Serbia - În tehnologiile militare neutralitatea costă, dar aduce şi beneficii

Actualitate şi continuitate în cercetarea militară tehnică – evoluţii recente

Serbia continuă activităţile de cercetare tehnico-ştiinţifică şi de dezvoltare de noi sisteme de armament, tehnică şi muniţii, ca şi cele de modernizare a unor astfel de sisteme. La 15 mai, s-au executat în complexul militar de instrucţie şi trageri „Pasuljanske livade” trageri de testare cu obuzierul autopropulsat ”Gvozdika”, 2S1, cal. 122 mm, iar la Institutul Tehnico-Militar din Belgrad (VTI) a avut loc o demonstraţie cu maşina de luptă a infanteriei (MLI) modernizată, BVP M-80A, ca şi prezentarea fazelor următoare ale procesului de modernizare.

La 22 mai, în poligonul „Pasuljanske livade”, personal al VTI a executat trageri de testare a rachetelor prototip aer-sol RLN-IC, destinate pentru echiparea sistemului hibrid de artilerie şi rachete de apărare antiaeriană (AA) „PASARS”.

La 29 mai, în poligonul de trageri al fabricii de armament de infanterie „Zastava oružje”, din Kragujevac, a avut loc reuniunea echipei pentru dezvoltarea noilor sisteme de armament de infanterie, în care au fost prezentate rezultatele de până acum ale procesului. Totodată, s-au prezentat rezultatele testelor finale, executate de către reprezentanţii Centrului Tehnic de Testări Belgrad (TOC), în scopul introducerii în înzestrare a noilor sisteme (armamentul propriu-zis şi sisteme optice). La activitate au fost prezenţi reprezentanţi ai mai multor structuri din conducerea centrală a ministerului sârb al apărării (adjunctul în exerciţiu al ministrului pentru resurse materiale, Nenad Miloradović; Direcţia pentru Tehnologii de Apărare) şi Armatei Serbiei/VS (Direcţia de Dezvoltare şi Înzestrare/J-5; Comandamentul Forţelor Terestre Niš), ca şi ai industriei sârbe de apărare, din fabricile participante la proiect.

Odiseea unui obuzier

Merită subliniată „povestea” obuzierului autopropulsat „Gvozdika”. În perioada guvernării democrate, aceste sisteme, practic, au fost scoase din înzestrare şi trimise fie la conservare, fie la vânzare, ca redundante, „fără perspectivă” în VS.

După ajungerea la putere a coaliţiei conduse de „progresişti” (SNS) şi socialişti (SPS, PS), în 2012, strategii militari au revizuit hotărârea şi chiar s-a decis modernizarea acestor sisteme. Potrivit actualilor guvernanţi, după modernizare, sistemul „Gvozdika” are şanse să rămână încă mult timp în înzestrarea unităţilor VS.

Modernizarea a presupus creşterea razei de acţiune, a vitezei de întrebuinţare în luptă şi a eficienţei proiectilelor (în principal, prin integrarea unui sistem modern de dirijare a focului, cu computer specializat în efectuarea calculelor pentru coordonatele tragerilor). Potrivit oficialilor VS, sistemul „Gvozdika” poate acţiona în 20 de secunde după ce ajunge în poziţia de tragere.

În modernizarea sistemului „Gvozdika” s-au folosit subsisteme integrate deja în alte sisteme similare, crescând raza de acţiune prin folosirea a două noi proiectile. Succesul modernizării a fost garantat şi de utilizarea noului sistem de dirijare a focului, ca şi de noul sistem de navigaţie, care asigură ocuparea mai rapid a poziţiei de tragere. Nu în ultimul rând, s-au îmbunătăţit condiţiile pentru echipaj (spaţiu, aer condiţionat, protecţia împotriva incendiilor).

La 15 mai s-a testat tehnica „MRSI”, care presupune lansarea mai multor proiectile, care lovesc ţinta simultan. Oficialii sârbi susţin că un astfel de sistem modernizat face singur cât o baterie veche.

