25 februarie 2020

Serbia - o putere militară regională?

Monitorul Apărării şi Securităţii

Recent, portalul ”Global Firepower” a publicat un nou clasament privind puterea militară a statelor. Serbia a ajuns pe locul 65, cel mai sus din toate statele fostului spaţiu iugoslav. Mass-media sârbă şi mai mulţi oficiali sârbi au comentat informaţia, subliniind că saltul se datorează guvernării conduse de Partidul Progresist Sârb (SNS), în frunte cu preşedintele Aleksandar Vučić, respectiv investiţiilor făcute de guvernanţi în înnoirea tehnică a armatei sârbe şi consolidarea industriei sârbe de apărare. Oficialii de la Belgrad au folosit ocazia pentru a reitera rivalitatea în domeniu cu Croaţia (stat membru al Alianţei Nord-Atlantice, aflat pe locul 69 în clasamentul menţionat), dar şi faptul că Serbia a depăşit în clasament şi state dezvoltate (precum Austria, aflată pe locul 66).

Sursă foto: Profi Media

Forţele armate sârbe – o privire de ansamblu

Principalele componente ale forţelor de apărare şi securitate ale R.Serbia sunt Armata Serbiei (Vojska Srbije/VS) şi câteva din structurile Ministerului Afacerilor Interne al R.Serbia (MUP RS): jandarmeria, poliţia de ordine publică, Unitatea Specială Antiteroristă (SAJ) şi Unitatea de Elicoptere (HJ).

Armata Serbiei (VS) este formată din două categorii de forţe: Forţele Terestre (F.Ter.) şi Forţele Aeriene (F.Aer.). La pace, structura centrală de comandă, la nivel strategic, este Statul Major General (SMG), sprijinit de trei comandamente operative: Comandamentul (Cdm.) F.Ter., Cdm. F.Aer. şi Cdm. pentru Instrucţie.

Probabil, efectivele armatei sârbe sunt de circa 28.000 de oameni.

SMG, dislocat la Belgrad, subordonează câteva structuri combatante şi de sprijin pentru luptă (Brigada Specială[1], Garda din Belgrad şi Batalionul de Poliţie Militară cu Destinaţie Specială ”Cobrele” din Belgrad) şi o serie de structuri de sprijin (Brigada de Transmisiuni din Belgrad, Centrul 224 de Acţiuni Electronice din Batajnica / Belgrad, Baza Logistică Centrală din Belgrad, Institutul Geografic Militar din Belgrad/VGI).

”Baza” Armata Serbiei sunt forţele terestre

Comandamentul F.Ter., dislocat în sudul ţării, la Niš, subordonează patru brigăzi de ”forţe terestre” (Bg. 1 Novi Sad, Bg. 2 Kraljevo, Bg. 3 Niš, Bg. 4 Vranje), o brigadă de artilerie mixtă (la Niš), Flotila Militară Fluvială (cu Cdm. la Novi Sad), două batalioane de poliţie militară (B. 5 PM Belgrad şi B. 3 PM Niš), un batalion de transmisiuni (B. 21 Trs. Niš), un batalion de apărare nucleară, bacteriologică şi chimică (B. 246 NBC Kruševac), un batalion blindat de cercetare (înfiinţat în 2019!, cu Cdm. la Niš) şi un centru de instrucţie a subunităţilor pentru operaţii multinaţionale (dislocat în Baza Militară ”Sud” din Bujanovac”). Tot acestui comandament i se subordonează Flotila Fluvială Militară (cu Cdm. la Novi Sad), ca şi Uzina Tehnică de Reparaţii de la Čačak.

În prezent, brigăzile de forţe terestre sunt formate din 11-12 batalioane (divizioane), unul fiind de tancuri, unul de comandă, două mecanizate, două de infanterie, unul de artilerie autopropulsată, unul de lansatoare multiple de rachete autopropulsate, unul de artilerie şi rachete de apărare antiaeriană, unul de geniu şi unul logistic.

