Sistemele de artilerie occidentale vor decide soarta luptelor din Donbas

Evident că introducerea în luptele din Donbas a noilor sisteme de artilerie tractate sau autopropulsate occidentale, împreună cu muniţiile dirijate, va modifica radical caracterul luptelor purtate de unităţile de artilerie terestre, forţele ucrainene având în prezent la dispoziţie arme la care nici nu visau.

Pentru început, este suficient să amintim că forţele ucrainene s-au bazat pe focul artileriei pentru stoparea înaintării armatei ruse, care a constituit arma cea mai eficientă din arsenalul lor. Un oficial militar ucrainean a declarat că „…rachetele antitanc au încetinit ritmul înaintării ruşilor, dar ceea ce i-a distrus a fost focul precis al artileriei. Acest lucru le-a dezorganizat sistemul de comandă şi control al unităţile ruse.”  

Forţele terestre ucrainene dispun de un număr considerabil de piese de artilerie, obuziere, aruncătoare de bombe sau lansatoare multiple de proiectile reactive. Pe tipuri, artileria ucraineană include obuziere autopropulsate 2S3 Akatsiya cal. 152 mm şi 2S1 Gvozdika cal. 122 mm; lansatoare multiple de rachete BM-21 Grad cal. 122mm, precum şi obuziere tractate D-20 cal. 152 mm şi D-30 cal. 122 mm. Deşi numeros, parcul de artilerie este vechi, de producţie ex-sovietică, şi un aspect mai important, este inferior gurilor de foc ruseşti, atât numeric, cât şi în ceea ce priveşte bătaia maximă.    

Artileria ucraineană dispune de cantităţi limitate de muniţie dirijată, cum ar fi proiectilele dirijate pe fascicul laser Kvitnik cal. 152 mm şi Karasuk cal. 122 mm.

Ce a primit şi ce nu a primit Ucraina la capitolul artilerie?

De ceva timp, inferioritatea ucrainenilor la acest capitol important al luptelor din Donbas este pe cale să se schimbe radical în urma transferurilor de obuziere performante occidentale şi a muniţiei aferente care include şi proiectile dirijate.

Din necesarul de 300 de exemplare solicitate la capitolul obuziere, SUA au livrat 90 obuziere tractate M777 cal. 155 mm suficiente pentru echiparea a cinci batalioane de artilerie. Guvernul australian a promis alte şase obuziere M 777 cal. 155 mm, iar Canada a promis patru obuziere M 777 cal. 155mm.  

Obuzierele tractate uşoare M777 cal. 155 mm au o bătaie de la 24 km (proiectile explozive standard), până la 30 km (proiectile explozive cu bătaie extinsă BB-ERFB) sau chiar 37 km (proiectile explozive cu fragmentaţie). Un dezavantaj major îl constituie lipsa de mobilitate a obuzierului în situaţia executării focului de contrabaterie advers.

Au mai fost livrate nouă obuziere tractate D-30 cal. 122 mm din Estonia, bătaie maximă cu proiectile explozive cu motor-rachetă/RAP-22 km, la începutul lunii aprilie. Furnizarea de piese de artilerie suplimentare va fi benefică, evident, iar ucrainenii au folosit în bune condiţii gurile de foc de fabricaţie ex-sovietică din dotare până în prezent. Noile obuziere tractate M777 dispun de o bătaie maximă mai mare decât D-30 care sunt folosite atât de Rusia cât şi de Ucraina şi sunt destul de precise.

În plus, un factor şi mai important, deloc de neglijat, va fi echiparea armatei ucrainene cu lovituri de artilerie cal. 155 mm standard NATO care se găsesc în cantităţi mari în stocurile NATO, simplificându-se problemele logistice ale Ucrainei. Astfel, Ucraina, ţară nemembră NATO va dispune înaintea României, stat membru NATO din 2004, de piese de artilerie cal. 155 standard NATO şi muniţia aferentă.  

În privinţa lansatoarelor multiple de proiectile reactive, necesarul declarat de Ucraina de 100 buc. este sau va fi acoperit de lansatoare RM-70 cal. 122mm (o versiunea modernizată a lansatorului BM-21 Grad) furnizate de Cehia, pe calea ferată. Numărul exact nu este confirmat din raţiuni de securitate, dar, neoficial, ar fi circa 20.