Potrivit unor aprecieri, reintroducerea în înzestrare a sistemelor „Gvozdika” este un „răspuns” al Belgradului la achiziţia de către Zagreb a unor obuziere autopropulsate de producţie germană „Panzer”, PzH 2000. În aceeaşi idee, industria sârbă de apărare dezvoltă o întreagă „familie” de obuziere autopropulsate, principalele vedete fiind „NORA B-52” şi „Aleksandar”. Este în plan înzestrarea, până a sfârşitul anului, a unor subunităţi ale VS cu acest sistem de artilerie modernizat.

Când nu sunt resurse pentru noi achiziţii, se modernizează ce există

Belgradul monitorizează evoluţiile în domeniul înzestrării armatelor moderne cu sisteme blindate şi în acest sens s-au propus mai multe variante conducerii politice, dar Serbia nu dispune de resursele necesare înnoirii flotei de vehicule blindate de luptă. Din această cauză, s-a optat pentru modernizarea MLI BVP M-80A. Aceasta se realizează în mai multe faze, pe baza solicitărilor VS. Rolul principal îl au Direcţia pentru Tehnologii de Apărare şi Echipa de lucru (direcţional fiind Brigada 2 Forţe Terestre Kraljevo).

Într-o primă fază, s-a lucrat la îmbunătăţirea cabinei, în sensul asigurării unui confort sporit pentru echipaj şi a utilizării armamentului individual al echipajului.

O altă cerinţă s-a referit la noi sisteme opto-electronice, pentru vizualizarea câmpului de luptă, ca şi asigurarea unui sistem pentru conducerea pe timp de noapte.

Echipa de lucru consideră că, prin modificările făcute, s-au asigurat o mai mare stabilitate vehiculului şi un confort mai mare pentru echipaj. Există acum o uşă hidraulică modernă, care reduce semnificativ timpul necesar pentru îmbarcarea şi, respectiv, debarcarea grupei de infanterie pe care o transportă BVP M-80A.

Analişti independenţi avertizează că unele modificări (creşterea siguranţei prin întărirea blindajului) trebuie însoţite de creşterea puterii motorului şi alte modificări, pentru a nu afecta alte caracteristici tehnico-tactice (cum ar fi capacitatea de plutire sau manevrabilitatea).

Dezvoltarea sistemului hibrid AA „PASARS” este o altă „poveste interesantă” în sine. Dacă pentru tun se pare că nu există alternativă (fiind ales tunul suedez „Bofors” L/70, cal. 40 mm, cu o singură ţeavă), pentru rachete sunt în joc trei variante, două fiind modernizări ale industriei sârbe, iar a treia reprezentând-o rachetele franceze „Mistral” („Mistral 3”, deja contractate de către partea sârbă). Rachetele RLN-IC 170, cu care s-au efectuat trageri de testare la 22 mai, au cap cu autodirijare în infraroşu. Rachetele RLN-IC 170 au la bază rachete sovietice aer-aer R-13M, dar mai multe componente ale acestei rachete sunt dezvoltate de către VTI. O a doua variantă a sistemului „PASARS” (observată pe timpul exerciţiului demonstrativ „Libertatea 2019”) era înzestrată cu rachete sovietice aer-aer, cu rază scurtă de acţiune, de tipul „Igla”.

Sistemele de armament sunt montate pe un şasiu produs de fabrica FAP din Priboj (FAP-2026BS/AV, 6x6), cu o cabină nouă, produsă de „Zastava kamioni”.

Potrivit unor analize, sistemul „PASARS” este destinat pentru apărarea AA a trupelor proprii şi protecţia unor obiective mai importante din ţară, acţionând asupra ţintelor aeriene pe o rază de 8 km în înălţime şi 12 km în distanţă. Astfel, intenţia Belgradului este ca sistemele „PASARS” să înlocuiască vechile sisteme sovietice de tipul „Strela” (9K31M Strela-1M şi 9K35M Strela-10M), aflate în înzestrarea a patru divizioane de artilerie şi rachete ale celor patru brigăzi de forţe terestre şi în înzestrarea a două divizioane de artilerie şi rachete din cele două brigăzi de aviaţie.

Pe baza sistemului sovietic „Kalaşnikov”, fabrica „Zastava oružje” a dezvoltat mai multe „familii” de armament de infanterie: puşti automate, puşti-mitralieră, mitraliere. Dacă înainte aceste familii se bazau pe calibrul 7,62, în ultimii ani fabrica a dezvoltat arme de calibru nou (5,56) şi chiar arme modulare (care pot folosi două calibre, prin simpla schimbare a ţevii).

