Siria – probleme interne... A căzut Bashar în dizgraţia Moscovei?

Atac la preşedinte!

Comentarii ale unor personalităţi şi publicaţii importante din Rusia au promovat un val de critici îndreptate împotriva regimului al-Assad din Siria. De la Ria-Fan până la Pravda, Kommersant şi Clubul Valdai, au fost formulate acuzaţii la adresa corupţiei şi incompetenţei regimului, precum şi a obsesiei acestuia de a utiliza resursele limitate pentru atingerea unor obiective militare nerealiste în detrimentul reformelor de reconstrucţie politică şi economică.

Sondajul de opinie efectuat de o organizaţie având legături cu Evgheni Prigozin, patronul contractorului militar privat Wagner şi un apropiat al preşedintelui Vladimir Putin,  a relevat că Bashar al-Assad nu ar avea decât un scoring de 31% din partea populaţiei. Un procent de 71% dintre respondenţi au văzut corupţia ca o problemă serioasă, 60% au acuzat costurile de viaţă inacceptabile, iar 54% dintre persoanele chestionate au declarat că nu vor vota pentru al-Assad la alegerile din anul 2021.

Apariţia bruscă a unui astfel de aflux de articole presupus fundamentate asupra situaţiei din Siria a fost o surpriză, dar la fel de neaşteptată a fost şi ştergerea multora dintre acestea doar câteva zile mai târziu. Puţin probabil să fi fost rezultatul unor acţiuni ale hackerilor... A fost, oare, o campanie coordonată menită să trimită un mesaj de la Kremlin în inima Damascului? Sau un indiciu că F.Rusă începe să se preocupe serios de ieşirea din clenciul sirian?

Posibil ca realitatea să se afle între cele două scenarii. De la intervenţia militară a Moscovei în Siria (septembrie 2015), care, fără îndoială, a salvat regimul al-Assad, preşedintele sirian a rămas un partener incomod, care nu a cooperat necondiţionat cu Kremlinul, încercând să câştige cât mai mult pentru puţin sau aproape nimic la schimb.

Radiografie internă...

Criza economică siriană s-a adâncit, alimentată şi de prăbuşirea financiară din Liban, dar agravată totodată de corupţie, administrarea defectuoasă şi insistenţa regimului de a acorda prioritate campaniilor militare costisitoare. Subvenţiile de stat pentru articole de bază au fost eliminate, iar sectorul micilor întreprinderi este în scădere. Răspândirea COVID-19 în zonele controlate de regim şi perspectiva intrării în vigoare a Legii Cesar în această lună vor avea probabil un efect negativ în săptămânile şi lunile următoare. Între timp, sectoarele producătoare de petrol şi gaz din Siria au dificultăţi, în parte din cauza perturbărilor provocate de atacurile luptătorilor organizaţiei teroriste ”Statul Islamic din Irak şi Levant” (SIIL) în deşertul central, dar şi din cauza sustragerilor de hidrocarburi din conductele statului de către lideri tribali şi oameni de afaceri pentru valorificare pe piaţa neagră. Proiectele de reconstrucţie de anvergură sunt blocate, deşi realizări de mică importanţă sunt invocate în campanii de relaţii publice.

Militar, regimul Assad continuă să acorde prioritate campaniei pentru preluarea teritoriului controlat încă de opoziţie în Idlib, diminuându-şi resursele  pentru stabilizarea teritoriului deja recâştigat, pentru combaterea elementelor SIIL şi chiar pentru investiţii în direcţii non-militare. Perioada îndelungată de confruntări a condus la un deficit de personal militar, soluţionat (pe moment) prin cooptarea membrilor diverselor miliţii pro-guvernamentale. Odată cu intervenţia din toamna lui 2015, una din preocupările centrale ale Moscovei a fost restructurarea şi re-centralizarea forţelor armate, însă acest proces s-a confruntat cu provocări din partea unor oameni de afaceri din elita regimului, care vor să-şi păstreze influenţa asupra miliţiilor şi să le menţină parţial independente.