În organica Detaşamentului 1 fluvial Novi Sad din Flotila Militară Fluvială Novi Sad se află Compania 93 scafandri, specializată în executarea de acţiuni speciale (de cercetare-diversiune, deminare, căutare-salvare ş.a.).

Cdm. F.Aer. i se subordonează două brigăzi de aviaţie (Bg. 204 Batajnica / Belgrad şi Bg. 98 Lađevci / Kraljevo), o brigadă de rachete de apărare antiaeriană (Bg. 250, cu Cdm. la Belgrad şi două divizioane în zona Belgradului, Dn. 1 Zuce şi Dn. 2 Jakovo, iar alte trei divizioane, autopropulsate, cu comandamentele la Novi Sad, Dn. 240, Kragujevac, Dn. 310, şi Niš, Dn. 230), o brigadă de radiolocaţie (Bg. 126, cu Cdm. la Belgrad), un batalion de transmisiuni (B. 210) şi un batalion de geniu (B. 333 Pančevo). Aceluiaşi comandament i se subordonează Uzina de Aviaţie ”Moma Stanojlović” din Batajnica şi Institutul de Medicină de Aviaţie din Batajnica.

Cdm. pentru Instrucţie (dislocat în Cazarma ”Topčider” din Belgrad) este o soluţie interesantă în VS, ”unicat” în zonă. Acest comandament are în responsabilitate atât instrucţia de bază şi pe cea de specialitate a soldaţilor, dar şi instrucţia rezerviştilor şi mobilizarea ”brigăzilor teritoriale”, care se înfiinţează la mobilizarea la război. În afară de Batalionul de comandă, Cdm. pentru Instrucţie i se subordonează trei centre teritoriale pentru instrucţia de bază (C. 1 Sombor, C. 2 Valjevo şi C. 3 Leskovac), cinci centre specializate în instrucţia pe arme şi specialităţi (la Požarevac pentru F.Ter., la Batajnica pentru F.Aer., la Kruševac pentru apărarea NBC şi logistică şi la Gornji Milanovac, pentru comunicaţii şi informatică) şi unul pentru instrucţia subofiţerilor (la Pančevo), ca şi patru ”nuclee”, denumite comandamente pentru dezvoltarea unor brigăzi teritoriale (la Zrenjanin, pentru Bg. ”Banat”, la Zaječar, pentru Bg. ”Timok”, la Kruševac, pentru Bg. ”Rasina” şi la Jakovo, pentru Bg. ”Belgrad”) şi principalul poligon de instrucţie şi trageri (”Pasuljanske livade”). Cele patru comandamente pentru dezvoltarea brigăzilor teritoriale dispun de tehnică şi echipamente pentru înzestrarea unei brigăzi, dar la pace sunt formate, în principiu, dintr-un comandament şi câte o companie de comandă şi de logistică (acest grad de completare în armata sârbă este definit ca G-4).

La mobilizare se mai formează patru brigăzi teritoriale, Bg. ”Bačka”, pe baza C. 1 Instr. de la Sombor, Bg. ”Drina”, pe baza C. 2 Instr. de la Valjevo, Bg. ”Jablanica”, pe baza C. 3 Instr. de la Leskovac, şi Bg. ”Braničevo”, pe baza C. Instr. al F.Ter. de la Požarevac.

În caz de nevoie, pot contribui la efortul de război formaţiunile de elevi şi cadeţi de la Şcoala Militară Medie de Specialitate din Belgrad (de subofiţeri), Academia Militară din Belgrad şi Facultatea de Medicină Militară din Belgrad.