Au mai fost livrate un număr necunoscut de BM-21 Grad din Polonia, în aprilie, conform radioului public polonez. Lansatoarele Grad sunt sisteme relativ vechi şi nesofisticate, iar ucrainenii sunt familiarizaţi cu utilizarea acestora şi dispun de facilităţi de pregătire şi mentenanţă. Lansatoarele pot executa misiuni de foc pentru nimicirea/neutralizarea obiectivelor de suprafaţă, fiind echipamente des folosite în arsenalul fostelor state est-europene în prezent membre NATO.

Din cele 100 de exemplare de sisteme de rachete cu rază lungă de acţiune/rachete tactice dorite de Ucraina, niciunul nu a fost promis sau furnizat până la această dată. Acest lucru se datorează probabil temerilor Occidentului că vor fi folosite pentru lovirea ţintelor din adâncimea teritoriului rusesc. Ucraina şi-ar dori sistemul lansator multiplu de rachete cu bătaie mare M142 HIMARS (High Mobility Artillery Rocket System) sau chiar M 270 MLRS care ar schimba rapid şi radical raportul de forţe din Donbas.

Foto: Sistemul HIMARS. Sursă: US Army

După cum se ştie, Romania a achiziţionat 54 sisteme HIMARS (pentru echiparea a trei batalioane de artilerie) la un cost de 1,25 miliarde dolari.

Sosesc obuziere autopropulsate moderne

Cehia a furnizat un număr necunoscut de obuziere autopropulsate pe roţi ShKH vz. 77 DANA cal. 152 mm, până la mijlocul lunii aprilie. DANA reprezintă încă un sistem eficient, cu mobilitate ridicată, factor esenţial pentru evitarea focului de contrabaterie după executarea unei salve de foc – tactică cunoscută sub denumirea „shoot and scoot” (trage şi pleacă din poziţia de tragere).

Polonia a mai livrat, până la sfârşitul lunii aprilie, un număr neprecizat de obuziere autopropulsate 2S1 Goździk cal. 122 mm, sistem aflat în număr mare în înzestrarea unităţilor ucrainene. Deşi este un sistem autopropulsat vechi, este încă eficient, iar integrarea acestuia va fi facilitată de faptul că nu necesită pregătire şi familiarizare sau sprijin logistic.    

Ţările de Jos au promis cinci obuziere autopropulsate Panzerhaubitze 2000 (PzH 2000) cal. 155 mm, muniţia urmând a fi furnizată de Germania, iar pregătirea echipajelor ucrainene va fi realizată în comun de Germania şi Ţările de Jos. Guvernul german a luat decizia de livrare a şapte PzH 2000 din stocurile Bundeswehr (100 de exemplare, din care doar 40 operative).   

Foto: Obuzier autopropulsat Panzerhaubitze 2000 (PzH 2000) cal. 155 mm

Obuzierul autopropulsat şenilat PzH 2000 cal. 155mm dezvoltat de firma germană Krauss-Maffei Wegmann (KMW) se află în dotarea a şapte ţări NATO – Germania (101), Italia (70), Olanda (57), Grecia (24), Lituania (18), Croaţia (16) şi Ungaria (24). În anul 2015, Qatar (24) a devenit primul utilizator de PzH 2000 din afara NATO.

PzH 2000 este cotat ca fiind unul dintre cele mai bune sisteme de artilerie autopropulsată din lume, operaţiunile de ochire şi manevrare a muniţiei fiind complet automatizate. Camera de luptă a obuzierului este instalată pe un şasiu de tanc Leopard 2. Obuzierul are o greutate de 57 tone, un echipaj de 5 militari şi poate atinge o cadenţă de tragere de 8-10 lovituri/min.

Pe 22 aprilie, preşedintele francez a transmis că va furniza diferite echipamente militare, inclusiv obuziere autopropulsate CAESAR cal. 155mm, împreună cu mii de lovituri.  În timp ce 2S3 dispune de o bătaie maximă de 20 km şi poate trage 3 proiectile/minut, CAESAR are o bătaie de 40 km şi poate trage şase proiectile/minut.

