Şi Armata Română are nevoie de un Fedorov pentru transformare. România nu poate câştiga într-un război, cu manevre de blindate şi militari ascunşi în spatele TAB-urilor. Are nevoie de transformare, achiziţii de senzori, structuri de drone, tactici hibride, implementarea tehnologiilor noi bazate pe roboţi militari

Fedorov, în vârstă de 35 de ani, a digitalizat societatea ucraineană înainte să ajungă la Apărare, unde a promovat inovaţia militară şi a sfidat interese puternice şi bine consolidate.

Potrivit unor surse citate de Financial Times şi Kyiv Independent, Fedorov a blocat în repetate rânduri tentativele de a direcţiona contracte profitabile către companii agreate.

Cel care s-a opus cel mai mult lui Fedorov este chiar comandantul Armatei, generalul Oleksandr Sîrski, o figură cunoscută pentru apărarea eficientă a Kievului în 2022.

Fedorov a fost ministru doar şase luni, în care Ucraina a reuşit să-şi dezvolte capacităţile de lovire la distanţă. A atacat Moscova în valuri de sute de drone, a lovit depozite de combustibil din Moscova şi Sankt Peterburg, a bombardat rafinării şi a izolat logistic Crimeea.

În această perioadă, Rusia a pierdut în jur de 30.000 de militari pe lună, în timp ce Ucraina a avut pierderi de şapte ori mai mici, conform preşedintelui Donald Trump.

Ucraina a decimat navele ruseşti din Marea Azov şi Marea Neagră în acest an, fără să aibă nave şi fără să lanseze nici măcar o rachetă antinavă. A folosit doar drone aeriene şi maritime. O astfel de dronă costă în jur de 200.000 de euro, de 20 de ori mai puţin decât o rachetă şi de 2.000 de ori mai puţin decât o navă de patrulare care pe noi ne costă cât o corvetă, adică în jur de 400 de milioane de euro.

De un astfel de ministru are nevoie şi România pentru a pune presiune pe liderii militari şi grupurile de interese din achiziţii să accepte transformarea armatei într-una modernă şi eficientă.

Să nu credeţi că actualii comandanţi ai Armatei române nu ştiu ce au de făcut, ei cunoisc foarte bine neajunsurile din armată, dar nu se iau deciziile care trebuie pentru a nu deranja grupurile de interese din interiorul şi exteriorul ministerului.

De exemplu, în Analiza Strategică a Apărării sunt trecute principalele provocări din Armată, inclusiv revizuirea structurii de forţe, reducerea aparatului administrativ, necesitatea pregătirii pentru un conflict de amploare, creşterea nivelului de eficienţă, o apărare naţională consolidată, nevoia de modernizare, de digitalizare etc.

Ce s-a schimbat de când a apărut acest document? Nimic. Structura de forţe a rămas la fel, sistemul administrativ colosal al ministerului la fel, în SAFE peste 90% din contracte s-au dus pe sisteme clasice, precum blindate şi nave, nici urmă de transformare a Armatei.

Dcă vă uitaţi la exerciţiile Forţelor Terestre, se merge în continuare pe manevre de blindate şi militari care aleargă în spatele lor cu kalaşnikovul în mână, când acum pericolul principal vine din aer, de la drone.

Pentru a câştiga în viitorul război care va fi ultra tehnologizat, ai nevoie, în primul rând, de senzori – să ştii din timp poziţia inamicului -, centre de comandă cu AI – să iei rapid decizii - şi sisteme de lovire precise, ieftine şi în număr mare care să fie construite în ţară, pentru a nu depinde de importuri. Tactica trebuie să fie una fluidă, cu lovituri hibride, deoarece România nu are o armată numeroasă pentru a se confrunta cu o ţară puternică de la egal la egal.

O să spuneţi că suntem membri NATO şi vin ceilalţi să ne apere. Aşa este, dar până vin ceilalţi, dacă vin, noi trebuie să ne pregătim pentru scenariul cel mai nefavorabil, aşa face orice instituţie responsabilă.