Principala ”forţă de lovire” a ministerului sârb de interne este jandarmeria

Principalele forţe ”combatante” din MUP RS sunt:

- Jandarmeria Serbiei. Aceasta are un efectiv de circa 2.000 de oameni, organizaţi pe un comandament central (Belgrad), patru detaşamente teritoriale (Belgrad/Lipovica, Kraljevo, Niš/Aleksinac, Novi Sad) şi o componentă fluvială şi de scafandri (Belgrad). Detaşamentele teritoriale sunt formate dintr-un comandament, o subunitate specializată, de nivel companie (cu un comandament, patru grupuri contrateroriste, un grup de cercetare, un grup de lunetişti, un grup de conductori de câini şi un grup pentru deminare), patru companii de jandarmi (cu un comandament, trei plutoane de jandarmi şi un pluton de sprijin), o subunitate de vehicule speciale şi o subunitate de pază a unor obiective speciale;

- Unitatea Specială Antiteroristă. Este angajată pentru soluţionarea crizelor cu ostatici şi pentru reţinerea unor grupări criminale periculoase. Este formată din grupuri (echipe) specializate. Instrucţia se realizează atât în poligoane proprii, cât şi în poligoane specializate ale MUP RS şi armatei sârbe şi în străinătate;

- Unitatea de Elicoptere. Este dislocată pe aeroportul civil din Belgrad (Surčin). Execută sarcini de transport de personal şi mărfuri / echipamente, de căutare-salvare şi evacuare, participă la acţiuni de stingere a incendiilor, asigură sprijin pentru executarea de acţiuni speciale şi contrateroriste;

- Unitatea de Pază a unor Persoane şi Obiective. Este structura similară SPP din România, specializată în asigurarea pazei şi protecţiei demnitarilor R.Serbia şi ai unor demnitari străini pe timpul vizitelor în Serbia, ca şi pentru asigurarea protecţiei unor obiective importante (Parlament, Preşedinţie, Guvern ş.a.);

- formaţiunile de intervenţie ale poliţiei de ordine publică, din Belgrad şi din judeţe, ca şi restul poliţiei în uniformă.

Înzestrarea armatei sârbe - tehnică multă, dar învechită

Cu câteva excepţii, înzestrarea forţelor armate sârbe este învechită, la  nivelul anilor şaptezeci-optzeci ai secolului al XX-lea. Excepţiile se referă la câteva platforme terestre şi aeriene, cele mai multe, însă, fie în număr mic, fie încă în curs de dezvoltare.

Principalele mijloace şi echipamente de luptă din înzestrarea F.Ter. sârbe sunt: tancul M-84 (de producţie iugoslavă, variantă a tancului rusesc T-72), tancul T-72, vehiculul de luptă al infanteriei (BVP) BVP-M80/M80A, vehiculul blindat de cercetare BRDM-2, vehiculul blindat al poliţiei militare, de tipul BOV (M-86[2]), transportorul de comandament BTR-50PK, transportorul de comandament BTR-60, obuziere autopropulsate 2S1 ”Gvozdika”, (şase) obuziere autopropulsate ”NORA” B-52 (cal. 155 mm), câteva transportoare blindate ”Lazar”, lansatoare multiple de rachete autopropulsate M-94 ”Plamen” (cal. 128 mm), lansatoare multiple de rachete autopropulsate M-77 ”Oganj” (cal. 128 mm), (patru) lansatoare multiple de rachete autopropulsate ”Orkan” (cal. 262 mm), vehicule blindate uşoare ”Humvee” (donate de SUA), diverse vehicule de transport.

În înzestrarea F.Ter. se află şi sisteme de artilerie şi rachete de apărare antiaeriană: tunuri suedeze ”Bofors” L70, cal. 40 mm, sisteme de rachete Strela-10M şi Strela-1M, sisteme portabile de rachete ”Strela-2M/A”, tunuri M53/59 ”Praga”, cal. 30 mm.

În total, în cele patru batalioane de tancuri şi opt batalioane mecanizate, F.Ter. sârbe au 630 de vehicule blindate de luptă.