CAESAR (CAmion Équipé d'un Système d'ARtillerie/vehicul echipat cu un sistem de artilerie) este un obuzier autopropulsat pe roţi cal. 155 mm (echipat cu ţeavă de 52 calibre/8m) intrat în dotarea armatei franceze în 2008 şi a fost testat în Afganistan, Irak şi Mali (Operaţia Serval). Se mai află în dotarea forţelor armate din Arabia Saudită (132 de piese în dotarea Gărzii Naţionale), Danemarca (15 piese comandate), Indonezia (36, plus alte 18 comandate), Liban (28) şi Tailanda (6, folosite cu succes împotriva aruncătoarelor de proiectile reactive cambodgiene BM-21).

Foto:  Obuzier autopropulsat CAESAR cal. 155mm

Fiind echipat cu calculator de conducere a focului şi mecanism automat de încărcare şi ochire, sistemul CAESAR poate executa misiuni de tragere de lovituri multiple cu impact simultan - MRSI (Multiple Round Simultaneous Impact), care constau în executarea focului cu mai multe proiectile, în succesiune rapidă, cu traiectorie şi durată de zbor diferite, astfel încât să aibă impactul la ţintă în acelaşi timp.

În versiunea franceză, CAESAR este instalat pe un şasiu 6×6 Renault Trucks Defense Sherpa-5 în greutate de 20 de tone, are o bătaie cu proiectilele explozive standard de 30 km, dar poate atinge o bătaie maximă de 55-60 km folosind proiectile cu dirijare pe traiectorie, cum ar fi BONUS sau Spacido.

Cadenţa de tragere este de 6 lovituri/min. sau 3 lovituri în 18s, iar unitatea de foc este compusă din 36 proiectile. CAESAR are un echipaj de 6 militari, poate atinge o viteză de 100 km/h şi are o autonomie de 600 km.

Pe 22 aprilie, guvernul belgian a aprobat trimiterea de piese de artilerie de calibru greu (probabil obuziere autopropulsate şenilate M-109A4BE cal. 155 mm). În perioada următoare, Italia analizează trimiterea de obuziere autopropulsate M-109L şi Panzerhaubitze 2000 (PzH 2000), ambele cal. 155 mm. SUA va furniza obuziere autopropulsate M-109A6 şi muniţia aferentă, în timp ce Norvegia va trimite cel puţin 20 de obuziere M-109.

Obuzierele autopropulsate transferate vor reprezenta un pericol major pentru principalul mijloc de lovire al ruşilor – sistemele de artilerie şi rachete terestre, superioare numeric şi ca bătaie sistemelor similare ucrainene. Mobilitatea ridicată a acestora, corelată cu cadenţa de tragere şi aparatura modernă de navigaţie şi ochire, tacticile „shoot and scout”, la care se adaugă integrarea radarelor de executare a focului contrabaterie vor remodela duelurile de artilerie. Nicio baterie de tragere rusă nu va mai fi în siguranţă după primele lovituri, fiind nevoite să se deplaseze permanent sau să se retragă în adâncimea dispozitivului propriu pentru a ieşi din bătaia sistemelor occidentale.

Mobilitatea şi operaţiile rapide de părăsire a poziţiei de tragere vor asigura supravieţuirea sistemelor occidentale pentru că au fost dezvoltate în acest sens. În cazul CAESAR, pregătirea pentru tragere, executarea tragerii cu şase proiectile şi părăsirea poziţiei de tragere (max. 10sec.) nu durează mai mult de 120 de secunde.    

Nu în ultimul rând, obuzierele autopropulsate pot juca un rol major în executarea contraatacurilor şi operaţiilor ofensive de amploare, cum ar putea fi cazul în perioada următoare pe măsură ce ofensiva rusă se împotmoleşte, susţinând atacul unităţilor de tancuri şi infanterie mecanizată.       

Furnizarea de sisteme radar de executare a focului contrabaterie

În războiul modern unde artileria terestră este un element cheie, un obiectiv important în câmpul tactic îl reprezintă neutralizarea ameninţării reprezentate de artileria inamică prin descoperirea precisă a bateriilor de tragere adverse şi sprijinirea propriilor eforturi de ripostă oportună. Acest obiectiv se realizează cu ajutorul platformelor radar de descoperire a mijloacelor de foc sau a celor dotate cu instalaţii de descoperire prin sunet.  

Un sistem pentru sprijin contrabaterie este destinat determinării coordonatelor unei poziţii de tragere adverse utilizând informaţii derivate din sunetul produs de tragerile cu obuzierele, aruncătoarele sau lansatoarele de proiectile reactive adverse. Poate fi utilizat pentru interceptarea proiectilelor pe timpul traiectoriei sau pentru nimicirea artileriei inamice prin executarea focului de contrabaterie.