Cireaşa de pe tort – Tancul M-84

De departe, însă, cel mai impresionant şi ambiţios program de modernizare vizează tancul (iugoslav) M-84, de către VTI şi Uzina Uzina Tehnică de Reparaţii „Čačak”, din Čačak. Varianta modernizată este codificată M-84 AS1. Oficialii sârbi susţin că au finalizat prima etapă, care a constat în modernizarea a nouă subsisteme, în timp ce în cea de-a doua fază se vor moderniza 12 subsisteme. Şeful Echipei de modernizare a tancului este şeful Direcţiei Operaţii din Statul Major General (J-3), generalul-maior Želimir Glišović, ofiţer de tancuri.

Practic, prima fază de modernizare a tancului M-84 a avut ca efect îmbunătăţirea protecţiei acestuia împotriva mai multor tipuri de ameninţări ale câmpului modern de luptă (proiectile moderne ale tunurilor de tanc, rachete antitanc cumulative şi muniţie de tipul „top attack”), îmbunătăţirea observării câmpului de luptă (prin integrarea unui sistem de observare de 360 de grade) şi integrarea unei staţii de luptă, comandată de la distanţă, care include un sistem de dirijare a focului şi o cameră cu termoviziune.

Mai vorbim şi de o nouă şenilă, o nouă ţeavă de tun (cu acelaşi calibru impresionant, de 125 mm), de sisteme opto-electronice noi şi de digitalizarea posturilor comandantului, ochitorului şi mecanicului-conductor.

2020 poate fi anul accelerării modernizării forţelor terestre

Noile familii de armament de infanterie pot, conform calculelor autorităţilor militare sârbe, să dezvolte capacităţile infanteriei VS cu până la 30 de procente. Îmbunătăţirile se datorează atât armelor propriu-zise, cât şi sistemelor optice, opto-electronice şi muniţiei.

Noua armă modulară (cu calibrele 6,5 mm şi 7,62 mm) a trecut 95% din teste (mecanice şi în diverse condiţii meteorologice, de verificare a siguranţei, rezistenţei, cu ambele calibre), iar rezultatele sunt satisfăcătoare. Mai mult, vor urma teste cu această armă cu ţeava scurtată, destinate echipajelor de pe vehiculele blindate sau de pe tanc.

Sunt în plan teste pentru trei tipuri de puşti cu lunetă şi pentru puşca-mitralieră M84 modernizată. S-a introdus deja în înzestrare noul cartuş 7,62x54, pentru noua generaţie de puşti cu lunetă, ca şi cartuşul cal. 12,7 mm pentru puşca cu lunetă cu rază lungă.

Este în plan înzestrarea până la sfârşitul anului a unui batalion de infanterie cu noua generaţie de armament de infanterie.

Sunt premise ca 2020 să fie anul în care s-a accelerat procesul de modernizare a Forţelor Terestre ale VS, având în vedere modernizarea tancului M-84, modernizarea MLI BVP-M80A, modernizarea obuzierului autopropulsat „Gvozdika”, continuarea dezvoltării familiei de obuziere autopropulsate, dezvoltarea vehiculului blindat multirol „Lazar” („Lazar 3”), dezvoltarea mai multor tipuri de vehicule de transport (camioane, autoturisme de teren, vehicule blindate de luptă[1]), posibilitatea livrării de către Federaţia Rusă a 20 de vehicule blindate de cercetare BRDM-2 (modernizate), posibilitatea livrării de către F.Rusă a unor tancuri T-72...

Modernizarea tancului M-84, modernizarea BVP M-80A şi îmbunătăţirea protecţiei balistice a infanteriştilor pot fi considerate principalele proiecte de modernizare a Forţelor Terestre ale VS.

La toate acestea se adaugă modernizarea subunităţilor de geniu, prin donaţii semnificative de vehicule şi utilaje speciale din partea SUA şi a Chinei, ca şi multe proiecte autohtone de dezvoltare de muniţii inteligente, îndeosebi de rachete şi artilerie (cu explozie întârziată, comandată prin radio!).

