Solicitare americană de sprijin aliat în criza din Golful Persic / Consolidarea posturii NATO şi adoptarea primei Politici spaţiale din istoria Alianţei

Dată fiind importanţa tot mai mare a noilor tehnologii, miniştrii aliaţi au evaluat, într-o sesiune dedicată subiectului, împreună cu Înaltul Reprezentant al UE, Federica Mogherini, şi omologii din Finlanda şi Suedia, implicaţiile lor pentru apărare şi securitate. "Aceste tehnologii generează provocări şi oportunităţi pentru noi toţi şi ele ar putea constitui un domeniu promiţător pentru viitoarea cooperare NATO-UE", a declarat Secretarul general. Au fost evaluate modalităţile în care Procesul NATO de planificare a apărării poate fi utilizat pentru încurajarea aliaţilor să investească în noile tehnologii, accesul la capabilităţile de ultimă generaţie şi asigurarea interoperabilităţii forţelor aliate în condiţiile dotării cu astfel de tehnologii noi.

Analiza impactului tehnologiilor disruptive asupra obiectivelor şi politicilor NATO, cu accent pe influenţele acestora în domeniul posturii aliate de descurajare şi apărare reprezintă o dezvoltare recentă de mare actualitate la nivelul autorităţilor militare şi a comitetelor politice. În principal, această evoluţie a fost provocată de investiţiile tot mai consistente făcute de Rusia şi China în armamente de ultimă generaţie şi în procesele de inovare tehnologică militară. Principalele domenii avute în vedere sunt inteligenţa artificială, sistemele autonome de armament, sistemele spaţiale, comunicaţiile, noile tehnologii în domeniul rachetelor, cu un accent special acordat celor hipersonice şi tehnologiile cuantice.

În contextul disputelor transatlantice recente legate de restricţionarea accesului actorilor americani la noile iniţiative subsumate Fondului europen de apărare, o atenţie specială la nivelul NATO este acordată cooperării cu UE în domeniul tehnologiilor de apărare, cu obiectivul final de asigurare a complementarităţii între capabilităţile de apărare dezvoltate de cele două organizaţii. În opinia Secretarului general, “este important ca aceste noi instrumente - PESCO şi Fondul European de Apărare - să nu creeze noi bariere între industriile noastre de apărare (europene şi americană). Trebuie să lucrăm împreună, nu în ultimul rând pentru a aborda provocările tehnologice cu care ne confruntăm”.

Dincolo de jargonul birocratic specific legat de cooperarea NATO-UE, consemnat în rapoartele periodice de progres pe acest subiect, tema este deosebit de actuală, în condiţiile tendinţelor tot mai consistente ale principalelor state europe de emencipare strategică şi a înăspririi tonului Washingtonului vis-s-vis de aceste eforturi. În aceste condiţii, aşteptarea exprimată de leadershipul NATO este de intensificare, în continuare, a raporturilor cu Uniunea în domeniile securităţii şi apărării, pe baza principiilor-cheie evidenţiate în mod repetat de Stoltenberg: sincronizarea eforturilor, complementaritatea, coerenţa, transparenţa şi evitarea duplicării eforturilor şi a competiţiei.

Legat direct de acelaşi domeniu, miniştrii au aprobat prima poitică spaţială din istoria Alianţei. Plecând de la importanţa în creştere a spaţiului cosmic pentru capacitatea de apărare a Alianţei, la Summit-ul NATO din iulie 2018 s-a decis elaborarea unei politici cuprinzătoare aliate pe acest subiect. În condiţiile în care potenţialii adversari (în special Rusia şi China...) dezvoltă şi operaţionalizează tehnologii spaţiale tot mai sofisticate, care pot restricţiona accesul aliaţilor şi libertatea de operare în spaţiul cosmic, Stoltemberg a evidenţiat necesitatea ca Alianţa să se concentreze asupra modalităţilor de protejare a intereselor aliate, în sensul “creşterii vigilenţei şi rezilienţei NATO în spaţiu”. După pattern-ul deja parcurs cu domeniul cyber, este de aşteptat ca în viitorul apropiat, la nivel aliat să fie adoptată decizia de definire a spaţiului cosmic ca domeniu operaţional al NATO.

Consolidarea posturii NATO de descurajare şi apărare, în direcţia implementării deciziior adoptate la Summit-ul din iulie 2018, inclusiv Iniţiativa NATO de creştere a capacităţii operaţionale (NATO Readiness Initiative) a constituit un alt subiect important de discuţii. În acest sens, Secretarul general a reiterat progresul realizat în implementarea „Iniţiativei celor 4 treizeci” (30 de batalioane mecanizate, 30 de escadroane de aviaţie şi 30 de vase de război, gata să fie dislocate în mai puţin de 30 de zile), astfel încât Alianţa să aibă la dispoziţie forţe militare cu capabilităţi solide, gata de intervenţie în timp scurt, pentru a răspunde potenţialelor situaţii de criză. Până în prezent, au fost generate forţe şi capabilităţi militare care acoperă 75% din necesarul de încadrare a iniţiativei, urmând ca pănă la sfîrşitul anului să fie asigurate în proporţie completă. În aceeaşi zonă de interes intră şi demersurile legate de operaţionalizarea zonei de responsabilitate a SACEUR, în vederea realizării capacităţii autorităţilor militare de a proiecta şi susţine capacitatea de luptă care să permită realizarea obiectivele strategice şi operaţionale stabilite de leadershipul NATO.

