SUA RETURNEAZĂ GERMANIEI ATENŢIA RĂTĂCITĂ ÎN ULTIMII PATRU ANI

SUA returnează Germaniei atenţia rătăcită în ultimii patru ani, iar normalizarea care se petrece pe relaţia Washington-Berlin are dimensiuni politice, în primul rând. Tocmai de aceea, acestea ne privesc şi pe noi.

• SUA menţine în Germania peste 34.000 de militari, indispensabili pentru interesele de securitate ale Americii pe continentul european, dar şi dincolo de acesta.
• Investiţiile germane în SUA s-au cifrat la 522 de miliarde de dolari în 2019, de aproape patru ori mai mult comparativ investiţiile americane în economia germană.
• Germania este al patrulea mare angajator străin pe piaţa muncii din SUA. Peste 861.000 de locuri de muncă din SUA sunt create de filiale americane ale companiilor germane.
• Schimburile comerciale bilaterale de dinaintea pandemiei sunt estimate la 260 miliarde de dolari, cu un deficit de aproximativ 66 de miliarde de dolari pentru partea americană.

„Mutti” primeşte onoruri şi cadouri la Washington

Astăzi, 15 iulie, cancelarul german Angela Merkel începe vizita sa oficială în SUA. Ar fi ultima sa prezenţă la Washington în această calitate, pentru că în septembrie 2021 Germania va avea alegeri federale şi un nou cancelar. Se prefigurează o întrunire cu multă diplomaţie, dar şi cu declaraţii eclatante.

Merkel aniversează 67 de ani pe 17 iulie şi se apropie să încheie în toamna aceasta 16 ani de când deţine funcţia de cancelar al Germaniei. Vechimea suficient de îndelungată a doamnei Merkel în politica internaţională oferă argumente gazdelor de la Casa Albă pentru discursuri apreciative la cel mai înalt nivel. Există o probabilitate ca SUA să îi acorde cancelarului distincţii menite să o ţină pe Angela Merkel angajată în relaţiile transatlantice.

Diplomaţia SUA reintră în făgaşul normal al comunicării publice şi în profunzimea relaţiei cu Germania. SUA şi Germania au de rezolvat împreună chestiuni importante, iar lista acestora a crescut pe durata preşedinţiei republicane între 2016 şi 2021. Merkel şi Trump nu au avut cel mai bun dialog, nici personal, nici la nivelul administraţiilor federale.

Întâlnirile dintre Biden şi Merkel, în succesiunea summit-urilor G7, NATO şi UE din perioada 11-16 iunie, au rearanjat priorităţile comune şi au rescris planurile de acţiune. O săptămână mai târziu, secretatul de stat Antony Blinken s-a întâlnit la Berlin cu Angela Merkel şi apoi cu ministrul de externe Heiko Maas, inclusiv la o bere şi o vorbă cu presa, iar ministrul economiei germane Peter Altmaier a fost în vizită la Washington.

„Cred că e corect să spunem că Statele Unite nu au un partener mai bun, nici un prieten mai bun în lume decât Germania”, a spus Blinken la Berlin. O declaraţie care a stârnit efuziune în rândul oficialilor germani. Heiko Maas, deşi cu patru ani mai tânăr decât Blinken, a întărit percepţia că dialogul se desfăşoară acum mult mai bine pentru că, la nivel personal, există un sentiment de apropiere şi de înţelegere reciprocă inexistent pe timpul preşedintelui Trump.

SUA ţine cu Germania, dar Germania ţine cu SUA de patru ori mai mult

Agenda consultărilor germano-americane are densitatea specifică unor mari puteri responsabile pentru securitatea internaţională. În politica mare, SUA priveşte Germania prin poziţiile deţinute în G7, G20, NATO şi OSCE. Există o dependenţă reciprocă în planul securităţii, Germania fiind o naţiune-cadru pentru politica de securitate a SUA în Europa.

Dovadă o stau efectivele armate americane de aproximativ 34.000 de persoane, în bazele din Germania.  Aliaţii americani şi germani finanţează substanţial misiuni şi structuri ale NATO. Forţe germane participă în mod regulat la patrulele aeriene ale Alianţei în zona Mării Baltice, dar s-au evidenţiat deseori alături de cele americane în operaţii sub mandat ONU, în Balcani, Afganistan, Mali sau în alte ţări de pe continentul african.

Din 2015, Germania a avut un rol foarte important în coaliţia care a reuşit să înfrângă organizaţia teroristă Statul Islamic (ISIS). Până astăzi, trupe germane contribuie în misiuni NATO la pregătirea forţelor armate şi de securitate ale Irakului. Germania este unul dintre finanţator de prim rang al eforturilor de stabilizare a situaţiei din Siria şi alocă resurse considerabile altor operaţii în Mediterana, sub mandat ONU ori NATO, pentru securitatea căilor de navigaţie şi combaterea ameninţărilor pe mare.

SUA şi Germania au şi una dintre cele mai puternice dependenţe economice. Peste 861.000 de locuri de muncă din SUA sunt, în fapt, create de companii germane prin filialele lor americane, iar acest lucru înseamnă că firmele germane sunt al patrulea mare angajator străin pe piaţa americană. La nivelul anului 2019, aportul de investiţii germane în economia SUA însemna 522 de miliarde de dolari, aproape de patru ori mai mult decât investiţiile SUA în economia germană. Dintre toate investiţiile directe realizate în SUA de statele membre ale UE, Germania deţine aproape o treime.