Corupţia are un impact negativ asupra capacităţii regimului de a funcţiona eficient, transparent şi într-o manieră care să atragă investiţii străine. După ce a asigurat supravieţuirea regimului şi a slăbit metodic adversarii acestuia, atenţia Rusiei se îndreaptă acum spre normalizarea situaţiei. Cerinţele financiare pentru o reconstrucţie semnificativă, estimate la cel puţin 300 de miliarde de dolari, sunt mult peste puterea economiilor siriană, rusă şi iraniană, astfel încât investiţiile străine directe au devenit stringente. Însă, dincolo de perspectiva sancţiunilor economice americane prevăzute de Legea Cezar, economia siriană este infestată de corupţie, care o face mai puţin atractivă pentru investitorii străini.

Şi populaţia a început să reacţioneze.... Zeci de sirieni au ieşit duminică (07 iunie) pe străzile din sudul Siriei (guvernoratul al-Suweidah) pentru a protesta la adresa deteriorării condiţiilor economice şi a corupţiei din ţară, pe fondul devalorizării lirei siriene. Protestele marchează, de asemenea, prima acţiune importantă care solicită înlăturarea preşedintelui Bashar al-Assad, deşi provincia majoritar druză a rămas fidelă Damascului pe tot parcursul revoltei siriene.

Context internaţional

Diplomatic, acţiunile Moscovei de a împiedica activitatea Formatului de la Geneva şi de a implementa mecanisme alternative, precum Astana şi Comitetul Constituţional, au protejat regimul de perspectiva unei încercări internaţionale serioase de a forţa o schimbare politică la Damasc. Pârghiile ONU privind Siria au fost efectiv neutralizate, direcţionate acum să administreze Comitetul Constituţional a cărui capacitate de a schimba ceva este practic nulă.

Cu toate că regimul sirian a beneficiat de o susţinere reală privind legitimitatea internaţională, neputinţa, ezitările sau refuzul Damascului de a se angaja în mod serios în aceste formate au ridicat tensiunea factorilor de decizie din Rusia. Dacă oboseala occidentală privind Siria este o realitate indiscutabilă, un angajament autentic şi constructiv al regimului în cadrul Comitetului Constituţional, de pildă, ar fi putut oferi o deschidere politică pentru strategia diplomatică a Rusiei. Dar regimul Assad pare a nu fi de acord cu niciun compromis, chiar dacă acesta ar fi redus la minim. Această indiferenţă creează greutăţi Rusiei în a-şi atinge obiectivul final. Deşi probabilitatea ca Rusia să renunţe la Assad în favoarea unui preşedinte de compromis este aproape de zero, totuşi disponibilitatea Moscovei de a negocia pe nivelul al doilea rămâne o posibilitate.

Rusia a făcut o mişcare riscantă, intervenind în 2015 în războiul din Siria în sprijinul lui al-Assad, însă Kremlinul a demonstrat că are calităţi şi în privinţa încercărilor de a aborda tranzacţii în spatele aliaţilor săi locali. Moscova a iniţiat discuţii cu opoziţia, în absenţa reprezentanţilor Damascului, despre perspectivele reconcilierii politice cu americanii, o mişcare care a provocat nelinişte în Iran, celălalt susţinător al regimului. De asemenea, Moscova a negociat o serie de tranzacţii cu Ankara, care i-au permis Turciei lansarea operaţiunilor militare pe teritoriul sirian, fără acordul preşedintelui al-Assad. Aşa că, sprijinul rus acordat preşedintelui al-Assad nu rămâne necondiţionat...

Îl vrea sau nu Kremlinul pe Bashar al-Assad?

Deşi relaţiile Moscova - Damasc au fost întotdeauna un pic tensionate, este puţin probabil ca Moscova să lanseze un efort anti-Assad chiar acum. Şi dacă ar fi vrut cu adevărat să comunice ceva cercului său interior, probabil că alegerea nu ar fi fost mijloacele media ale lui Prigozin. Guvernul rus are la dispoziţie platforme mult mai solide, inclusiv canalele TV de stat.

Mai mult, opiniile critice exprimate la adresa lui al-Assad au fost personale şi nu reflectă neapărat starea de spirit generală de la Kremlin. Purtătorul de cuvânt al preşedinţiei ruse, Dmitri Pskov, a negat, de fapt, deşi cu întârziere, că ar exista o nemulţumire faţă de preşedintele sirian şi a criticat răspândirea de „fake news” despre Siria. Ria-Fan a şters articolele critice, promovând în schimb ideea că ştirile false au fost răspândite de serviciile de informaţii turceşti.