Miniştrii apărării s-au reunit şi în formatul Misiunii Resolute Support /RSM, pentru a discuta evoluţia situaţiei de securitate din Afganistan, stadiul şi perspectivele misiunii NATO de pregătire, consiliere şi asistenţă şi contribuţiile aliaţilor şi partenerilor la misiune. La aproape două decenii de la debutul implicării NATO în Afganistan (cea mai mai mare şi mai de durată în întreaga istoria a Alianţei), termenul şi strategia de finalizare a angajamentului aliat în acestă ţară sunt departe de a fi conturate. Principalele evoluţii negative sunt legate de situaţia precară de securitate din teren, forţa insurgenţei talibane şi controlul asupra unei importante părţi a teritoriului, corupţia instituţilor afgane, calendarul electoral complex şi contextul regional tot mai complicat, cu influenţele negative ale Iranului şi Rusiei asupra dosarului afgan.

Pe partea pozitivă, pot fi menţionate unele progrese înregistrate în iniţierea şi derularea discuţiilor de pace cu talibanii, în vederea conturării unei soluţii negociate la conflict, derulate prin intermediul reprezentatului special american pentru acest dosar, ambasadorul Z. Khalilzad. Pentru Stoltenberg, deşi "situaţia de securitate rămâne gravă, vedem o oportunitate unică pentru pace". În acest sens, aliaţii sprijină pe deplin eforturile SUA de a ajunge la o soluţie paşnică în Afganistan, iar angajamentul continuu al NATO este esenţial pentru crearea condiţiilor de pace. Pe de altă parte, refuzul talibanilor de a negocia direct cu autorităţile de la Kabul (negociere condiţionată până în prezent de retragerea forţelor internaţionale din Afganistan) complică perspectivele procesului de pace. Ca rezultat, atât talibanii, cât şi forţele guvernamentale caută să-şi consolideze poziţiile în perspectiva unor potenţiale negocieri directe, fapt care conduce la continuarea luptelor în teren. 

In aceste condiţii, nu avem în prezent o perspectivă clară a reducerii sau încheierii eventuale a misiunii, cu un efectiv actual de aproximativ 16.000 militari. Totodată, continuă sprijinul financiar internaţional pentru consolidarea forţelor afgane de securitate, până în anul 2024, la nivelul unei finanţări de 1 miliard USD pe an, aşa cum s-a decis la la Summit-ul din iulie anul trecut. În acest moment, este greu de imaginat o evoluţie autonomă a forţelor afgane, în absenţa suportului internaţional, chiar şi într-un scenariu optimist în care negocierile de pace intrafgane s-ar finaliza cu un acord cuprinzător şi durabil între cele două părţi în conflict.

Cu una din cele mai importante contribuţii cu forţe la RSM (aproape 800 de militari, fiind al şaselea contributor la misiune, după SUA, Germania, UK, Italia şi Georgia), România este direct vizată de evoluţia angajamentului aliat în Afganistan şi de procesul de planificare prudentă care se derulează în prezent la nivelul autorităţilor militare aliate pe acest subiect. Legat de procesul viitor de încheiere a misiunii, la nivel NATO se insistă, în continuare, asupra importanţei aplicării unei strategii bazate de sintagma “Together in, together out”, fiind respinsă varianta unor retrageri unilaterale şi necoordonate cu ceilalţi aliaţii.

Statele Unite cer sprijinul aliaţilor în criza din Golful Persic

Creşterea contribuţiei NATO la eforturile Coaliţiei globale anti-ISIL şi Misiunea NATO din Irak constituie un alt subiect abordat în cadrul reuniunii. În context, deşi nu a făcut parte din agenda oficială a reuniunii, criza din Orientul Mijlociu şi conflictul potenţial al SUA cu Iranul a constituit o temă abordată în discuţiile oficiale şi în întâlnirile bilaterale care au avut loc cu ocazia ministerialei. Stoltenberg a informat asupra informaţiilor prezentate de secretarul american al apărării şi asupra schimbului constant de Intelligence care se derulează la nivel NATO în legătură cu evoluţiile din zonă. Totodată, a prezentat preocuparea serioasă exprimată de aliaţi faţă de comportamentul Iranului şi sprijinul acestora pentru eforturile americane de deescaladare a tensiunilor.

Pe acelaşi subiect, secretarul american al apărării a informat presa despre abordarea americană în criza din Golful Persic, solicitând sprijinul aliaţilor pentru asigurarea libertăţii de navigaţie în zona Strâmtorii Hormuz, descurajarea acţiunilor Iranului de sprijinire a grupărilor teroriste şi de continuare a ambiţiilor sale nucleare. A insistat asupra caracterului economic şi diplomatic al strategiei pe care SUA o utilizează în acest moment şi a solicitat implicarea aliaţilor în demersuri de convingere a Teheranului asupra necesităţii de a reveni la abordarea diplomatică, în scopul evitării conflictului militar. Totodată, a anunţat decizia autorităţilor americane de a prezenta un briefing detaliat aliaţilor, în prima parte a lunii iulie, pentru informarea acestora asupra acţiunilor recente ale Iranului de escaladare a crizei, inclusiv prin atacarea unor vase comerciale americane. A exprimat convingerea că o parte dintre aliaţi se vor alătura Coaliţiei maritime în curs de constituire de către SUA în regiunea Golfului, în vederea soluţionării crizei generate de acţiunile agresive ale autorităţilor de la Teheran.