Statul Putin, între geopolitică, proteste anti-regim şi eşecuri cu noile arme

Tactici adaptate de contracarare a disidenţei politice interne

Mişcările opoziţiei politice de protest la adresa regimului politic au fost iniţiate pe fondul manevrelor dure ale puterii politice de la Moscova prin care s-a blocat în mod ilegal drumul candidaţilor independenţi şi din opoziţie către Duma Moscovei (n.n.- parlamentul local), prin imposibilitatea acestora de a se înscrie în mod firesc şi democratic pentru alegerile locale din septembrie. Despre modul în care s-au derulat aceste proteste de stradă s-a vorbit în rapoartele MAS.

Interesant este faptul că numai cu câteva luni înainte de represiunile asupra protestelor cetăţenilor ruşi din Moscova, a apărut un raport intitulat „Prizonierii politici ai Kremlinului: avansarea unei agende politice prin zdrobirea disidenţei”, semnat de mai multe organizaţii non-guvernamentale. Raportul (1) a prezentat documentat intensificarea măsurilor de a interzice sau de a bloca adunările civice ale cetăţenilor, precum şi libertatea de exprimare a acestora cu ocazia demonstraţiilor de protest. Se estima că numărul arestărilor politice din Rusia a crescut în ultimii patru ani de la 50 la peste 250. Raportul incriminează faptul că ”Statul Putin" este din nou angajat în arestarea activiştilor opozanţi regimului, a adversarilor regimului, dar şi a reprezentanţilor unor minorităţi defavorizate. Se mai vorbeşte, printre multe altele, despre extinderea legislaţiei special concepute pentru a face posibilă condamnarea oricărei acţiuni libere cetaţeneşti, începând de la demonstraţii de potest ad-hoc până la simple postări anti-regim pe reţelele de socializare.

Pe de altă parte, este interesantă o succintă analiză a modului cum a acţionat Kremlinul pentru a stinge criza protestelor de la Moscova care, potrivit unor observatori autorizaţi, ar fi devenit o criză a Rusiei. De la început se poate concluziona că autorităţile ruse au optat să gestioneze aceste proteste prelungite prin recurs la forţă – sancţionarea protestelor neatorizate, arestarea liderilor demonstraţiilor, dosare penale şi acţiuni selective împotriva protestatarilor.

Dar lucrurile au devenit treptat mult mai complicate. Nu a fost clar cine sau care comandament coordonează la nivelul ”Statului Putin” toate acţiunile puterii. Chiar şi Ministerul rus de Externe s-a implicat direct prin acuze lansate la adresa SUA, Germaniei şi a altor forţe din Occident, care ar fi în spatele mişcărilor de protest din Rusia pentru a destabiliza în mod grav situaţia politică internă din Rusia. Protestatarii au fost etichetaţi de autorităţi ca militanţi ”aventurieri” sponsorizaţi din exterior. În context trebuie menţionat că protestatarii au fost deopotrivă cetăţeni simpli nemulţumiţi de ce se întâmplă cu politicile interne ruse, ba chiar ofensaţi şi de comportamentul opoziţiei politice oficiale, care a preferat să nu se implice, cel puţin la vedere, în mişcările de stradă. 

În toată această perioadă, la Kremlin se vorbea şi apăreau declaraţii despre orice temă, dar aproape niciun cuvânt despre proteste sau despre vreo implicare concretă a preşedintelui în acţiunile de soluţionare a mişcărilor de stradă, despre reprimarea protestelor sau restabilirea ordinii interne. De unde şi percepţia că nu se constituise masa critică necesară de pre-condiţii care să facă posibilă o intervenţie decisivă a lui Putin, evident fără repercusiuni asupra imaginii sale de lider politic absolut.

Astfel, autorităţile, de la structurile de forţă până la primari, au avut implicit ”verde fără restricţii” pentru a acţiona în stingerea protestelor. Mai mult, se vorbeşte deja despre o distanţare treptată dar sigură a lui Putin de ”Rusia Unită”, partidul puterii. Nu ar fi prima dată când se constată distanţarea sa politică faţă de acest partid, deoarece este limpede că Putin nu a fost nici pe departe mulţumit de rezultatele acestui partid la alegerile locale care se succed din 2018 la nivelul subiecţilor Federaţiei Ruse. 