Această furtună mediatică de scurtă durată a venit pe fondul speculaţiilor că Rusia îl va forţa pe al-Assad să nu candideze la alegerile prezidenţiale din 2021. Au fost vehiculate, de asemenea, afirmaţii că eliminarea lui al-Assad ar ajuta Rusia să atragă fonduri occidentale suplimentare pentru reconstrucţia siriană. Dar nu există încă informaţii publice clare care să indice că Moscova mizează pe ajutorul occidental. De asemenea, este de subliniat că Rusia nu are încă o alternativă clară pentru al-Assad. Din 2011, preşedintele sirian a reuşit să marginalizeze sau să scape de oricine ar putea reprezenta o ameninţare pentru mandatul său.

Alegerile din 2021, din Siria, reprezintă un punct politic important pentru Moscova. În timp ce al-Assad caută, cel mai probabil, să obţină un procent cel puţin similar celui din 2014, când a fost reales fără nicio concurenţă serioasă electorală, de această dată, Rusia probabil ar dori un aranjament diferit, care să implice crearea cel puţin a unei concurenţe reale la urne, făcând procedurile electorale mai transparente. Damascul ar putea adopta unele reforme constituţionale, chiar dacă acestea ar fi în mare măsură lipsite de importanţă.

Acest lucru ar ajuta Rusia să argumenteze mai bine legitimitatea regimului într-o arenă internaţională destul de ostilă faţă de al-Assad...

Totuşi, ce a fost cu toată această campanie media?

Dacă se elimină amestecul direct al autorităţilor ruse, o explicaţie plauzibilă a situaţiei ar fi implicarea unei părţi din elita rusă aflată pe o poziţie critică la adresa Damascului. Aceasta ar putea fi legată de eforturile oamenilor de afaceri ruşi de a obţine un nivel mai mare de influenţă asupra regimului sirian pentru a obţine contracte mai profitabile. Având în vedere riscul de sancţiuni economice, guvernul rus nu este implicat direct sau oficial în economia siriană, însă diferiţi oligarhi apropiaţi de Kremlin vânează oportunităţile şi desfăşoară efective militare private pentru a-şi proteja interesele.

Kremlinul nu pare să fie direct implicat în afacerea Makhlouf, deşi există unele speculaţii conform cărora Bashar ar viza bogăţia vărului său în scopul achitării cheltuielilor intervenţiei ruse, estimate la aproximativ trei miliarde de dolari.

Tensiunile dintre Assad şi Makhlouf au început încă din 2018 şi s-au intensificat treptat. Unul dintre motivele principale este că puterea şi averea lui Rami Makhlouf au crescut prea mult. Înainte de război, se estima că acesta controla până la 60% din economia siriană. În afară de privatizarea activelor statului, Makhlouf a acţionat, de asemenea, ca un broker de tranzacţii de afaceri, câştigându-şi porecla „domnul Five Percent”. Războiul i-a permis să acumuleze şi mai multă bogăţie, întrucât, practic, a falimentat burghezia sunnită, care împreună cu alawiţii, formau coloana vertebrală a regimului al-Assad înainte de 2011. Evoluţia a fost, în mare parte, o problemă de timp, mai ales după ce sancţiunile americane au redus fluxul de fonduri şi petrol din Iran.

Atacurile asupra lui Makhlouf şi bunurilor sale fac parte din eforturile lui al-Assad de a consolida resursele financiare ale ţării sub pretextul campaniilor anticorupţie. Makhlouf nu este, nici pe departe, singurul care a fost vizat de eforturile anti-corupţie, începute în 2019. Printre cei care au căzut victime ale acestei campanii s-au numărat şi proprietarii unor afaceri mai mici, generând pericolul provocării unei prăpastii în rândul alawiţilor ale căror loialităţi sunt împărţite între diferite facţiuni din cadrul regimului sirian.

Un scenariu care ar putea destabiliza regimul şi o evoluţie mai degrabă de evitat de către Moscova...

Probleme de familie?