Un batalion de tancuri are 53 de tancuri (tancul comandantului şi patru companii de tancuri, cu câte 13 tancuri). Într-un batalion de tancuri se află şi o companie de comandă, care are trei vehicule blindate de cercetare BRDM-2, un tanc de evacuare a tehnicii avariate şi două poduri mobile (tancuri-pod mobil de asalt).

Un batalion mecanizat are o companie de comandă, trei companii mecanizate şi o companie de sprijin, însumând 40 de vehicule de luptă ale infanteriei BVP M-80A (un vehicul al comandantului şi trei companii de câte 13 vehicule). O companie mecanizată are trei plutoane cu câte 4 vehicule, plus vehiculul comandantului companiei. Compania de comandă are un transportor de comandament (BTR-50PK), un tanc de evacuare a tehnicii avariate, două tancuri-pod de asalt mobil şi trei vehicule de cercetare BRDM-2M. Compania de sprijin are în înzestrare vehicule de luptă împotriva blindatelor POLO M-83 şi aruncătoare de mine de calibrul 120 mm.

VS are în înzestrare, între altele:

- 232 de tancuri M-84, din care are în organică 212 tancuri şi 20 în rezervă, şi 63 de tancuri T-72M, din care în organică sunt 13 tancuri, iar restul în rezervă;

- 323 de vehicule de luptă ale infanteriei BVP M-80A;

- 76 de vehicule blindate de cercetare BRDM-2, din care 36 sunt în organică (în batalioanele mecanizate din brigăzile de forţe terestre). La acestea se adaugă 10 vehicule BRDM-2MS, primite, în iulie 2019, din F.Rusă;

- 40 de transportoare de comandament BTR-50PK, din care 12 în organică;

- 48 vehicule BOV, de luptă împotriva blindatelor, cu sisteme de rachete ”Maliutka”;

- 67 de obuziere autopropulsate ”Gvozdika” (cal. 122 mm);

- circa 80 de lansatoare multiple de rachete ş.a.

În sprijinul F.Ter. acţionează câteva platforme de cercetare aeriană (UAV-uri) de producţie israeliană, Mini-Orbiter, procurate în 2008 (iniţial au fost 10 sisteme, dar câteva au fost distruse pe timpul exploatării).

Flotila Militară Fluvială dispune de o navă de comandament (BPN-30 ”Kozara), modernizată relativ recent, precum şi de o serie de nave fluviale specializate: dragoare (tipurile ”331” şi ”341”), nave de patrulare (tipurile ”111” şi ”211”), nave de desant-asalt (de tipul ”411”), nave auxiliare, bărci de patrulare, un doc plutitor, pontoane etc.

Principalele mijloace şi echipamente de luptă din înzestrarea F.Aer. sârbe sunt:

1. avioane:

- avioane de vânătoare: 10 avioane MiG-29 (codificarea în VS fiind L-18/NL-18) operative, alte patru aparate fiind în curs de ”operaţionalizare” şi modernizare în Belarus. Cele 10 avioane se află în înzestrarea Escadrilei 101 aviaţie de vânătoare ”Cavaleri” (”Vitezi”) Batajnica din Bg. 204 Av. Batajnica;

- avioane de vânătoare-bombardament: ”Orao” (IAR-93, codificarea în VS fiind J-22/NJ-22). Se află în înzestrarea Escadrilei 241 aviaţie de vânătoare-bombardament ”Tigrii” (”Tigrovi”) Lađevci din Bg. 98 Av. de la Lađevci;

- avioane de instrucţie de zbor (de selecţie şi instrucţia de bază): ”Lasta” (14 aparate, în codificarea din armata sârbă V-54). Se află în înzestrarea Escadrilei 252 de şcoală şi antrenament ”Lupii de la Ušće” (”Kurjaci sa Ušća”) Batajnica din Bg. 98.Av. Batajnica;

