SEMNIFICAŢII ASCUNSE ALE PROTESTELOR DIN SERBIA ?

În luna decembrie 2018, au început proteste săptămânale la Belgrad, împotriva preşedintelui Serbiei şi a actualei guvernări. La începutul anului 2019, protestele s-au extins în mai multe oraşe din Serbia Centrală şi Voievodina, dar participarea a fost redusă.

Preşedintele Serbiei spune că nu va interzice protestele nici pe timpul vizitei în Serbia a preşedintelui rus, Vladimir Putin, dar nici nu-şi va da demisia la presiunea străzii.

În cazul continuării protestelor, revine în actualitate posibilitatea desfăşurării de alegeri anticipate în Serbia.
În alt plan, Serbia este supusă presiunilor de a continua dialogul cu Priştina, deşi aceasta nu a anulat „suprataxa” de 100% pentru mărfurile importate din Serbia şi Bosnia şi Herţegovina şi continuă transformarea forţelor sale de securitate într-o armată.

După incidentul de la sfârşitul lunii noiembrie, când trei activişti ai opoziţiei din Serbia (cel mai cunoscut fiind Borislav „Borko” Stefanovici, lider al Stângii Serbiei, membră a Alianţei pentru Serbia/SzS) au fost bătuţi la Kruşevaţ, din opt decembrie, în fiecare zi de sâmbătă, la Belgrad s-au desfăşurat proteste împotriva preşedintelui Alexandar Vucici şi a guvernării conduse de către partidul acestuia, Partidul Progresist Sârb (SNS). În esenţă, protestele s-au desfăşurat sub două slogane. Au debutat sub sloganul „Stop cămăşilor însângerate” (aluzie la violenţele de la Kruşevaţ asupra activiştilor opoziţiei) şi au continuat sub sloganul „Unul din 5 milioane” (aluzie la o declaraţie a preşedintelui A.Vucici, că nu va demisiona la presiunea străzii, nici dacă vor fi 5 milioane de protestatari).

Protestele au continuat şi în prima sâmbătă din 2019, de această dată şi în alte localităţi, controlate, de asemenea, de către SNS. În afară de Belgrad, la 05.01.2019 s-au desfăşurat proteste la Kraguievaţ, Kurşumlia, Pojega, Niş şi Novi Sad. La Niş, Mişcarea Tinerilor a anunţat un protest separat, pentru vineri, 11 ianuarie.

Alături de principala revendicare, plecarea de la putere a lui A.Vucici, la 05.01 protestatarii au mai cerut demisia ministrului sârb de interne (Neboişa Stefanovici)demisiile unor lideri ai radioteleviziunii naţionale sârbe (RTS) , încetarea utilizării serviciului public de informare (RTS) pentru propagandă în favoarea puterii şi falsificarea adevărului şi descoperirea vinovaţilor de asasinarea politicianului Oliver Ivanovici.

La Belgrad, protestatarii s-au deplasat din centrul oraşului (Trg republike), până la sediul RTS. Potrivit relatărilor de presă, au fost cei mai mulţi protestatari de până acum, „probabil peste 50.000”. Simbolic, protestatarii au purtat pancarte pe care scria: „A început”, „Tu numeri, noi am început numărătoarea inversă” etc.

Protestul de la Novi Sad, la care au participat câteva zeci de oameni, a fost organizat de Iniţiativa Populară. Protestatarii s-au adunat în centrul oraşului şi au mărşăluit pe străzile din zona pietonală din centru.

Un protest similar s-a desfăşurat şi la Kraguievaţ, protestatarii anunţând un nou marş pentru 12 ianuarie.

