14 aprilie 2018

SUA şi aliaţii au atacat Siria

Monitorul Apărării şi Securităţii

Aşteptat întreagă săptămână, atacul american, britanic şi francez împotriva regimului Bashar al Assad a venit sâmbătă, 14.04, dimineaţa, la orele 01 UTC, un val de peste 100 de rachete de croazieră (între 110 şi 120) lovind ţinte din Siria, în principal în Damasc şi în Homs, fiind vizate facilităţile militare chimice ale regimului.

Sursă foto: Mediafax

Atacul

Pentagonul a precizat că, în principal, au fost lovite trei mari obiective, două în Damasc şi unul în Homs. În Damasc, a fost lovit centrul de cercetări din Jemraya şi facilităţi de depozitare şi transport, inclusiv cele două aeroporturi, cel internaţional şi cel din Mezzeh. Aeroportul internaţional din Damasc ar fi fost puternic afectat, iar cel din Mezzeh ar fi fost scos din funcţiune. În Homs, au fost lovite mai multe depozite şi un centru de comandă. De asemenea, au fost lovite ţinte în Aleppo.  

Atacul a fost executat cu rachete de croazieră Tomahawk de pe nave şi de rachete de croazieră şi muniţie precisă lansate de pe avioane, unele aflate în spaţiul aerian sirian. Rachete de croazieră au fost lansate de pe trei distrugătoare americane, USS Porter, USS Cook şi USS Higgins, aflate în Marea Mediterană, respectiv Marea Roşie, dar şi de către bombardiere „stealth” B1. Franţa a folosit rachete de croazieră şi muniţie precisă lansate de pe avioanele Rafale. Britanicii au lovit cu rachete de croazieră Shadow lansate din aer de pe patru avioane Tornado decolate de la baza din Cipru. Acestea au lovit ţinte din apropiere de Homs. 

Aliaţii SUA din regiunea Orientului Mijlociu nu au participat la atac, dar au fost informaţi şi implicaţi în procesul de planificare a atacului, inclusiv asupra posibilelor răspunsuri ale Iranului ca reacţie la atac.

Israelul ar fi furnizat informaţii despre ţinte, fapt credibil având în vedere că în atac a fost lovit un centru de comandă al Hezbullah din Quseir, în apropiere de Homs. De altfel, Hezbullah şi-a mobilizat trupele în Liban aşteptându-se la o reacţie israeliană.

 

Declaraţiile decidenţilor politici şi militari aliaţi

Preşedintele Donald Trump a anunţat că SUA au lansat atacuri precise asupra facilităţilor chimice ale regimului Bashar al Assad. El a reamintit responsabilitatea Rusiei care în 2013 garantase eliminarea armelor chimice siriene şi i-a transmis acesteia că „trebuie să decidă dacă va continua pe această cale întunecată sau se va alătura lumii civilizate”. Acelaşi mesaj a fost transmis Iranului. D.Trump a afirmat că SUA sunt pregătite pentru un „efort susţinut” până când regimul sirian renunţă la armamentului chimic. El a precizat că SUA nu caută să menţină o prezenţă militară în Siria şi îşi va retrage trupele din această ţară. Aliaţii săi au avut acelaşi discurs: Francois Macron a transmis că a ordonat forţelor armate franceze să atace deoarece regimul sirian a depăşit o linie roşie pe care Franţa o stabilise în privinţa utilizării armelor chimice, iar Tereza May a spus că acest atac nu trebuie să surprindă pe nimeni urmând unui atac chimic al regimului sirian, dar a precizat că nu se urmăreşte schimbarea regimului.

Secretarul de stat american, James Mattis a declarat că au fost atacate trei principale facilităţi de producere, depozitare şi transport a armelor chimice, două în Damasc şi una în Homs. Nu s-ar avea în vedere un nou atac, el precizând că „pentru moment, este vorba despre un singur atac” („one time shot”). J.Mattis a adăugat că speră că Bashar al Assad a auzit mesajul şi va fi descurajat să mai continue: „am fost precişi, iar răspunsul a fost proporţional, dar în acelaşi timp, un atac puternic”. Totuşi, alţi oficiali americani au transmis că „acest atac nu reprezintă sfârşitul răspunsului american”. De menţionat că J.Mattis a declarat că a fost convins abia miercuri de responsabilitatea părţii siriene în executarea atacului chimic: „suntem convinşi că a fost utilizat clor, dar nu excludem nici sarinul”.