- avioane de instrucţie şi de luptă Super Galeb G-4 (codificarea în VS fiind N-62). Sunt operative maximum 8-9 aparate, cele mai multe în înzestrarea Escadrilei 252 de şcoală şi antrenament ”Lupii de la Ušće” Batajnica din Bg. 98.Av. Batajnica şi 2-3 pentru utilizarea în Escadrila 241 aviaţie de vânătoare-bombardament ”Tigrii” Lađevci din Bg. 98 Av. de la Lađevci;

2. elicoptere:

- elicoptere de luptă Mi-35M (patru, codificarea în VS fiind HB-47), în înzestrarea Escadrilei 714 elicoptere de luptă împotriva blindatelor Lađevci din Bg. 98 Aviaţie de la Lađevci;

- elicoptere de transport şi de luptă Mi-17V-5 (cinci, codificarea în VS fiind HT-48), în înzestrarea Escadrilei 890 elicoptere mixtă de transport Batajnica din Bg. 204 Aviaţie de la Batajnica;

- elicoptere de transport Mi-8 (codificarea în VS fiind HT-47), în înzestrarea Escadrilei 890 elicoptere mixtă de transport Batajnica din Bg. 204 Aviaţie de la Batajnica;

- elicoptere multirol H145M ”Airbus” (cinci, codificarea în VS fiind HT-50), în înzestrarea Escadrilei 119 elicoptere mixtă Niš din Bg. 98 Aviaţie de la Lađevci;

- elicoptere de transport, de cercetare şi de luptă ”Gazela” (codificarea în VS fiind Ho-42-45, pentru cele de transport, Hi-42, pentru cele de cercetare, Hs-42, pentru cele sanitare, Hn-42-45, pentru cele înarmate cu rachete ”Maliutka”, de luptă împotriva blindatelor). Elicopterele ”Gazela” sunt în înzestrarea ambelor brigăzi de aviaţie, de la Batajnica Lađevci;

3. sisteme de rachete de apărare antiaeriană: ”Neva” S-125M1T, 2K12 ”Kub-M”, tunuri suedeze ”Bofors” L70, cal. 40 mm, sisteme de rachete 9K35 ”Strela-10M” şi 9K31M ”Strela-1M”, sisteme portabile de rachete 9K310 ”Igla-1”, 9K32M ”Strela-2M/A”.

În înzestrarea F.Aer. sârbe se mai află avioane MiG-21 (codificarea în VS fiind L-17 sau NL-16), ”Utva 75” (codificarea în VS fiind V-53), An-26 (codificarea în VS fiind T-70) şi An-2T, dar acestora fie le-au expirat resursele, fie au fost înlocuite cu aparate mai noi (cazul avioanelor V-53, înlocuite cu avioane V-54). Potrivit unor date, ar fi operaţionale două avioane MiG-21 (de tipul UM, cu dublă comandă) şi un avion An-26. Avioanele MiG-21 sunt în înzestrarea E. 101 Batajnica, iar avionul An-26, în înzestrarea Escadrilei 138 transport Batajnica din Bg. 204 Av. Batajnica.

În înzestrarea Escadrilei 138 transport Batajnica se află şi un avion Piper Seneca V, folosit pentru fotogrammetrie, în scopuri militare şi civile (în coordonare cu Institutul Geografic Militar din Belgrad şi Direcţia Informaţii şi Cercetare din SMG/J-2).

Trupele din ministerul sârb de interne, înzestrate ca o armată la scară mai mică

Principalele sisteme de armament şi mijloace de luptă din înzestrarea MUP RS sunt: ”vehicule blindate ale poliţiei” de tipul BOV M-86, transportoare blindate ”Lazar 2”, transportoare blindate ”Lazar 3”, vehicule blindate ”Miloš”, autoturisme de teren ”Land Rover Defender”, aruncătoare de diverse calibre, elicoptere (”Bell-212”, ”Bell-206”, ”Sikorsky”, ”Gazela” şi ”Airbus”), sisteme de apărare antiaeriană (”Praga” M53/59).

