15 martie 2020

Starea de urgenţă pentru liniştea noastră (2)

Stefan Danila

Ce ar trebui să cuprindă Decretul de instituire a Stării de urgenţă?

Sursă foto: Mediafax

Ceea ce spune legea, respectiv data instituirii şi zona de aplicabilitate. Vor fi incluse şi măsurile imediate? Aceasta rămâne de văzut, după publicarea Decretului. Acum ştim că a mai fost emisă o hotărâre a Comitetului Naţional pentru Situaţii Speciale, nr.10 din 14 martie 2020, prin care se propune instituirea stării de urgenţă pe întreg teritoriul naţional. Prin aceeaşi hotărâre se instituie şi măsuri mai ferme privind izolarea persoanelor care sosesc din state cu mai mult de 500 de cazuri de infectare confirmate, privind restricţionarea unor activităţi publice.

În acest moment, informarea corectă este o datorie a tuturor cetăţenilor, dar mai ales a mass media. Desigur, instituţiile au responsabilităţile lor şi sunt organizate în acest scop.

O măsură care ar putea fi inclusă în decret sau în Planul de acţiune ce se va operaţionaliza pentru instituirea Stării de urgenţă ar putea fi cea privind combaterea ştirilor false, respectiv a dezinformării. Sunt convins că va fi constituit un centru pentru combaterea dezinformării, care va colecta toate aceste fake news şi va coordona identificarea surselor acestora. Cei vinovaţi pot fi pedepsiţi, chiar pot fi lipsiţi de libertate, funcţie de gravitatea consecinţelor dezinformării.

Noi, cei care vom respecta indicaţiile privind limitarea deplasărilor, vom constata mai greu toate acţiunile autorităţilor pe timpul acestei perioade de timp (maxim 30 de zile conform legii), chiar dacă există posibilitatea de a vedea mai mulţi oameni în uniformă, ca de obicei. Nu vor fi tancuri, sau alte echipamente de luptă, dar militarii vor avea misiuni de pază a obiectivelor importante, vor participa la menţinerea ordinii şi respectarea izolării acolo unde a fost stabilită. Militarii vor ajuta populaţia, nu o vor pune în pericol.

Se vor stabili măsuri economice, cu impact social, care îşi vor propune să rezolve unele situaţii sau să sprijine pe unii dintre noi. Unele măsuri ar putea să fie nepopulare, iar dezbaterea publică nu va mai avea loc. Răspunderea privind orice măsură se va adopta în această perioadă le revine autorităţilor, celor care primesc şi competenţe sporite. Comentariile şi soluţiile de cafenea nu vor fi utile, iar propagarea lor prin diverse modalităţi, ar putea să fie considerată dăunătoare.

Media poate să contribuie prin emisiuni de divertisment şi educative la menţinerea unui spirit pozitiv şi cooperant la nivelul întregii populaţii. De asemenea, informarea corectă a cetăţenilor şi autorităţilor rămâne principala misiune. Unele sarcini privind preluarea informaţiilor de la cetăţeni pot fi preluate de către agenţiile de ştiri, cu retransmiterea oficială către autorităţile responsabile.

Un alt rol al presei, cel de „câine de pază” nu dispare, dimpotrivă, pe timpul unei situaţii de acest fel. Identificarea oricărui abuz şi semnalarea urgentă către instituţiile responsabile devine o obligaţie, mai mult ca oricând.

Posibilitatea implicării instituţiilor private în managementul situaţiei sau pentru activităţi distincte este deschisă, dar acesta va rezulta din măsurile ce vor fi comunicate de autorităţi.

Aşadar, respectul autorităţii şi autoritatea instituţiilor responsabile trebuie să primeze, precum şi respectarea regulilor de către toţi, indiferent de poziţie.