Neimplicarea directă a preşedintelui Putin a motivat unele cercuri analitice să tragă concluzia că ”Statul Putin”, preocupat de geopolitică, ar fi început să piardă ”iniţiativa pe agenda internă”. Concluzii de acest gen sunt însă greu de acceptat, pentru că Putin a probat în nenumărate situaţii delicate faptul că este un cunoscător extrem de rafinat al mentalităţii societăţii ruse şi al posibilităţilor de apariţie a unor ”lideri din stradă” care să-i pericliteze calculele politice şi construcţia sa statală.

Ca atare, aparenta neimplicare poate fi trecută la categoria de ”tactici adaptate” de gestionare fără expunere la riscuri de imagine a situaţiei politice interne. Dovada este şi faptul că preşedintele Putin şi-a exprimat (26 august) la ultima şedinţa pe probleme economice cu membri ai guvernului rus, îngrijorarea faţă de creşterea prea lentă a veniturilor salariale ale populaţiei (2) în ultima perioadă de timp. Şi imediat, Banca Centrală a anunţat că, până la sfărşitul trimestrului al treilea, sunt aşteptate creşteri salariale de 3-3,5% din valuarea anuală a salariilor, după ce deja în ultimele două luni ar mai fi fost operate creşteri de 2,9-3,5% ale acestora. Mărirea salariilor ar fi extrem de necesară, deoarece se înregistrează o creştere fără precedent a îndatorării la bănci a populaţiei ruse (3).

Totodată, preşedintele rus a luat act că în prima jumătate a anului 2019 PIB-ul Rusiei a crescut cu 0,7%, iar producţia industrială timp de şapte luni a crescut cu 2,6%. Deşi este o creşterea economică pozitivă, Putin a reamintit cu insatisfacţie  guvernanţilor că ”dinamica în ansamblu nu ne poate mulţumi. Este necesară o creşterea economică mai durabilă şi mai dinamică ”.

Când propaganda regimului înlocuieşte publicitatea firească privind noile produse ale industriei de apărare

Presiunile exercitate de ”Statul Putin” asupra complexului militar industrial rus (CMI) şi asupra structurilor de forţă, în special asupra organismului militar, sunt extrem de mari. Acestea au fost cel mai clar exprimate public în mesajul anual către naţiune al preşedintelui din primăvara acestui an. Iar când industria de apărare, cercetarea fundamentală şi experimentală a noi tehnologii de vârf lucrează la turaţie maximă şi sub presiunea factorului politic şi a timpului, este de aşteptat să apară eşecuri şi incidente. În cazul de faţă din păcate cu pierderea a multor vieţi în rândul oamenilor de ştiinţă, a personalului militar ingineresc, sau chiar a militarilor participanţi la experimentarea noilor arme.

Cu atât mai mult cu cât, punând cap la cap declaraţiile oficiale ruse asupra rezultatelor testărilor cu noile tehnologii rezultă cu din ce în ce mai multă claritate că există certe dificultăţi în elaborarea unor tehnologii militare de vârf şi cu implementarea acestor tehnologii avansate. În special cele care privesc construcţia de noi arme pentru forţele navale şi aero-cosmice, dar cu impact negativ asupra dezvoltărilor triadei nucleare.

În context ar fi suficient să recapitulăm numai importantele eşecuri din această vară ale testelor experimentale cu noi arme şi tehnologii. Evident că analiza se poate face numai pe baza transparenţei extrem de redusă a părţii ruse prin surse deschise. Informaţiile sunt minimale, de unde şi probabilitatea unui grad mai redus de exactitate analitică.

