SUA se pregătesc de plecare. Cine va face legea la Kabul – Guvernul, talibanii sau ”Statul Islamic”?

Realitatea terorii, în cifre

În timp ce întreaga atenţie a comunităţii internaţionale se îndreaptă asupra „acordului final” dintre SUA şi talibani, ”filiala” din Afganistan (SIIL-Khorasan sau SIIL-K) a organizaţiei teroriste ”Statul Islamic din Irak şi Levant” devine din ce în ce mai vizibilă şi mai agresivă pe teritoriul ţării. La 17 august 2019, SIIL-K a executat un atentat sinucigaş într-o sală de nuntă din capitala Kabul, ucigând cel puţin 64 de civili şi rănind alţi 182. Ulterior, numărul morţilor a crescut până la 80. Acesta a fost cel mai grav atac care a vizat civilii, de la precedentul atentat executat de talibani, la 27 ianuarie 2018, în apropierea vechii clădiri a Ministerului de Interne, soldat cu decesul a 103 persoane şi rănirea altor 235.

În prezent, SIIL-K şi-a îndreptat atenţia asupra civililor din provinciile Kabul, Kunar şi Nangarhar. De la începutul acestui an şi până la 27 august, SIIL-K a curmat viaţa a cel puţin 98 de civili, dintr-un total de 432 civili ucişi în ţară în incidente legate de terorism, reprezentând 22,68% din totalul deceselor. În perioada similară din 2018, procentul a fost de 14,55% (117 decese dintr-un total de 804).

Din punct de vedere al resursei umane, SIIL-K a avut efective estimate la 1.000 de militanţi în 2017, iar în prezent numărul acestora este considerat a fi între 2.500 şi 4.000 de membri. Este posibil ca în următoarea perioadă numărul acestora să crească prin atragerea talibanilor care se opun acordului de pace, precum şi a celor care se simt mai apropiaţi de ideologia salafistă extremistă.

În acest sens, Inspectorul Special General pentru Reconstrucţia Afganistanului remarca, în raportul dat publicităţii în aprilie 2019, că ”deşi oficialii americani au afirmat constant că SIIL-K a suferit pierderi pe mai multe fronturi, în Afganistan grupul reprezintă o ameninţare în creştere pentru securitatea populaţiei şi a forţelor de securitate, comparativ cu 2016. Întrucât grupul terorist nu a fost învins, nu este parte la negocierile de pace şi continuă să execute atacuri cu victime numeroase în marile centre de populaţie afgane, acesta îşi menţine capabilităţile letale şi ideologice în această ţară”.

De asemenea, în raportul Departamentului Apărării, prezentat Congresului în iunie 2019, se afirma: ”chiar dacă actualele negocieri cu talibanii se vor finaliza cu succes, Al-Qaida, SIIL-K, precum şi un număr de talibani ultra-conservatori vor constitui o ameninţare majoră pentru guvernul afgan şi cetăţenii săi, precum şi pentru SUA şi partenerii săi de coaliţie. Această ameninţare de durată va necesita ca SUA, comunitatea internaţională şi forţele de securitate afgane să îşi menţină o capacitate robustă de luptă împotriva ameninţărilor teroriste”.

Ameninţarea despre care se făcea referire în raportul Departamentului Apărării este şi mai mare în prezent, în condiţiile în care SIIL îşi reface capabilităţile în regiunile sale tradiţionale, din Siria şi Irak.

Va fi SIIL-K ”câştigătorul” negocierilor dintre SUA şi talibani?

Pentru a răspunde la aceste întrebări, trebuie să avem în vedere că:

▪ SIIL-K reprezintă un ”ghimpe dureros” pentru SUA pe fondul negocierilor cu talibanii cu privire la procesul de pace şi retragerea trupelor din Afganistan. Asta în condiţiile în care o parte din talibani ar putea să ”migreze” către SIIL-K ca urmare a nemulţumirii acordului de pace.

▪ SIIL-K este un puternic contracandidat al talibanilor la supremaţia deţinerii controlului din Afganistan, perspectivă ce se prefigurează post-acord, executând atacuri din ce în ce mai letale asupra civililor şi forţelor de securitate locale. După ce SUA au început să îşi retragă trupele din Siria şi Irak, SIIL a început să se regrupeze în zona Afganistan-Pakistan şi în alte ţări din zona Asiei de sud şi sud-est, schimbând strategia de acţiune şi sursele de finanţare pentru a profita de noul mediu. În aceste condiţii, pe măsură ce discuţiile privind retragerea trupelor SUA din Afganistan avansează, SIIL-K devine o ameninţare latentă.

