Strategia Naţională de Apărare a lui Nicuşor Dan este criticată de mulţi specialişti şi nu vine cu nimic concret
Florin JipaVăd că Strategia naţională de apărare a lui Nicuşor Dan e criticată la unison, de la faptul că nu respectă rigoririle unei strategii, lipsa datelor concrete, încurcarea termenilor, subţirimea argumentelor şi lipsa unei viziuni pentru apărarea României.
Unul dintre cei mai mari experţi, Hari Bucur Marcu, care a fost ofiţerul ce a introdus la Ministerul Apărării Naţionale primele concepte de planificare a apărării pe modelul NATO şi a predat cursuri despre întocmirea strategiilor de apărare, a postat pe o reţea de socializare: „Strategia naţională de apărare, lansată azi în spaţiul public de domnul preşedinte al României Nicuşor Dan, primul gând m-a dus la versurile nemuritorului Bard: “It is a tale, Told by an idiot, full of sound and fury, Signifying nothing.“ (William Shakespeare, Macbeth, Actul V, Scena V. În traducerea mea grăbită ar fi: E doar o poveste spusă de un idiot ce se exprimă în public plin de zgomote şi înfurieri, dar care spune chiar nimic.)”
Generalul în rezervă Marius Crăciun, care a condus forţele pentru operaţii speciale din România, a catalogat conceptul-cheie al strategiei, de „independenţă solidară": „Clar ca lumina noaptii!”
Generalul Ştefan Dănilă, fost şef al Statului Major al Apărării, a postat pe o reţea de socializare, după ce preşedintele Nicuşor Dan a prezentat strategia de apărare:„ Nu imi sunt clare multe prevederi, dar se pare ca sunt clare celor responsabili de securitatea naţională.”
În primul rând, lansarea Strategiei Naţionale de Apărare a Ţării pentru perioada 2025-2030 a fost un eşec, deoarece după declaraţia vagă a preşedintelui Nicuşor Dan nu a mai venit nicio explicaţie oficială, a unui expert. Cel care a coordonat grupul de lucru putea să dea mai multe detalii despre acest document, să explice cel puţin conceptul de „independenţă solidară". De ce a fost denumit concept-cheie? România nu a fost independentă până acum sau n-a fost solidară aliaţilor?
În document, sunt adunate laolaltă toate problemele din societatea noastră şi se spune cum ar trebui rezolvate, fără nimic concret, însă. Nu am văzut nicio soluţie la faptul că Armata Română trebuie să-şi crească numărul de grupuri de luptă - nu poţi apăra frontiera cu opt brigăzi - sau la faptul că Rusia poate provoca România privind extragerea de gaze din Marea Neagră, sau că România nu are mijloace de lovire cu rază lungă. O altă problemă unde statul român nu face nimic, creşterea rezilienţei populaţiei este trecută fără soluţii. Nu se spune nimic despre cum ajutăm Moldova în caz de atac.
Explicaţiile din document, „România se găseşte azi în pragul maturităţii naţionale şi statale depline, pregătită potenţial să îşi soluţioneze vulnerabilităţile şi să utilizeze optim oportunităţile naturale şi istorice de care dispune”, „adevărata independenţă nu se poate priva de loialitate şi că valoarea celei din urmă e fortificată de cea dintâi”, practic nu spun nimic nou. Va fi România mai independentă de acum încolo? Va depinde mai puţin de ajutorul străin pentru garanţiile de securitate mai ales că SUA au anunţat retragerea a jumătate din contingentul de militari?
Este corect ce se spune despre Rusia: „după declanşarea războiului de agresiune împotriva Ucrainei, Federaţia Rusă a generat în arealul pontic o instabilitate de natură să afecteze interesele de securitate şi economice ale României. Încălcările recente ale spaţiului aerian al României confirmă evaluarea anterioară şi adaugă preocupări noi pe agenda cetăţenilor şi instituţiilor noastre. E esenţial de amintit şi instrumentarul hibrid pe care Federaţia Rusă îl utilizează pentru a-şi atinge obiectivele şi care, subminând solidaritatea naţională şi sabotând pactul social, afectează capacitatea ţării noastre de a-şi apăra interesele”, dar documentul trebuie să vină cu soluţii la această situaţie, soluţii concrete.
În acest paragraf se arată şi ambiţia pentru ţara noastră: „România are vocaţia să îşi asume o poziţie de jucător geopolitic la nivelul capacităţilor reale ale ţării, deopotrivă considerabile şi neglijate. Ţara noastră are argumente să se proiecteze pe termen mediu drept principala putere a Europei de Sud-Est şi a doua mare putere la est de Germania, după Polonia.” Nimic nou până aici, întrebarea este cu cine şi cum? Ce va face preşedintele Dan pentru a pune în practică acest obiectiv?
La ameninţări, sunt trecute, practic, toate temerile românilor: acţiunile ostile ale Federaţiei Ruse, extinderea conflictului din Ucraina, spionajul, războiul hibrid, afectarea infrastructurii critice, atacuri cibernetice, ameninţări la adresa intereselor economice strategice, radicalizarea şi ameninţarea teroristă.
La riscuri şi vulnerabilităţi, sunt trecute toate problemele regiunii şi ale românilor: polarizarea societăţii, instabilitatea din Europa, competiţia neloială, neajunsurile din energie, infrastructura critică, migraţia ilegală, schimbările climatice, ineficienţa administraţiei, corupţia, abandonul şcolar, educaţia, fiscalitatea, declinul populaţiei, nivelul scăzut al gândirii critice etc.
La final, vin şi direcţiile de acţiune, fără nimic concret, o listă lungă cu ce ar trebui făcut, probleme cunoscute şi nerezolvate de decenii: actualizarea legislaţiei, 5% din PIB pentru apărare până în 2035 (nu spune ce se va întâmpla cu bugetul apărării în 2026 – 2030, cât cuprinde actuala strategie, dacă se va asigura cel puţin 2,5%), creşterea încadrării structurilor de forţe, creşterea atractivităţii profesiei militare, utilizarea pe scară largă a dronelor (MApN nu are o strategie de folosire a dronelor FPV şi a celor kamikaze cu rază lungă), dezvoltarea rezilienţei statului (cum?), creşterea siguranţei cetăţenilor prin protejarea vieţii şi integrităţii corporale, reforma sistemului politico-administrativ, limitarea drastică a corupţiei, creşterea economică, creşterea competitivităţii economice, reducerea datoriei publice, promovarea exporturilor şi reducerea deficitului, optimizarea sistemului de educaţie, sistem de sănătate centrat pe pacient etc.
În concluzie, strategia seamănă foarte mult cu un plan de campanie electorală, slab, cu multe promisiuni la actualele probleme, dar cu nicio soluţie concretă.