Eşecuri ruse cu experimentarea de noi arme

La 1 iulie a avut loc tragedia cu incendiul de pe un submarin nuclear care evolua în apele ruse al Mării Barenţ, şi care a costat cel puţin 14 vieţi din rândul personalului militar cu înaltă specializare tehnică. Persoane care, după gradul deţinut, era evident că erau specialişti militari care coordonau şi executau măsurători şi experimente importante în imersiune la mare adâncime. A rezultat că submarinul aparţinea Brigăzii 29 Submarine, dislocate la una dintre cele mai secrete baze militare ruse, Baza navală Gadzhievo din Golful Olenyaya Guba. Această bază deţine mai multe submarine nucleare cu destinaţie specială (dezvoltate în principiu pe platforma submarină nucleară Orenburg), capabile să evolueze la mari adâncimi. Baza ar fi subordonată unui departament militar de cercetare a apelor la mari adâncimi, inclusiv pentru cercetări ştiinţifice. Ceea ce s-a întâmplat în realitate este desigur îmbrăcat acum în mare mister, dar pune în evidenţă cel puţin deficienţe tehnologice extrem de serioase. O primă versiune vorbeşte de faptul că totul s-a datorat unei avarii la staţia nucleară a unui submarin care operează la adâncimi mari de peste 1000 metri (submarinul fiind operabil până la 3000 de metri), unde nava, denumită neoficial şi ”Losharik” (4) ar permite realizarea unor experimente cu ajutorul unor drone subacvatice. Unii analişti militari presupun că este vorba despre o navă capabilă de diversiuni subacvatice. Alţii adaugă informaţii că submarinul, aparent fără armamente la bord, ar fi capabil să lanseze mine la mari adâncimi, inclusiv nucleare, respectiv să desfăşoare acţiuni de cercetare şi distrugere a cablurilor submarine. O altă versiune se referă la faptul că este un submarin pe platformă Orenburg, navă care ar putea transporta vehicule de formă sferică pentru operarea la mari adâncimi şi care, după avaria soldată cu inundarea unor compartimente, ar fi ajuns totuşi în portul Severomorsk. Alte variante fac referire la alte platforme subacvatice şi destinaţii ale cercetărilor, imposibil de verficat pe surse deschise. Oricum, câteva săptămâni mai târziu, preşedintele Putin evoca amintirea  eroilor de pe acest submarin la festivitatea grandioasă cu ocazia sărbătoririi Zilei Flotei Maritime Militare a Rusiei.  

La numai o lună de la incidentul de securitate menţionat mai sus, apare un nou eşec în experimentele tehnice produse (8 august) la Poligonul Militar Experimental Naval de lângă localitatea Nenoksa, la 30 km de oraşul Severodvinsk - regiunea Arhanghelsk pe litoralul Mării Albe. Experimentele au fost stopate de o puternică explozie nucleară urmată de alte explozii cu surse nedeclarate. Nici acest incident nu a putut fi trecut în tăcere de Kremlin, datorită faptului că a fost vizibil la scenă deschisă, respectiv datorită creşterii alarmante a radioactivităţii, ca şi consecinţe la nivelul continentului european a exploziei respective. Şi de această dată, misterul a acoperit întregul eveniment, numărul oficial de victime este redus la cel care nu mai putea fi contestat de autorităţile ruse până la luarea măsurilor de secretizare a tot ceea ce s-a întâmplat acolo. A rezultat faptul că ar fi fost testat un nou motor/sistem de propulsie pentru rachete cu combustibil lichid, la care s-ar fi experimentat infuzia de izotopi proveniţi de la o puternică sursă de alimentare nucleară. Rezultatul a fost un eşec datorită aprinderii combustibilului şi exploziei rezultate. Agenţia rusă RIA Novosti a citat Agenţia rusă pentru energie nucleară Rosatom că ar fi fost vorba despre ”testarea unei rachete pe platformă maritimă”. Numărul real de victime este incert - cel puţin şase în prima fază, ca şi consecinţele reale privind creşterea excesivă a radioactivităţii în regiunea menţionată.

Mai este cert faptul că, la câteva ore după incident, Administraţia porturilor din Zona Arcticii de Vest din Murmansk a închis, la cererea Ministerului Apărării de la Moscova, circulaţia maritimă din zona Golfului Dvinsliy din Marea Albă pentru perioada 8 august - 9 septembrie, ceea ce a multiplicat panica instalată în rândul comunităţilor din regiune.

Preşedintele Putin a dat asigurări chiar de la Paris unde se afla recent în vizită oficială că nu există niciun pericol de radiaţii datorat accidentului nuclear. Fără a da detalii asupra a ceea ce s-a întâmplat, acesta a supra-evaluat rezultatele cercetării ştiinţifice şi industriei ruse de apărare în competiţia cu SUA pentru avans în construcţia de arme unice pe glob. 