Cu ocazia ediţiei din 2019 a Târgului de la Belgrad de armament, tehnică militară şi muniţii „Partner”, s-a organizat o demonstraţie cu principalele produse destinate atât armatei sârbe, cât şi exportului („ţinta” principală fiind potenţialii clienţi externi), pe timpul căreia una din „vedete” a fost platforma terestră fără echipaj comandată de la distanţă „Miloš” (cunoscută şi drept „Micul Miloš”).

În această primăvară, pentru prima dată după 1991, armata sârbă a reuşit să tragă un proiectil la distanţa de 40 km (cu obuzierul autopropulsat „NORA” B-52) şi să lanseze o rachetă sol-sol cal. 122 mm la distanţa de 40 km (cu sistemul „Oganj” modular).

Pauză în achiziţii externe, dar exportul continuă

În modernizarea VS, în perioada 2016-2019, s-au investit circa 830 milioane de euro, dar cele mai multe sisteme provin din străinătate (modernizarea avioanelor, achiziţii de elicoptere, sisteme de artilerie şi rachete de apărare antiaeriană, armament de infanterie şi echipamente pentru forţele speciale etc.). În 2019, preşedintele Serbiei, Aleksandar Vučić, a anunţat că în achiziţiile din străinătate se va lua o „pauză” şi se va acorda prioritate achiziţiilor din producţia autohtonă.

De mai mulţi ani, de altfel, autorităţile de la Belgrad susţin teza că neutralitatea militară a Serbiei poate fi susţinută şi prin existenţa unei industrii de apărare puternice şi capabile să asimileze tehnologii noi. Pe acest fond, în 2020 s-a înfiinţat şi a început să funcţioneze gruparea Industria de Apărare a Serbiei (Odbrambena industrija Srbije / OIS), în care au intrat principalele companii cu capital de stat, specializate în producţia de sisteme de armament, tehnică militară, muniţii şi echipamente cu utilizare duală, militară şi civilă[2]. „Coordonatorul” OIS şi principalul motor al cercetării, proiectării şi dezvoltării de produse şi tehnologii cu utilizare duală este compania de stat Jugoimport-SDPR J.P. Hotărârea de guvern lasă posibilitatea şi altor companii să adere la noua grupare. Din partea ministerului sârb al apărării, industria de apărare este coordonată de către Direcţia pentru Tehnologii de Apărare (din Departamentul pentru resurse Materiale). Finanţarea investiţiilor în dezvoltarea tehnologică a OIS se realizează prin Srpska banka a.d. Beograd, care este banca pentru servicii financiare pentru sistemul de apărare din Serbia.

Între realizările din 2019 se numără intrarea în înzestrare a şase vehicule BRDM-2MS, primite ca donaţie de la F.Rusă, care constituie baza noului Batalion blindat de cercetare, subordonat direct Comandamentului Forţelor Terestre, ca şi intrarea în înzestrare a şase transportoare blindate „Lazar 3” (la Batalionul 41 infanterie de la Bujanovac, din Brigada 4 Forţe Terestre din Vranje), iar pentru anul 2020 este planificată înzestrarea Batalionului 21 infanterie Raška (din Brigada 2 Forţe Terestre din Kraljevo), de asemenea, cu şase transportoare blindate „Lazar 3”.

Autorităţile sârbe se laudă că exportă în fiecare an tehnică militară, armament şi muniţii de peste o jumătate de miliard de euro. Cel mai mare succes din anul 2019 a fost reprezentat de contractul de vânzare a unor obuziere autopropulsate pentru Garda Naţională a Republicii Cipru (contractul însumează patru baterii, de câte şase sisteme „NORA” B-52, plus opt vehicule de cercetare de artilerie, de tipul ”Miloš”). Anterior, Serbia a vândut tot 24 de obuziere „NORA” în Myanmar (însoţite de vehicule de cercetare obţinute din transformarea vehiculelor blindate de luptă BOV M-11).

În viitorul apropiat, un potenţial mare succes al industriei sârbe de apărare va fi asimilarea de tehnologie chineză pentru producţia de UAV-uri medii şi integrarea acesteia pe UAV-ul dezvoltat în Serbia, de tipul ”Pegaz”.