”Statele Unite vor retrage aproape 5.000 de soldaţi şi vor închide cinci baze din Afganistan, pe parcursul a 135 de zile, potrivit unui proiect de acord convenit cu talibanii”, a declarat luni (02 septembrie) negociatorul american Zalmay Khalilzad. ”Acordul de principiu, convenit după luni de zile de negocieri cu reprezentanţii mişcării talibane, trebuie să fie aprobat de preşedintele american Donald Trump înainte de a fi semnat”, a mai declarat Khalilzad. Preşedintele afgan, Ashraf Ghani, a fost informat despre proiectul de acord şi va analiza detaliile înainte de a-şi exprima opinia, a declarat, în aceeaşi zi, purtătorul său de cuvânt. În schimbul retragerii treptate a trupelor americane, talibanii se angajează să nu permită ca Afganistanul să fie utilizat de militanţi pentru a plănui atacuri împotriva SUA şi aliaţilor săi. Ceea ce înseamnă că talibanii (care nu se alătură SIIL-K), alături de forţele de securitate afgane şi ale Coaliţiei (o cooperare aproape imposibilă, ea însăşi), vor trebui să lupte împotriva SIIL-K. În condiţiile în care doar liderii de top, o parte a liderilor de mijloc şi aproape niciunul din ”luptătorii” talibanilor nu fac diferenţa între SIIL-K şi mişcarea talibană, se poate afirma că nu există nicio diferenţă între talibani şi SIIL-K. Ca urmare este de aşteptat ca o mare parte a talibanilor să se alăture SIIL-K, iar retragerea prematură a forţelor americane şi ale Coaliţiei, coroborată cu vulnerabilităţile forţelor de securitate afgane va reduce substanţial capacitatea de contracarare a acţiunilor SIIL-K în Afganistan şi va crea premisele extinderii acţiunilor SIIL în Asia de sud şi sud-est şi, de ce nu, în întreaga lume.

▪ SIIL-K doreşte să fie ”motorul” mişcării salafist-jihadiste mondiale şi se află în strânsă legătură cu conducerea centrală a SIIL care, cel mai probabil, va folosi Afganistanul ca platformă de re-lansare a terorismului global. În aceste condiţii, SIIL-K încearcă să înfiinţeze un Califat în zona Asiei de Sud şi Centrale, care, ulterior să fie extins pe măsură ce musulmanii din întreaga regiune şi din lume li se alătură. Pentru înfiinţarea acestui Califat, SIIL-K contestă ideologic şi prin acţiuni violente atât Al-Qaida, cât şi talibanii. Un exemplu în acest sens este chiar atentatul sinucigaş amintit anterior, din Kabul, executat la 17 august 2019 şi despre care talibanii au afirmat că este ”nejustificat”. Astfel de atacuri reprezintă pentru SIIL-K un multiplicator de imagine şi forţă, deoarece grupul este obligat de programul său ambiţios să îşi arate potenţa operaţională ucigaşă, atât în faţa opiniei publice mondiale, cât şi în faţa Al-Qaida şi mişcării talibane.

În aceste condiţii, trendul ascendent al acţiunilor SIIL-K va continua, iar atacurile caracterizate de o letalitate brutală, în special cele sinucigaşe, vor fi executate atât împotriva ţintelor militare, cât şi a celor civile.

▪ SIIL-K reprezintă o ameninţare şi pentru statele occidentale. În prezent există diferenţe de opinii în rândul specialiştilor în contra-terorism privind potenţialul SIIL-K. Unii susţin că SIIL-K este doar o ameninţare regională, în timp ce alţii susţin că SIIL-K poate reprezenta şi o ameninţare pentru Occident. În această dispută nu trebuie uitat faptul că SIIL-K a fost legată de două atacuri teroriste – unul dejucat în Times Square şi un atac executat cu succes în Stockholm, Suedia.

Concluzii

”Izbucnirea” păcii în Afganistan este încă dificilă. Acest fapt este dovedit şi de atentatul executat de talibani la 03 septembrie 2019 asupra Green Village şi care a afectat şi ambasada României. Totuşi, negocierile actuale oferă posibilitatea încheierii războiului şi a plecării majorităţii forţelor internaţionale, după 18 ani costisitori şi sângeroşi de partea tuturor beligeranţilor.

În ceea ce priveşte SIIL-K, acesta s-a mai confruntat în trecut cu talibanii, iar accelerarea procesului de pace, în actualele condiţii, este posibil să pună Afganistanul într-o poziţie mai bună faţă de grupul terorist amintit.

Pentru că există o diferenţă de ideologie şi obiective între SIIL-K şi talibani (talibanii au o abordare naţională, chiar dacă de sorginte teroristă, în timp ce SIIL are ca obiectiv internaţionalizarea terorii) am putea afirma că cei din urmă au motivaţia de a lupta împotriva primilor, dar au, oare, voinţa şi resursele necesare? Nu vom şti răspunsul decât dacă negocierile dintre SUA şi talibani vor continua.

În fapt acordul prevede retragerea treptată a forţelor SUA în schimbul garantării că Afganistanul nu va fi utilizat de militanţi pentru a plănui atacuri împotriva SUA şi aliaţilor săi. Aşa cum afirmam anterior, nu există diferenţe între talibani şi SIIL-K, iar atingerea obiectivelor de către fiecare grup prin violenţă afectează viaţa de zi cu zi a afganilor. În consecinţă acordul cere afganilor să îşi rezolve probleme interne singuri, dar în acelaşi timp să protejeze SUA şi aliaţii săi de eventuale atacuri ale ”militanţilor”. Care oare?

Dacă SUA decide să grăbească procesul de retragere a forţelor sale armate din Afganistan, fără să asigure sprijinul material şi financiar pentru guvernul afgan, forţele de securitate afgane şi, de ce nu, pentru talibanii ”moderaţi”, această ţară se va adânci şi mai mult în criză, imediat după plecarea forţelor americane.