Probabil pentru a mai acoperi din gravitatea tragicelor eşecuri cu experimentele pentru arme noi din această vară (şi desigur pentru a mai puncta ceva serios în competiţia cu SUA post-INF), la 24 august, două submarine atomice ruse au lansat în Zona Arctică, în cadrul pregătirii pentru luptă, rachete balistice ”Sineva” şi ”Bulava”, cu ţinte în poligoanele ”Chija” - regiunea Arhanghelsk şi ”Kura” -  Kamceatka. Primul este submarinulul strategic nuclear ”Tula” - Proiect 667BDRM Dolphin, care are la bord 16 lansatoare de rachete balistice „Sineva”. Este prima misiune a acestui submarin după modernizare. Al doilea este submarinul nuclear strategic "Yuri Dolgoruky" - prima navă Proiect 955 Borey, care are echipamente necesare pentru operarea rachetelor balistice ”Bulava”.

În acest punct se impune o mică dezvoltare asupra rachetei Bulava. Experimentarea acesteia durează de ani buni de zile, înregistrându-se lansări-eşec unele după altele (la un moment dat, din 25 de lansări, 11 erau rateuri). Observatori militari ruşi evaluau încă din 2008 ”un drum lung şi dificil pentru creaţie rachetei Bulava”, având în vedere că aceasta presupunea dezvoltarea unei tehnologii noi în materie de rachete balistice intercontinentale pentru forţele navale. Ceea ce s-a şi întâmplat, eşecurile fiind datorate în principal lipsei unor elemente esenţiale tehnologice moderne. Spre dezamăgirea regimului Putin, care dorea să aibă cât mai rapid noi rachete balistice cu care să înlocuiască rachetele vechi RSM-54 (Sineva şi Liner) ce mai au rezerve limitate de exploatare (5). Ministerul rus al apărării stabilise încă din 2013 că sunt necesare cinci lansări consecutive de succes pentru ca racheta să fie omologată, cerinţă redusă ulterior la două, astfel încât operaţionalizarea a fost posibilă anul anterior. Propaganda politică a fost însă şi de această dată mare, în loc să se lase loc publicităţii normale a industriei de apărare, care ar fi fost cu siguranţă mai credibilă în ceea ce priveşte consolidarea reală a puterii militare ruse. 

(1)        https://www.4freerussia.org/wp-content/uploads/sites/3/2019/04/The-Kremlins-Political-Prisoners-May-2019.pdf

(2) http://kremlin.ru/events/president/news/61373 şi https://nsn.fm/society/sobyanin-prinyal-reshenie-o-povyshenii-gorodskih-doplat-k-pensiyam?utm_medium=more&utm_source=rfinance

(3) Pe de altă parte, se afirmă că datoria generală a populaţiei cu credite ipotecare a atins un record absolut de şapte trilioane de ruble, de trei ori mai mare decât cea din 2014. O treime din aceste datorii se înregistrează în Moscova şi Sankt-Petersburg, acestea fiind şi regiunile cele mai dezvoltate economic din Rusia. Experţi ai reţelei internaţionale de analiză şi consultanţă FinExpertiza au atras atenţia că astfel de cifre nu au mai fost înregistrate în istoria Rusiei, totul datorându-se nivelului redus al ”alfabetizării financiare” a cetăţenilor, care nu ar fi capabili să gestioneze riscurile financiare pe termen lung. 

(4) Submarinul este constituit din mai multe compartimente de formă sferică ce permite rezistenţa la presiunile mari, toate îmbrăcate cu un înveliş exterior care dă forma uzuală a navei.

(5) Se estimează că submarinele Proiect 667BDRM, înarmate cu rachete RSM-54, pot îndeplini serviciul de luptă până în anii 2025 - 2030, ca parte a Grupării de forţe strategice navale din Nord-Vest. Constituirea din 2016 a Grupării de forţe strategice navale Nord-Est, depindea de finalizarea cu succes a rachetelor Bulava. Informaţii suplimentare pot fi accesate pe http://nvo.ng.ru/armament/2016-05-20/8_bulava.html