine are prim-planul, cine este mai constructiv sau mai obstrucţionist... Totul pare echilibrat şi convenit in cele mai mici detalii.

Primele fotografii ale marilor agenţii de presă sugerează aceste aspecte. Trecerea simbolică a liniei de demarcaţie între cele două state nu lasă publicul larg să înţeleagă sensul de deplasare al celor doi lideri, care merg ţinându-se de mână, semn al dorinţei comune de înaintare către o soluţie bilateral acceptată.

O altă formă a aceluiaşi mesaj subliminal, probabil şi aceasta pregătită cu atenţie, este transmisă de o pereche de fotografii din faţă şi din spate, ce îi arată pe cei doi deplasându-se, fără a fi devoalat sensul - spre Sud, spre Nord, sau cine pe cine invită şi unde?

În prima parte a întâlnirii, preşedinţii Sudului şi Nordului Peninsulei Coreene au plantat un pin în Zona de Securitate Comună  ce separă cele două state. Gestul are o semnificaţie aparte.

În august 1976, pornind de la un conflict minor centrat pe un pom similar celui ce s-a plantat azi, lumea a fost foarte aproape de reizbucnirea conflictului în Peninsula Coreeană. În incident au murit doi militari americani, iar alţi militari au fost răniţi. Partea sud-coreeană dorea ca pomul cu pricina să fie înlăturat, pentru că ecrana zona de vizibilitate a podului ce traversa MDL din Zona de Securitate Comună (vezi schema de mai jos), în care:

• - JSA - Joint Security Area- Zona de Securitate Comună
• - MDL - Military Demarcation Line - Linia de demarcaţie militară
• - Bridge of No Return – Podul ecranat de copac

Partea nord-coreeană a protestat vehement împotriva ideii, motivând că acel arbore fusese plantat de Kim Ir Sen (Kim Il sung), întemeietorul R.P.D. Coreeană. Secretarul de Stat al SUA de atunci, Henry Kissinger, a dorit dezvoltarea unui răspuns în forţă împotriva regimului de la Phenian. În final, răspunsul a fost reprezentat doar de distrugerea pomului simbol, ce-i drept, printr-o operaţie ce a beneficiat de acoperire aeriană majoră (bombardiere B-52 si 24 de elicoptere de atac americane şi sud-coreene).

Pomul în cauză a fost substituit în anul 1987 cu o placă special proiectată să reamintească locul şi motivul pentru care ar fi putut izbucni o confruntare militară cu urmări greu de imaginat.

Deşi liderul nord-coreean este foarte tânăr, acesta vrea să fie perceput ca un şef de stat rezonabil, cu o înţelegere corectă a realităţilor contemporane şi cu o conduită modernă. Din această perspectivă, nu mai pare surprinzătoare includerea în delegaţia oficială nord-coreeană a surorii sale Kim Yo Jong (cea care, în februarie acest an, a vizitat Coreea de Sud, prilej cu care a lansat idea unei întâlniri la nivel înalt). Şi nici a lui Ri Su Yong, fost ministru de externe, a lui Ri Yong Ho, actualul ministru de externe sau a lui Kim Yong-Nam, preşedintele Adunării Supreme, cărora li s-au adăugat mai mulţi generali cu funcţii de conducere în armata nord-coreeană.

Vizita în Coreea de Sud a liderului nord-coreean beneficiază de un context favorabil generat de preşedinţii Trump, Putin şi Xi, care au contribuit, fiecare într-o logică proiectată să aibă relevanţă pentru propriile lor ţări. Toate cele trei state mari ai căror lideri au fost amintiţi mai sus au acceptat iniţierea unor eforturi suplimentare pentru depăşirea situaţiei tensionate din regiune, urmare a derulării programelor de dezvoltare nucleară şi de rachete balistice nord-coreene. La sfârşitul lunii martie, a avut loc întâlnirea lui Kim Jong-un cu preşedintele Chinei, Xi Jinping, ca un preambul la întâlnirea cu preşedintele sud-coreean. Acestea sunt etape preliminare, înainte de anunţata întâlnire cu preşedintele Donald Trump, cel care, probabil, l-a determinat pe omologul său sud-coreean să facă partea lui de efort în sensul restabilirii dialogului politico-diplomatic cu Coreea de Nord. Lumea analiştilor occidentali îl creditează în ultima perioadă de timp pe Kim Jong-un ca fiind un susţinător al reconcilierii în peninsulă, punând acest lucru şi pe seama pregătirii sale universitare în Occident (Elveţia).

La începutul anului 2018, şi preşedintele Vladimir Putin a afirmat despre liderul nord-coreean Kim Jong-un că este un “politician absolut competent şi matur” şi nu ar trebui subestimat de nimeni.

La fel şi preşedintele Donald Trump, după vizita lui Mike Pompeo la Phenian, la începutul lunii aprilie a.c., îl considera pe Kim Jong-un „o persoană foarte deschisă şi  onorabilă, bazat pe ceea ce vedem” şi afirma că aşteaptă să se întâlnească cu acesta foarte curând. Dacă preşedintele american va reuşi să risipească starea de tensiune din Peninsula Coreeană, concomitent cu determinarea Phenianului să renunţe la programul său nuclear şi înscrierea celor două state coreene pe calea dialogului constructiv şi constant, care să pună capăt războiului între cele două ţări surori, atunci Donald Trump ar putea să reprezinte una dintre opţiunile serioase pentru premiul Nobel pentru Pace.

Este posibil ca preşedintele Kim Jong-un să folosească oportunitatea întâlnirii cu omologul său sud-coreean ca pe o fază subsecventă întâlnirii probabile cu preşedintele Donald Trump. Aceasta ar putea fi una din marile mize ale vizitei în discuţie. Din punctul de vedere al preşedintelui Moon, mai importante par a fi setarea unor aranjamente referitoare la denuclearizarea regiunii, inspecţii şi verificări, subiecte considerate chiar mai delicate decât proiectul similar centrat pe Iran, pentru că Phenianul are deja arma nucleară, pe când Iranul, nu. Dar şi această alternativă optimistă prezintă partea sa de risc, indusă de posibilitatea începerii unor negocieri care să dureze extrem de mult, mai ales dacă vor beneficia şi de sprijin rus şi chinez.

Rămâne ca viitorul apropiat să indice care din cei doi lideri au fost mai aproape de realizarea obiectivelor propuse, mai ales că preşedintele Trump a declarat recent că toate opţiunile sunt deschise, atât cu privire la loc, dată, dar şi dacă va avea loc întâlnirea.