Cercul interior al preşedintelui Siriei, Bashar al-Assad, a fost întotdeauna compact şi orice dispută în interiorul familiei conducătoare a fost ţinută strict în spatele uşilor închise. Până recent... Cu certitudine, s-a creat o breşă între vărul preşedintelui, Rami Makhlouf, şi guvernul sirian şi aceasta a devenit (foarte) publică.

Makhlouf a fost considerat mult timp de neatins, dar acum este acuzat că datorează statului milioane de dolari din taxe, indiciu că magnatul este în dizgraţie. Într-o mişcare fără precedent, Makhlouf şi-a postat opiniile pe social media, acuzând oficialii regimului că au încercat să-i preia compania de telecomunicaţii. Makhlouf a spus că nu va renunţa la Syriatel, una dintre cele mai mari firme din Siria. Dar magnatului sirian i-a fost deja interzis să călătorească, iar bunurile sale au fost confiscate. Deci, ce anume a declanşat această schimbare ACUM după nouă ani de război?

Un răspuns ar fi controlul fondurilor de caritate, percepute ca vehicule de atragere a susţinerii publice... Membrii regimului al-Assad au conştientizat de multă vreme că cel mai mare pericol pentru puterea lor vine din interior, dintr-o societate civilă care le respinge guvernarea. Controlul inimilor şi al minţilor trebuie să fie făcut numai de către stat - de aici şi afişele omniprezente ale lui Bashar cu sloganuri rimate precum ”Al-Assad ill-Abad” / „Assad pentru totdeauna”. Brandul trebuie să domine până la punctul în care orice alternativă devine de neconceput. 

Şi aici intervine Asma al-Assad şi „Syria Trust for Development”, o vastă reţea de caritate pe care a fondat-o ca primă doamnă a Siriei în 2001, când nu a fost permis niciunui alt ONG să funcţioneze, oferindu-i un monopol de caritate. De-a lungul războiului, ramificaţiile ONG-ului s-au extins, ajungând la 15 centre comunitare în mai multe guvernorate. UNHCR şi UNDP au un parteneriat de ani buni cu acest ONG, sponsorizându-l cu milioane de dolari. Astăzi, influenţa ONG-ului este în creştere, iar prima doamnă, după recuperarea completă după un cancer de sân în august 2019, pare mai hotărâtă ca niciodată să-şi asigure moştenirea. Pentru ca fiul ei, Hafez, acum în vârstă de 19 ani, să moştenească ţara condusă de bunicul său de nume timp de 30 de ani şi de tatăl său timp de 20 de ani, ea trebuie să întărească cercul Assad şi să-i contracareze pe toţi provocatorii, dintre care cel mai recent este vărul de căsătorie, Rami Makhlouf. Odată cu dispariţia puternicei sale soacre, Anisa Makhlouf, în februarie 2016, calea a devenit liberă pentru Asma ca să preia mantaua „Mamei regimului sirian”.

Dar ONG-ul primei doamne are un rival periculos în Asociaţia „Al-Bustan” a lui Rami Makhlouf. Aceasta a beneficiat, de asemenea, de transferuri directe de numerar din partea UNICEF, în timpul războiului. Cu sediul principal în Latakia, organizaţia caritabilă a ajutat la susţinerea familiilor de martiri (alawiţi) şi a avut chiar o aripă militară, interzisă de regim anul trecut.

Dacă regele va muri ...trăiască regele!

Deci, afacerea Maklouf pare mai mult una din interiorul cercului puterii, aripa internă... Dacă Bashar iese la scenă în chestiunile externe, Asma încearcă să păstreze coeziunea internă! Dar asta nu înseamnă că Moscova nu este atentă la evoluţii şi că a devenit parte a unui mariaj etern cu Bashar.

Unde se situează preşedintele Putin în această confruntare între rude este dificil de răspuns, dar lupta pentru moştenirea Siriei se încălzeşte... Moscova îşi doreşte dividendele pentru susţinerea regimului în timpul războiului, dar şi-a semnalat şi nemulţumirea faţă de regimul Assad şi gestionarea deficientă a economiei. La urma urmei, păstrarea regimului contează, iar liderul acestuia poate să fie şi cineva mai cooperant...