Generalul Joseph Danford, şeful Statului Major Întrunit american, a declarat că pe timpul atacului apărarea antiaeriană rusă nu a reacţionat, iar cea siriană a lansat câteva rachete antiaeriene care nu au avut nici un efect. El a precizat că atacurile au fost îndreptate numai spre ţinte ale regimului al Assad, evitându-se victime civile sau din partea altor state, referire clară la trupele ruse din Siria: „ţintele au fost identificate ca reducând riscul de a lovi trupele ruse”. Gl. Dunford a declarat că nu au fost date informaţii despre ţinte părţii ruse, dar a avut loc o deconflictizare cu partea rusă, prin canalele normale de comunica din Qatar: „nu am coordonat aceste operaţii cu partea rusă”. Din surse franceze s-a aflat că deconflictualizarea a avut loc în timpul raidului aerian, nu înainte de acesta.

Reacţii

Secretarul general NATO, Jens Stoltenberg, şi-a declarat sprijinul pentru acţiunea militară a celor trei state NATO împotriva facilităţilor chimice siriene.   

Preşedintele Putin a declarat că atacul SUA şi al aliaţilor săi va exagerba catastrofa umanitară din Siria. În fapt, atacul nu a afectat nicio persoană civilă şi nici trupele convenţionale ale regimului. Dar reacţia Moscovei s-a făcut cunoscută si prin vocea ambasadorului rus în SUA, Anatoly Antonov, care a scris „Cele mai grave temeri s-au adeverit. Avertizările noastre nu au fost ascultate. Un scenariu pregătit din timp este implementat. Din nou, suntem ameninţaţi. Întreaga responsabilitate revine SUA, Franţei şi Marii Britanii. Insultarea preşedintelui Rusiei este inacceptabilă şi inadmisibilă. SUA, posesorul celui mai mare stoc de arme chimice din lume nu are dreptul moral să blameze alte state”. Se menţine narativul rus, semn că Rusia „va trece cu vederea” acest atac, dar nu îşi va modifica politica. Secretarul de stat J.Mattis precizase deja că SUA „se aşteaptă la o campanie de dezinformare din partea Rusiei după acest atac”

Regimul sirian a declarat că atacul a fost o „flagrantă violare a suveranităţii Siriei şi a legilor internaţionale” şi este condamnat să eşueze. Revenind-şi din şoc şi realizând că atacul a avut un scop limita, neameninţându-i supravieţuirea, regimul siriană a organizat în această dimineaţă la Damasc demonstraţii de protest, iar deasupra oraşului avioanele sale au făcut o demonstraţie de forţă. Regimul a declarat că cea mai mare parte dintre rachete au fost distruse, informaţie dublată de cea a MAp rus care a declarat că peste 50 de rachete de croazieră ar fi fost lovite. Acest lucru este puţin probabil, având în vedere că partea siriană nu a prezentat decât câteva imagini cu presupuse resturi ale rachetelor de croazieră, iar avioanele americane aflate în spaţiul sirian în timpul atacului nu au fost interceptate pe parcursul executării misiunii.

În SUA, senatorul John Mc Cain a apreciat decizia preşedintelui Trump de a pedepsi folosirea armelor chimice, dar i-a cerut acestuia să dezvolte o „strategie completă” pentru Siria şi Orientul Mijlociu. Şi are dreptate, afirmaţia preşedintelui Trump „ne rugăm lui Dumnezeu să îndrepte întreaga regiune spre un viitor al păcii şi demnităţii” neavând calitatea unei strategii.

Ca epilog, Bashar al Assad a scris că „sufletele bune nu vor fi umilite”. Bashar al Assad nu a precizat…. dacă se referea şi la victimele atacului chimic ordonat de el. Dar este foarte probabil că Rusia a auzit întreg mesajul şi că îl va presa pe Al Assad să nu mai execute atacuri chimice, pentru simplu motiv că, având victoria atât de aproape şi SUA decise să părăsească Siria, nu ar avea nici un rost să rişte un nou atac american.