Sistemele S-300 – Cheia apărării antiaeriene ucrainene

Şi lucrurile frumoase nu se opresc aici, premierul  slovac Eduard Heger anunţând pe 11 aprilie că ţara sa intenţionează să doneze şi 12 avioane de vânătoare MiG-29, flotă care oricum va fi înlocuită cu aparate F-16 Block 70/72 Fighting Falcon, conform unui contract semnat în 2018 în valoare de 1,6 miliarde dolari.

Pierderi grele pentru ambele părţi

Încă de la începutul conflictului în 24 februarie, sistemele antiaeriane cu rază lungă de acţiune S-300 au reprezentat cheia apărării antiaeriene ucrainene împotriva atacurilor aviaţiei ruseşti la altitudini medii şi mari. Înainte de începerea războiului, sistemele din dotarea Ucrainei au fost judicios dislocate pe teritoriu şi astfel au putut împiedica aviaţia rusă să deţină superioritatea aeriană asupra întregului teritoriu.    

Înainte de invazie, Ucraina dispunea de aproximativ 100 de baterii AA echipate cu S-300 PT/PS care totalizau circa 300 de lansatoare de tragere. Sistemele cu rază lungă de acţiune S-300 sunt destinate combaterii ţintelor aeriene care evoluează până la o  distanţă de 90 km şi o altitudine de 27 km. Totodată, unele versiuni dispun şi de capabilităţi antirachetă. Un regiment de rachete AA S-300 are în subordine patru baterii de tragere cu 48 de lansatoare verticale care pot lansa un total de 192 de rachete AA.   

În primele zile ale invaziei, Rusia a controlat spaţiul aerian deasupra Ucrainei datorită neutralizării majorităţii elementelor sistemului de apărare aeriană – lovirea bazelor aeriene cu rachete de croazieră Kalibr, a pistelor şi a staţiilor radar – ultimele cu ajutorul rachetelor supersonice (Mach 3,5) cu dirijare pe fascicul de radiolocaţie Kh-31P (AS-17A Krypton) a căror versiune iniţială a fost fabricată în anii 1980.

Apărarea AA ucraineană nu a reuşit mare lucru în primele zile şi a suferit pierderi grele de pe urma atacurilor cu rachete de croazieră şi antiradiolocaţie, deoarece nu s-au luat măsuri eficiente pentru protejarea bazelor şi a echipamentului sau redislocarea temporară a acestora în locaţii de rezervă pentru a le feri de cercetarea satelitară rusească. 

Cu toate acestea, eşecul eliminării elementelor sistemului de apărare aeriană ucrainean este surprinzător pentru forţele ruseşti. Eşecul a determinat înregistrarea de pierderi importante de către aviaţia rusă. De la începutul invaziei, Ucraina pretinde că a doborât peste 150 de avioane şi peste 130 de elicoptere. Conform site-ului https://www.oryxspioenkop.com, o sursă de informaţii deschise şi obiective a pierderilor în echipament a ambelor părţi, documentate pe baza imaginilor video sau foto, Rusia a pierdut doar 20 de avioane, 32 de elicoptere şi 28 de drone.

Succesele nu au venit fără pierderi proprii. Statisticile site-ului https://www.oryxspioenkop.com arată că, printre cele 41 de sisteme AA pierdute de Ucraina până la 14 aprilie, se numără şi 12 lansatoare 5P851A ale sistemului S-300PT distruse şi alte 10 lansatoare ale sistemului S-300 PS distruse sau capturate. La acestea se adaugă trei  radare de conducerea focului pentru sistemele S-300 PS distruse şi două radare de conducerea focului pentru sistemele S-300 PT capturate. La rândul său, aviaţia ucraineană a pierdut 16 avioane, din care patru MiG-29 şi trei Su-27, trei elicoptere şi 14 drone.

Conform declaraţiilor purtătorului de cuvânt al Ministerului rus al Apărării, citate de site-ul https://www.aa.com, până la data de 11 aprilie, ucrainenii au pierdut 230 de avioane şi elicoptere, precum şi 243 de sisteme antiaeriene, adică de şase ori mai mult decât statisticile publicate de https://www.oryxspioenkop.com.

Această eroziune constantă a inventarul sistemelor AA reprezintă o preocupare a conducerii ucrainene. Evident, cu cât conflictul se prelungeşte, cu atât mai multe lansatoare vor fi distruse, iar în final, există posibilitatea ca Ucraina să rămână fără rachete.

Grecia şi Bulgaria dispun de sisteme S-300

Nici nu a sosit bine în Ucraina, că Rusia a pretins deja că a distrus sistemul slovac S-300 în timpul unei lovituri cu rachete în Dnipro, declaraţii catalogate de slovaci ca fiind ”dezinformare”. 