Pentru creşterea preciziei de lovire a obiectivelor de către sistemele de artilerie autopropulsată PzH2000, Germania va livra sisteme radar de executare a focului contrabaterie - COBRA (COunter Battery RAdar). Ucraina a solicitat iniţial furnizarea a 40 de sisteme COBRA, dar Germania a promis între 3 şi 5 radare din cele 19 sisteme aflate în înzestrarea Bundeswehr.  

Foto: Sistem radar de executare a focului contrabaterie - COBRA

Misiunea sistemului COBRA este de descoperire a poziţiilor de tragere pentru aruncătoarele de bombe, lansatoare multiple de proiectile reactive şi a obuzierelor/tunurilor de câmp şi de a furniza informaţii pentru contracararea acestor mijloace de foc. Distanţa de descoperire a artileriei adverse este de până la 100 km, COBRA fiind în măsură să localizeze şi să clasifice până la 40 de baterii de tragere în două minute. Totodată, poate fi în măsură să monitorizeze violări ale încetării focului când este dislocat în zone cu misiuni de menţinere a păcii.  

COBRA se va alătura sistemelor radar ucrainene Polozhennya-2 şi 1L220-U  Zoopark-2, celor cinci radare mobile de cercetare de artilerie AN/TPQ-36 Firefinder şi două radare de supraveghere terestră portabile Squire (greutate 23kg şi rază de acţiune 48 km) trimise de Ţările de Jos, precum şi celor 14 radare de cercetare de artilerie şi patru radare de descoperire a focului cu aruncătoare de bombe livrate de SUA.

Ucraina a primit proiectile de artilerie inteligente

Necesarul de lovituri de artilerie declarat de Ucraina - 400.000 de proiectile de diferite calibre – a început să fie acoperit prin furnizarea de muniţie de fabricaţie ex-sovietică şi standard NATO de către SUA (184.000 buc.), Polonia şi alte state. Muniţia transferată cuprinde şi câteva piese de rezistenţă cum ar fi proiectilele dirijate Excalibur (care costă 112.000 dolari/buc.) sau BONUS care dispun de sisteme de dirijare avansate şi precizie ridicată.

Acest nivel al preciziei va permite artileriştilor ucraineni să angajeze şi să lovească rapid mai multe ţinte şi fără victime colaterale în rândul populaţiei civile care locuiesc în aproprierea zonelor de acţiuni militare. 

Ucraina este printre puţinele ţări care dispun acum de proiectile dirijate M982 Excalibur dezvoltate special pentru lovirea ţintelor din prima lovitură. US Army pretinde că proiectilul este aşa de precis că poate lovi cu o precizie de 2 m faţă de ţintă indiferent de distanţa de tragere.

M982 Excalibur este un proiectil dirijat de artilerie calibru 155 mm, destinat nimicirii personalului sau a tehnicii blindate (tancuri, maşini de luptă a infanteriei, transportoare blindate pentru trupe, etc) dispuse la distanţe de peste 50 km. Excalibur poate fi tras din gurile de foc calibru 155 mm, cu lungimii ale ţevii de 39 şi 52 calibre (7m şi, respectiv, 8m), bătaia maximă atingând 40 km şi, respectiv, 57 km.

Proiectilul are o greutate de 48 kg şi poate conţine încărcătură de luptă explozivă, 65 de submuniţii multirol antiinfanterie/antiblindate - DPICM (Dual-Purpose Improved Conventional Munitions) sau două submuniţii antitanc cu dirijare complet autonomă SADARM (Sense And Destroy ARMor). A fost utilizat pentru prima oară în luptă în Irak în mai 2007, iar în Afganistan, în februarie 2012, a nimicit un grup de talibani situat la distanţa de 36km.

Dirijarea proiectilului se realizează cu ajutorul GPS sau SAL (Semi-Active Laser) în zonele în care nu există semnal GPS sau acesta este bruiat. Un singur proiectil Excalibur poate lovi cu precizie o ţintă asupra căreia sunt necesare 10-50 de proiectile explozive standard, eroarea circulară probabilă situându-se undeva în intervalul 2-5m.