Protestul de la Niş a fost iniţiat de Partidul Nou, la acesta participând câteva sute de oameni. Protestatarii au subliniat că nu sunt împotriva statului sârb, ci împotriva actualei puteri. La Niş s-au cerut şi demisiile primarului Municipalităţii Niş (Darko Bulatovici) şi a ministrului construcţiilor, transporturilor şi infrastructurii (Zorana Mihailovici), înfiinţarea unui serviciu public de informare regional, semnalizarea şi asigurarea mai bună a trecerilor la nivel cu calea ferată din zona Niş şi redarea către Municipalitatea Niş a competenţelor privind aeroportul, distribuţia energiei electrice sau camera de comerţ şi industrie.

La protestele din Belgrad participă din ce în ce mai multă lume, dar acestea încă nu au potenţialul („masa critică”) pentru a forţa demisia preşedintelui A.Vucici sau pe cea a guvernului. Semnificativ este, însă, că au început să se desfăşoare proteste şi în alte localităţi importante, unde la putere este SNS (Niş, Novi Sad). Momentan, însă, participarea la protestele din alte localităţi este mai mult decât modestă. Mai mult, la protestul din Niş revendicările principale de la Belgrad au trecut în umbra problemelor locale, demonstranţii protestând mai mult împotriva problemelor care afectează municipalitatea şi în general regiunea de sud a ţării . Desigur, vina pentru aceste probleme aparţine tot guvernanţilor de la Belgrad.

Protestele au redeschis tema legitimităţii actualei guvernări şi a oportunităţii unor alegeri anticipate, mai ales că o parte semnificativă a conducerii SNS se pronunţă pentru alegeri parlamentare anticipate, în timp ce preşedintele SNS, A.Vucici, a respins până acum o astfel de opţiune, considerând-o inoportună, în contextul intrării „dosarului Kosovo” într-o nouă fază şi al noilor demersuri unilaterale şi provocatoare ale Priştinei (refuzul clar de a înfiinţa Asociaţia Municipalităţilor Sârbe din Kosovo/ZSO, demararea procesului de transformare a Forţelor de Securitate ale Kosovo/FSK într-o „armată a Kosovo”, impunerea unei suprataxe de 100% pentru mărfurile importate din Serbia, tolerarea de proteste împotriva vizitelor în Kosovo a pelerinilor sau a unor persoane strămutate de etnie sârbă).

Mai multe probleme semnalate de protestatarii de la Belgrad şi din celelalte oraşe sunt reale, iar vina se datorează, pe de-o parte, birocraţiei şi abuzurilor comise de funcţionari ai SNS sub umbrela funcţiilor deţinute în administraţia locală sau de stat sau lipsei de transparenţă, de cealaltă parte. Între acestea se numără reprezentarea inechitabilă a puterii şi opoziţiei în emisiunile informative ale principalelor mijloace de informare în masă şi îndeosebi la RTS, ritmul lent al unor procese în justiţie, de interes major pentru opinia publică, dar care afectează puterea, lipsa de transparenţă în cazul unor privatizări, lipsa unei platforme publice, respectiv suspiciunea că în „dosarul Kosovo” se poartă discuţii şi chiar negocieri care nu sunt prezentate opiniei publice etc.

Pornite din motive legitime, protestele civice şi politice împotriva preşedintelui A.Vucici şi a guvernării de la Belgrad pot fi deturnate de către cercuri interesate, din interior şi din afară, pentru destabilizarea Serbiei şi atingerea şi a altor scopuri. Între aceste scopuri se pot număra slăbirea poziţiei Belgradului în negocierile cu Priştina privind normalizarea relaţiilor (în condiţiile în care cele două părţi văd diferit finalul negocierilor), presiuni la adresa Serbiei pentru a se alătura politicii de sancţiuni la adresa F.Ruse ş.a.

La 17.01 este planificată vizita în Serbia a preşedintelui rus V.Putin, iar protestele împotriva preşedintelui sârb au capacitatea de a afecta imaginea acestuia în faţa omologului de la Moscova. Unele cercuri interesate ar putea spera ca astfel să scadă sprijinul Moscovei pentru poziţia Belgradului în „dosarul Kosovo” sau chiar pentru colaborarea tehnico-militară şi economico-militară dintre Belgrad şi Moscova.