În 2019, comerţul bilateral de bunuri şi servicii se ridica la 260 de miliarde de dolari, cu un deficit pentru partea americană de aproximativ 66 de miliarde de dolari, exclusiv din importul de bunuri germane. Cea mai mare parte a acestora era deţinută de automobile (17,9 miliarde), medicamente (17,6 miliarde), maşini industriale (6,8 miliarde) şi echipamente medicale (5,8 miliarde). SUA a rămas şi în 2020 cel mai mare cumpărător pentru exportatorii germani, dar sub raportul volumelor totale ale schimburilor comerciale SUA se situează pe locul al treilea în lista de parteneri ai Germaniei, primele două poziţii fiind deţinute de China şi de Ţările de Jos.

Fundamentul socio-cultural al relaţiei este reprezentat de mai mult de 40 de milioane de cetăţeni ai SUA care au rădăcini germane. Din această fibră s-a născut atât programul de burse Fulbright, în 1952, cât şi programul de schimburi între Congresul SUA şi Bundestag-ul german, în 1983, de pe urma cărora au fost generate valori globale.

Patru preşedinţi şi cinci cancelari ai Germaniei au trecut prin programul de leadership internaţional organizat de America. Toate celelalte schimburi culturale, cu artişti, studenţi, turişti şi cel puţin 200 de oraşe înfrăţite rotunjesc anual o cifră de sute de mii de oameni care traversează Atlanticul în ambele sensuri şi care dezvoltă conexiuni profesionale sau personale între SUA şi Germania.

Zestrea americană şi franco-germană a Europei

Chiar şi cu întreruperile din cele două conflagraţii mondiale, când SUA şi Germania au fost inamici declaraţi, trecutul relaţiei bilaterale este suficient de solid pentru a redresa prezentul şi pentru a fixa noi direcţii de cooperare care să ţină laolaltă continentul european. În toamnă, Germania are alegeri federale în urma cărora vom afla dacă estimările de acum se vor adeveri în privinţa următorului cancelar.

Observatorii scenei politice germane spun că Armin Laschet, cu origini valone, devenit preşedinte al Uniunii Creştin-Democrate (CDU) din 16 ianuarie anul acesta şi ales, trei luni mai târziu, candidat comun al alianţei dintre creştin-democraţi şi creştin-sociali CDU/CSU, va fi – cu cea mai mare probabilitate – următorul cancelar al Germaniei. Din 21 iunie 2021, Armin Laschet şi Markus Söder, preşedinte al CSU, sunt în plină campanie de promovare a planurilor pe care le propun germanilor şi care ar trebui să rezolve probleme precum pandemia de coronavirus, schimbările climatice, prezervarea prosperităţii germane şi apărarea libertăţii.

Germania deschisă lumii, aşa sună sloganul noii echipe CDU/CSU. O continuare a modernizării şi a politicilor de protejare a mediului care să conducă la împlinirea proiecţiilor ambiţioase ale Germaniei. Acestea se întrepătrund cu cele americane, în multe privinţe. Reducerea emisiilor de carbon este poate şi cea mai presantă, iar din tabloul eforturilor globale întreprinse de administraţia Biden nu poate lipsi Germania. Prestigiul industriei germane constructoare de automobile este oricum pus între paranteze din cauza măsluirii cifrelor privind emisiile reale de carbon ale motoarelor. Aliaţii de guvernare ai lui Merkel şi ai lui Laschet din CSU, dominanţi în Bavaria, vor avea de reparat imaginea industriei germane şi mai mult decât atât. Relaţiile puternice ale bavarezilor cu Moscova ar putea avea valenţe utile în strategia SUA de a readuce Rusia pe o traiectorie cooperantă.

Germania ar putea să conlucreze cu SUA pentru a urmări implementarea obiectivelor de mediu în raporturile cu Rusia, unde emisarul special al Casei Albe pe probleme de combatere a încălzirii globale, fostul secretar de stat american John Kerry, se află în vizită începând cu 12 iulie. Gaze naturale ruse pentru Germania în schimbul cooperării Rusiei pare să fie un win-win.

Să dăm şapca pe altceva, durabil şi mai bun

Pentru România, schimbările care au avut loc la Washington şi perspectiva unui nou cancelar la Berlin ar trebui să trezească interesul mai multor centre de reflecţie şi de decizie. A trecut vremea pozelor şi a strângerilor de mână cu o şapcă de baseball drept emblemă a substanţei din agenda bilaterală.

Va fi mai multă Uniune Europeană în planul Americii pentru următoarele decenii. Echilibrarea intereselor şi a exprimării în spaţiul public vor trebui să ia locul excesului nejustificat prin care s-a creat impresia că România are un singur partener strategic, în toate domeniile-cheie. Europa şi Uniunea Europeană vor avea în continuare o componentă americană în securitatea colectivă, dar asta nu presupune ignorarea sau diminuarea participării României la efortul european de a constitui, în ansamblu, un partener coerent pentru SUA. Pionieratul franco-german în energie, în medicină şi în industria de apărare va fi exact ceea ce şi SUA va aprecia şi va întrebuinţa. România are ocazia de a folosi noul ciclu de creştere economică prognozat a dura până în 2026 pentru a face un salt tehnologic susţinut de tandemul franco-german şi de SUA.