Strategia Naţională de Apărare a Ţării, după revizuire, are doar 40 de pagini, din care şase sunt cuvântul înainte şi cuprinsul

După postarea pe site-ul Administraţiei Prezidenţiale care a trezit numeroase critici de formă şi fond, a apărut o variantă nouă, mai scurtă, dar în esenţă cu aceleaşi idei.

În aproape patru pagini se explică conceptul care stă la baza strategiei, de independenţă solidară.

Şi principiile care stau la baza strategiei sunt discutabile: preeminenţa interesului naţional, responsabilitatea cetăţenească, politică şi instituţională supremă; implicarea cetăţenilor în eforturile de asigurare a securităţii naţionale, independenţa solidară, abordarea pro-activă etc. Este greu să cerni ceva inteligibil de aici.

La capitolul Evaluarea contextului global de securitate se arată că suntem în cel mai dificil context de securitate după Al Doilea Război Mondial.

La provocări ni se reaminteşte că poziţia geografică a României ne expune ameninţărilor convenţionale şi hibride generate de Federaţia Rusă. Se consideră că o eventuală graniţă pe Dunăre cu Rusia ar fi o ameninţare directă la adresa securităţii naţionale şi ar afecta independenţa şi suveranitatea Moldovei.

De asemenea, se recunoaşte că acţiunile Rusiei din Marea Neagră reprezintă o provocare pentru România care vrea să devină un mare exportator de gaze începând cu 2027.

La ameninţări, sunt trecute acţiunile ostile ale Federaţiei Ruse, extinderea conflictului din Ucraina, atacurile cibernetice, spionajul, acţiuni hibride, radicalizarea, ameninţarea teroristă.

Riscurile şi vulnerabilităţile, chiar dacă sunt elemente diferite, sunt trecute împreună: curentele anti-europene, polarizarea politică, presiunile asupra statului de drept, amânarea aderării la UE a Moldovei şi Ucrainei, destabilizare în Balcanii de Vest, alianţe anti-occidentale, competiţie neloială, migraţia ilegală, capacitatea redusă a administraţiei publice, corupţia, precaritatea educaţiei, abandonul şcolar, declinul populaţiei, disfuncţii în domenii cheie precum sănătatea, educaţia, protecţia socială şi administraţia, nivelul scăzut al gândirii critice etc.

La oportunităţi sunt trecute valorificarea resurselor şi instrumentelor europene, NATO şi a parteneriatelor, în special cel cu SUA, transformarea României într-un centru de conectivitate între Europa şi Asia, investiţii în tehnologii verzi, etc.

La capitolul Interese şi Obiective Naţionale de Apărare şi Securitate, a rămas prevederea controversată prin care serviciile secrete vor fi incluse în combaterea corupţiei.

La capitolul Direcţii de Acţiune, se cere actualizarea legislaţiei privind securitatea naţională, creşterea cheltuielilor pentru apărare la 5% din PIB până în 2035, creşterea atractivităţii profesiei militare, promovarea serviciului militar voluntar, dezvoltarea forţelor din rezerva strategică, pregătirea populaţiei, teritoriului şi a economiei pentru apărare, menţinerea şi consolidarea trupelor aliate, contracararea activităţilor teroriste, combaterea corupţiei, dezvoltarea de stocuri strategice, creşterea siguranţei cetăţenilor, creşterea economică, creşterea competitivităţii, revigorarea industriei naţionale de apărare, optimizarea sistemelor de educaţie etc.

Un subcapitol aparte îl reprezintă implicarea cetăţeanului şi a societăţii civile în realizarea securităţii naţionale. Cetăţenii ar trebui să aibă un rol activ, esenţial şi complementar faţă de cel al autorităţilor.

Va fi greu sau chiar imposibil ca această strategie să fie revizuită pe parcurs sau evaluată la final, deoarece nu conţine niciun obiectiv sau direcţie de acţiune măsurabile. Este o înşiruire de probleme ale societăţii, cunoscute de decenii şi nerezolvate, la care se adaugă moduri generale de abordare, fără nimic concret.

Singura speranţă de clarificare va fi Planul de implementare a strategiei, care ar trebui realizat de Departamentul Securităţii Naţionale din Administraţia Prezidenţială.