Este de aşteptat ca protestele să continue, atât în Belgrad, cât şi în câteva oraşe mai mari.

Prelungirea în timp şi extinderea protestelor şi în alte localităţi ar putea provoca o reacţie emoţională a preşedintelui A.Vucici, astfel încât acesta să decidă organizarea de alegeri parlamentare anticipate (deşi SNS şi aliaţii săi deţin peste două treimi din mandatele de deputat în parlamentul republican).

Un al doilea motiv vehiculat de analişti pentru desfăşurarea de alegeri parlamentare anticipate ar putea fi dorinţa preşedintelui A.Vucici şi a SNS de a creiona un acord cu Priştina, iar pentru ca acesta să fie „legitim”, să ceară votul populaţiei, fie printr-un referendum, fie prin alegeri parlamentare anticipate.

În tot acest timp, opoziţia dezbinată face eforturi de unificare, dar rezultatele de până acum sunt fragile. Implicarea factorului străin ar putea avea ca efect un rezultat mai bun al opoziţiei la eventuale alegeri parlamentare anticipate, dar este puţin probabilă răsturnarea actualei puteri, condusă de preşedintele A.Vucici şi SNS.

Pe de altă parte, se consolidează colaborarea dintre „membrul sârb al Preşedinţiei Bosniei şi Herţegovinei” (BiH), Milorad Dodik, şi preşedintele Serbiei, A.Vucici, context în care şi întâlnirile dintre conducerile Republicii Srpska din BiH (R.Srpska) şi R.Serbia devin mai dese şi mai consistente, iar rezultatele colaborării, tot mai vizibile. Pe acest fond, se aud tot mai des voci de politicieni sârbi care cer ca în ecuaţia legată de „dosarul Kosovo” să fie introdusă şi problema R.Srpska. Aceste voci şi teze  sunt, însă, criticate ferm de către liderii boşniaci din BiH, unii avertizând chiar public că orice atac la adresa integrităţii teritoriale a BiH ar putea avea ca efect (re)izbucnirea războiului în BiH.

Cu toate acestea, la recepţia organizată la Belgrad la 06.01.2019, cu ocazia Crăciunului după calendarul iulian, patriarhul Bisericii Ortodoxe Sârbe, Irineu (Gavrilovici), l-a lăudat pe M.Dodik pentru curajul de a afirma deschis că R.Srpska, împreună cu R.Serbia, este parte inalienabilă a poporului sârb şi că toşi sunt datori să susţină această unitate.

Referinţe:
https://www.danas.rs/politika/poceo-peti-protest-1-od-5-miliona/
http://www.rts.rs/page/stories/ci/story/1/politika/3378499/novi-protest-jedan-od-pet-miliona.html
http://www.rts.rs/page/stories/ci/story/1/politika/3378965/organizatori-protesta-uputili-otvoreno-pismo-vucicu.html
http://www.rts.rs/page/stories/ci/story/1/politika/3378290/vucic-da-je-do-partije-vec-bih-raspisao-izbore.htm

  @@@

1) Demisia directorului general al RTS, Dragan Buioşevici, şi pe cea a şefului compartimentului informativ, Nenad L. Stefanovici. Simbolic, directorului general al RTS i s-a scandat numele unei emisiuni realizate de acesta la o televiziune privată la începutul anilor 2000: „Nu-i sârbeşte să taci”.
2)  În 2018, Municipalitatea Niş a cedat guvernului republican drepturile de proprietate asupra aeroportului civil din Niş, la Niş există percepţia că puterea de la Belgrad înăbuşă libertatea mass-mediei prin trimiterea de inspecţii abuzive la publicaţia locală „Južne vesti”, care a îndrăznit să critice regimul, lângă Niş a avut loc un grav accident de circulaţie soldat cu moartea a şapte persoane (dintre care, cinci pe loc) şi rănirea altor 30, din cauza unei treceri la nivel cu calea ferată fără bariere şi cu vizibilitate slabă etc.