Dar singur, sistemul AA slovac (patru baterii de tragere echipate cu 16 lansatoare) nu este suficient pentru a înlocui pierderile suferite de forţele ucrainene de la începutul conflictului. Pe măsură ce Ucraina se pregăteşte pentru a respinge o nouă ofensivă în estul Donbasului, liderii de la Kiev îşi reînnoiesc solicitările către Occident pentru furnizarea de arme antiaeriene, vitale pentru apărarea spaţiului său aerian.

Alte două ţări NATO, Grecia şi Bulgaria, dispun de sistemul S-300 care, teoretic, pot fi trimise în Ucraina. Furnizarea acestor sisteme însă, ar slăbi capacitatea de apărare a acestor state, în primul rând Bulgaria, care aflată mai aproape de zona de conflict nu ar fi prea încântată să doneze cele 10 baterii de tragere echipate cu 40 de lansatoare. Dar Grecia, şi-a dislocat cele opt baterii de tragere echipate cu  32 de lansatoare în Creta, într-o zonă departe de teatrul de operaţii din Ucraina. De o importanţă majoră o reprezintă şi rezerva de 175 de rachete AA pe care Grecia încă le mai posedă.     

Sistemul american Patriot PAC-3 nu reprezintă o opţiune

Toamna trecută, ministrul ucrainean al Apărării a solicitat SUA furnizarea de sisteme antiaeriene MIM-104 Patriot PAC-3 (Patriot Advanced Capability - Sistem Patriot cu capabilitate avansată), realizând cu siguranţă că o invazie rusească va lovi puternic elementele principale ale sistemului ucrainean de apărare aeriană – staţii de radiolocaţie, centre de comandă şi control, puncte de dirijare, pistele bazelor aeriene. Furnizarea unor sisteme AA Patriot cu câţiva ani mai înainte de invazia rusească ar fi modificat substanţial evoluţia războiului aerian în Ucraina şi ar fi fost o ocazie unică să fie testate în mediu operaţional atât capabilităţile antiaeriene ale rachetelor PAC-2 GEM-T, cât şi cele antirachetă ale rachetelor PAC-3 MSE.

Versiunea Patriot PAC-3 MSE a fost destinată pentru interceptarea rachetelor balistice tactice cu rază scurtă de acţiune - SRBM (bătaie până la 1.000 km) cum ar fi Iskander K sau Tochka, trase de pe lansatoare mobile, din care au fost utilizate până acum câteva sute de exemplare. Mai trebuie menţionat şi faptul că odată cu furnizarea sistemului ar fi existat şi pericolul ca aceste arme să fie capturate de ruşi şi s-ar fi compromis anumite secrete ale sistemului american.      

Însă sistemele Patriot sunt arme scumpe şi greu de întreţinut, ca să nu mai vorbim de timpul necesar pregătirii şi antrenării personalului. În plus, PAC-3 nu poate fi integrat în arhitectura sistemelor radar ucrainene de fabricaţie ex-sovietică. Astfel, singura posibilitate a rămas să se bazeze pe S-300 existente pentru a supravieţui atacurilor ruseşti. 

Întărirea umbrelei de apărare antiaeriană

Deşi a primit circa 25.000 de sisteme AA portative (Stinger, Piorun, Strela şi, mai nou, Strastreak), datorită razei mici de acţiune, acestea nu pot doborî aparatele ruseşti care evoluează la altitudini mari, în afara anvelopei de lovire a sistemelor amintite. Evident, sistemele AA portative nu au fost dezvoltate pentru interceptarea rachetelor balistice care au produs pagube importante infrastructurii ucrainene. Întărirea corespunzătoare a umbrelei de protecţie formată din sisteme AA cu rază lungă de acţiune, va forţa aparatele ruseşti să evolueze la altitudini mai joase, unde vor fi vulnerabile în faţa sistemelor AA portative moderne din dotarea forţelor ucrainene.    

În ciuda pierderilor suferite şi a contribuţiei redusă la luptele de la sol, aviaţia rusă încă reprezintă un factor important în cadrul conflictului. Conform Pentagonului, săptămâna trecută aviaţia rusă a executat 250 de misiuni pe zi, faţă de 5-10 misiuni pe zi executate de forţele aeriene ucrainene. 

Recent, acţiunile aeriene ruseşti s-au concentrat în estul şi sudul Ucrainei, unde trupele Moscovei pregătesc o nouă ofensivă majoră în scopul capturării Donbasului. Deşi au înregistrat succese importante în zona de sud, înaintarea în partea de est a fost mult mai redusă.

O victorie rusească în estul Ucrainei va întări poziţia liderului de la Kremlin şi va reface moralul trupelor ruseşti. În plus, o victorie în Donbas va furniza Moscovei o trambulină pentru a relua un atac pentru cucerirea Kievului sau a întregului litoral ucrainean. În schimb, înfrângerea forţelor ruse va slăbi considerabil poziţia lui Putin, va reduce opţiunile sale de prelungire a războiului şi va favoriza negocierile de pace.