Principala noutate în domeniul înzestrării MUP RS în 2019 este legată de intrarea în înzestrarea HJ a patru elicoptere noi H145M ”Airbus”. Două dintre acestea sunt în configuraţie de căutare-salvare şi evacuare medicală, iar unul, în configuraţie pentru sprijin în acţiuni de luptă (acesta este vopsit în culori de mascare, într-o schemă oarecum diferită de schema în care sunt vopsite elicopterele ”Airbus” ale armatei sârbe). Toate elicopterele H145M dispun de echipamente de vedere pe timp de noapte.

În înzestrarea structurilor MUP RS se află, practic, toate categoriile de armament individual de infanterie: pistoale, arme semiautomate şi arme automate de diverse calibre, arme cu lunetă de diverse calibre, lansatoare portabile de grenade, lansatoare automate de grenade (BGA, cal. 40 mm) etc.

Câteva planuri de viitor în armata sârbă

În 2019 au demarat activităţi de înfiinţare a mai multor (sub)unităţi, urmând ca acestea să fie finalizate în 2020.

Merită subliniată operaţionalizarea parţială, probabil în 2020, a celor două brigăzi (noi) de forţe pentru operaţii speciale, Bg. 72. Pančevo şi Bg. 63 Paraşutişti Niš. În cazul acestora, operaţionalizarea este un proces de durată, deoarece procedura de selecţie şi pregătire a luptătorilor acestor brigăzi este riguroasă şi de durată. Practic, înfiinţarea brigăzilor se face prin augmentarea a două batalioane din fosta Brigadă Specială din Pančevo. Este de aşteptat ca şi sporurile promise pentru acest tip de unităţi să atragă mai mulţi candidaţi.

Completarea şi operaţionalizarea deplină a Batalionului blindat de cercetare Niš al F.Ter. vor depinde de un factor extern: livrarea de către F.Rusă a restului de 20 de vehicule blindate de cercetare BRDM-2MS. În prezent în noua subunitate funcţionează comandamentul şi o companie de cercetare, cu 10 vehicule.

Este de aşteptat să nu fie probleme în operaţionalizarea Batalionului 111 infanterie Loznica din Bg. 1 F.Ter. Novi Sad. În 2019 s-a acţionat intens pentru refacerea cazărmii ”Klupci” şi recrutarea de personal pentru noua subunitate.

Nu sunt informaţii despre operaţionalizarea Batalionului de vânători de munte (”Batalionul de infanterie alpină”) din Priboj, care va fi subordonat Bg. 2 F.Ter. Kraljevo şi a cărui înfiinţare a fost anunţată în mai 2019 de către însuşi preşedintele A.Vučić, dar este de presupus că procesul s-a desfăşurat conform planurilor.

Potrivit unor date, în 2020 este pe deplin funcţional Batalionul 22 infanterie din Požega din Bg. 2 F.Ter. Kraljevo, a cărui operaţionalizare a demarat în 2014. Procesul a fost intens mediatizat la un moment dat, având rolul să facă distincţie între acţiunile maligne ale foştilor guvernanţi în raport cu sistemul de apărare al ţării şi măsurile de refacere a acestui sistem, întreprinse de A.Vučić, mai întâi în calitate de premier şi apoi în calitate de preşedinte.

Este în plan completarea şi încadrarea unui nou batalion mecanizat la Kuršumlija (Batalionul 38 mecanizat), subordonat Bg. 3 F.Ter. Niš (acesta apare în organigrama oficială a Bg. 3 F.Ter.; în 2019 era o subunitate cu tehnică, dar cu încadrare minimă de personal).

Unii analişti consideră că UAV-urile CH-92A care vor fi primite din China vor fi grupate într-o ”escadrilă de cercetare aeriană”. Ar fi vorba despre două ”completuri” cu şase UAV-uri, unele dintre acestea urmând să fie înarmate cu rachete dirijate (de luptă împotriva blindatelor). Serbia şi China au încheiat un acord pentru transferul de tehnologie din China pentru îmbunătăţirea UAV-ului sârbesc ”Pegaz” şi apoi, într-o fază ulterioară, pentru înarmarea acestuia cu rachete (dirijate).