Excalibur va permite forţelor ucrainene să lovească forţele inamice mai rapid şi mult mai eficient ca înainte – un avantaj tactic major pentru o forţă aflată în defensivă şi în inferioritate numerică. O dronă Bayraktar, de exemplu, ar putea fi platforma de observare/marcare a obiectivului pentru bateria echipată cu proiectile Excalibur, descoperind zeci de ţinte într-o singură misiune şi transmiţând rapid coordonatele GPS pentru unitatea de artilerie. Printre ţintele vizate de Excalibur sunt vehiculele blindate în staţionare sau poziţiile de tragere a artileriei ruse, şase proiectile nimicind fără probleme o baterie de obuziere de şase piese.    

Un alt proiectil dirijat de artilerie care îşi va face apariţia în Ucraina va fi BONUS dezvoltat de firmele BAE Systems Bofors/Suedia şi Nexter Munitions/Franţa.

BONUS este un proiectil de artilerie calibru 155 mm, destinat distrugerii tehnicii blindate (tancuri, maşini de luptă a infanteriei, transportoare blindate pentru trupe, etc), mobile sau fixe, dispuse la distanţe de până la 35 km.

Proiectilul are o greutate de aproape 45 kg şi conţine două submuniţii antitanc cu dirijare complet autonomă (fire and forget). Aceste submuniţii inteligente au o greutate de 6,5 kg fiecare şi dispun de 3 senzori IR de descoperire a ţintelor şi un radar laser.

Producătorii proiectilului afirmă că cele două submuniţii inteligente pot angaja şi distruge în mod independent ţintele descoperite şi dispun de capacitatea de a evita ţintele false.

Din momentul separării de proiectilul purtător, începând de la înălţimea de 175 m, cele două submuniţii inteligente pot scana o suprafaţă de 32.000 mp fiecare. Imediat ce senzorii IR descoperă şi identifică o ţintă, după amprenta în IR, se trece la executarea atacului în partea superioară a acesteia, unde protecţia prin blindaj este mai slabă, puterea de perforare fiind apreciată la 130 mm.

Se aşteaptă ca fiecare BONUS să scoată din luptă în medie, o ţintă blindată. Să ne imaginăm o companie de tancuri ruseşti (10 tancuri) înaintând pe câmpurile din Donbas asupra căreia se execute foc cu o baterie de obuziere M777 cal. 155 mm cu proiectile BONUS. Compania de tancuri ar putea pierde şase tancuri dintr-o singură salvă de foc, fiind practic scoasă din luptă, iar o salvă suplimentară ar şterge compania rusească de pe statul de organizare. În afara tancurilor, BONUS ar putea lovi cu precizie obiective dispuse în adâncimea dispozitivului rus cum ar fi baterii de tragere, sisteme de apărare antiaeriană sau radare de supraveghere terestră.   

Viitorul asistenţei militare către Ucraina

Cu siguranţă, transferurile occidentale de sisteme de artilerie împreună cu muniţia aferentă, inclusiv proiectile inteligente vor transforma noua artilerie ucraineană într-o forţă redutabilă, superioară celei ruseşti la capitole esenţiale – precizie, bătaie maximă, cadenţă de tragere – şi care va exercita o influenţă considerabilă asupra situaţiei de pe front.

În timp ce s-a reuşit stoparea ofensivei ruse din Donbas, pentru ca ucrainenii să câştige războiul este necesar să alunge complet forţele ruse din ţară. În acest sens, continuarea livrărilor de armament şi adaptarea transferurilor la necesităţile operaţionale ale câmpului de luptă din Donbas este de o importanţă vitală. Din fericire pentru ucraineni, Occidentul a investit atât de mult în supravieţuirea Ucrainei – financiar, politic şi militar – că fluxul de ajutoare nu va înceta, fiind fără îndoială o certitudine. 

Întrebările pertinente ale momentului ar fi cum va arăta asistenţa militară acordată Ucrainei pe termen mediu şi lung? Adoptarea calibrelor standard NATO şi a sistemelor de arme occidentale va simplifica mult logistica, în timp ce integrarea avioanelor occidentale va permite piloţilor ucraineni să angajeze forţele aeriene ruse de pe poziţii egale.

În final, dacă procesul va reuşi, după câştigarea războiului, forţele ucrainene vor fi suficient de puternice pentru a descuraja o viitoare agresiune a Rusiei.