Nu se cunoaşte în spaţiul public care va fi destinaţia celor 30 de tancuri T-72 modernizate pe care ar trebui să le primească Serbia din F.Rusă (donaţia fiind anunţată în decembrie 2016, odată cu donaţia a şase avioane MiG-29 şi a 30 de vehicule BRDM-2MS). În principiu, ar putea fi vorba de întărirea actualelor batalioane de tancuri cu câte o companie, dar în prezent nu există personal suficient pentru un astfel de demers. La aceasta se adaugă şi critici din Occident, potrivit cărora Serbia nu are nevoie de noi mijloace de luptă ofensive...

Sistemul de apărare antiaeriană al Serbiei va fi întărit în 2020 de bateria de sisteme ”Panţir-S” şi de cele patru avioane de vânătoare MiG-29 donate de Belarus. Cel mai probabil, sistemele ”Panţir” vor fi alocate apărării Belgradului.

Sunt date foarte puţine despre ”faza a treia”, legată de flota de avioane MiG-29, respectiv de modernizarea acestora. Potrivit mai multor oficiali, această fază a demarat în 2019 şi va continua în 2020. Potrivit unor date, este vorba despre modernizarea (dar nu de înlocuirea!) radarelor şi a sistemului de navigaţie, ca şi de înzestrarea cu sisteme de rachete mai performante, atât aer-aer, cât şi aer-sol. Aceasta oferă ocazia responsabililor de la Belgrad să afirme că avioanele vor fi transformate în platforme aeriene de generaţia ”4+” (adică, ”multirol”, deoarece vor putea executa acţiuni de poliţie aeriană, luptă aeriană şi atac la sol).

Planuri mai puţine în ministerul sârb de interne

Nu sunt date privind o eventuală reorganizare semnificativă a structurilor cu potenţial combatant din MUP RS.

Măsura cea mai radicală din ultimii ani a constat în desfiinţarea Unităţii Contrateroriste (PTJ) şi încadrarea personalului acesteia în SAJ şi în companiile specializate din Jandarmeria Serbiei.

Conducerea MUP RS are în vedere întărirea flotei de elicoptere a HJ cu trei aparate ”Super Puma” H-215, produse de ”Airbus”.

Conducerea de la Belgrad are în vedere înzestrarea în continuare a subunităţilor de jandarmi cu vehicule blindate din producţie internă (cel mai probabil, ”Lazar 3” şi ”Miloš”), ca şi cu echipamente de protecţie balistică de calitate superioară. Şi în acest caz se va da prioritate producţiei industriei sârbe de apărare.

Serbia aspiră dar nu este o putere militară regională

R.Serbia este departe de a fi o putere militară, fie ea şi regională. Totuşi, în ansamblu, conducerea de la Belgrad va continua să alimenteze mitul privind superioritatea militară a Serbiei în raport cu unele state din spaţiul balcanic (mai ales în raport cu fostele state iugoslave). Ce-i drept, din comparaţii sunt exceptate mereu România şi Grecia. Punctual, se fac comparaţii cu Bulgaria (mai ales privind forţele aeriene).

Incontestabil, de la venirea la putere a SNS (în coaliţie cu socialiştii), guvernanţii au investit semnificativ în dezvoltarea sistemului de securitate şi apărare al ţării. Aceasta s-a făcut concomitent cu o serie de măsuri de consolidare macro-economică şi fiscală şi de implementare a opţiunii de ”neutralitate militară”, care se bazează atât pe un sistem complex de relaţii internaţionale, cât şi pe edificarea unui sistem de securitate şi apărare naţional şi o industrie de apărare care să susţină efortul naţional pentru apărare.

Cu toate acestea, ”puterea militară a Serbiei”, dată de efectivele forţelor sale armate, nivelul de instruire şi cel de înzestrare a acestora, este temă frecventă în mass-media din Serbia, mai ales în prejma unor comemorări sau la producerea unor incidente (politico-diplomatice sau de securitate) în Croaţia şi Kosovo sau, mai nou, în Muntenegru.

Serbia va acţiona în continuare pentru consolidarea sistemului său naţional de apărare şi securitate, inclusiv prin reorganizarea şi înzestrarea forţelor sale armate cu tehnică modernă, din Vest şi din Est, dar având mereu în vedere să evite eventuale sancţiuni ale Washingtonului. În 2019 a fost evident că o ”linie roşie” în domeniu ar fi achiziţia de către Belgrad a unor sisteme de rachete de apărare antiaeriană S-400 şi chiar S-300. Se pare, însă, că SUA nu se opun ca F.Aer. sârbe să aibă în înzestrare sisteme hibride de artilerie şi rachete AA de tipul ”Panţir-S”.

Este de aşteptat să continue proiectul ”1.500+”, de echipare a personalului cu mijloace de protecţie şi armament individual, în principal din producţia industriei sârbe de apărare.

În scopul întăririi moralului şi al consolidării nivelului de trai al personalului din sistemul de apărare şi securitate (armată, poliţie, jandarmerie, serviciul secret) este de aşteptat să fie implementat programul de construcţie de locuinţe la preţuri speciale, care, însă, să nu afecteze calitatea construcţiilor. În acest sens, a fost adoptată o lege specială (mai 2019). În două faze, proiectul vizează construcţia a circa 8.000 de locuinţe (în garnizoanele Belgrad, Kraljevo, Kragujevac, Niš, Novi Sad, Sremska Mitrovica, Vranje).

Autorităţile de la Belgrad vor continua să investească şi să dezvolte Centrul Umanitar Sârbo-Rus de la Niš, în cooperare cu ministerul rus al situaţiilor de urgenţă şi cu Organizaţia Internaţională de Apărare Civilă (ICDO). Centrul şi-a demonstrat deja eficienţa într-o serie de activităţi de deminare, ca şi prin intervenţiile într-o serie de situaţii de urgenţă din ultimii ani din Serbia (inundaţii şi incendii de amploare).

În baza unor reevaluări, este probabilă regândirea modului de organizare a brigăzilor de forţele terestre, în sensul renunţării la organizarea după actuala matrice (practic, aceeaşi structură a brigăzilor) şi luarea mai mult în considerare a poziţionării, reliefului şi riscurilor din proximitate. De exemplu, brigăzile din sud ar putea avea tehnică mai performantă şi o completare mai bună, din cauza riscurilor de securitate crescute din zonă (principala sursă de risc fiind grupările extremiste şi transformarea Forţelor de Securitate ale Kosovo/FSK într-o ”armată a Kosovo”). Pe de altă parte, tradiţional, structurile de apărare şi securitate din Vojvodina se confruntă cu dificultăţi în procesele de recrutare şi angajare...

Şi în viitor R.Serbia se va concentra pe descurajare şi evitarea unui conflict militar. Totuşi, sunt luate în calcul, de către strategii apărării de la Belgrad, eventuale acţiuni împotriva unor rebeli înarmaţi. Mai multe indicii sugerează că este avută în vedere inclusiv o intervenţie militară (limitată) în Kosovo, în cazul deteriorării grave a situaţiei de securitate a etnicilor sârbi.

 


[1] Din decembrie 2019, Brigada Specială Pančevo este în curs de desfiinţare şi pe scheletul acesteia se (re)înfiinţează Brigada 72 Specială Pančevo şi Brigada 63 Paraşutişti Niš.

[2] Este interesant de remarcat că acest vehicul a înlocuit transportorul blindat românesc TAB-71 în batalioanele de poliţie militară din armata iugoslavă.