17 februarie 2021

Semne ale unei apropieri politice şi militare între Serbia şi SUA

Stelian Teodorescu

În septembrie 2020, ministrul de atunci al apărării din Serbia, Aleksandar Vulin, anunţa un moratoriu de încetare a exerciţiilor militare cu toate statele partenere din Est şi din Vest. Adoptată pentru a justifica evitarea pe termen lung a consecinţelor unei politici externe şi de apărare confuze, decizia este astăzi sub presiunea altor conjuncturi. Pentru Belgrad, relaţiile politico-diplomatice şi militare strânse cu Moscova, ca şi schimburile comerciale în creştere cu Beijingul, vin în contratimp cu schimbările de la Washington şi cu ceea ce se prefigurează drept noua abordare de către SUA a politicii sale externe, inclusiv faţă de Europa şi faţă de Balcani.

Sursă foto: Profimedia

Belgrad şi Washington deschid un nou capitol al apropierii

Marko Đurić, născut la 25 iunie 1983, a fost selectat şi nominalizat ca nou ambasador al Serbiei în SUA, începând cu 8 octombrie 2020. A preluat atribuţiile în decembrie 2020 şi a devenit astfel unul dintre cei mai tineri ambasadori în SUA. Din 2012 până în 2014, Marko Đurić a fost consilier de politică externă al preşedintelui Serbiei, iar din septembrie 2013 până la numirea ca ambasador, a ocupat funcţia de director al Oficiului pentru Kosovo şi Metohija. În septembrie 2020, M.Đurić a participat şi la semnarea acordurilor dintre Kosovo şi Serbia, la Casa Albă, la o zi după ce Washingtonul încheiase cu Belgradul un Acord prin care agenţia federală a SUA de finanţare a dezvoltării internaţionale (DCF) îşi lansa operaţiunile pentru Serbia.

Ca membru al Partidului Progresist Sârb (SNS) de la înfiinţarea sa în 2008 şi ca apropiat al preşedintelui Aleksandar Vučić, M.Đurić a fost o legătură informală a SNS cu partidul pro-Kremlin, Rusia Unită, cu Partidul Comunist Chinez şi cu partidul Likud aflat la guvernare în Israel. Desemnat de Vučić, în urmă cu câţiva ani, să conducă negocierile cu privire la situaţia şi statutul Kosovo, M.Đurić a ajuns, invariabil, să stea la masa discuţiilor cu oficiali americani, ruşi sau chinezi, pe unul dintre cele mai complicate dosare de pe agenda relaţiilor internaţionale.

Cu toate datele de cunoaştere subliniate anterior, se remarcă faptul că pentru M.Đurić este primul post în străinătate. Fără o experienţă anterioară dintr-o poziţie similară, numirea lui Đurić ca ambasador în SUA este considerată drept un semn clar al dorinţei lui Vučić de a-şi consolida legăturile cu Washingtonul, numire urmată şi de revocarea de către A.Vučić a doi membri ai executivului sârb cunoscuţi ca având legături strânse cu Rusia, operaţiune pe care unii au considerat-o drept o dublare a eforturilor de a influenţa percepţiile occidentale asupra Belgradului.

Producţia de armament – potenţial pilon al cooperării dintre Serbia şi SUA

La preluarea noilor sale atribuţii, Marko Đurić şi-a exprimat convingerea că Serbia şi SUA vor avea o bază mai solidă pentru legături politice mai strânse, pe măsură ce se vor apropia mai mult din punct de vedere economic, aceasta fiind ceea ce vor cele două ţări să realizeze. Apropierea din plan economic va spori şi cooperarea în domeniul militar, inclusiv prin activităţile companiilor sârbe care furnizează componente producătorilor americani, întrucât Serbia a moştenit un puternic complex militar-industrial de la fosta Iugoslavie şi vinde arme şi muniţii pe piaţa de retail din SUA.

Serbia produce armament competitiv, iar SUA manifestă interes faţă de anumite capacităţi probate ale industriei sârbe de profil. În decembrie 2020, Armata SUA a solicitat ca un tip de obuzier sârbesc să participe la o competiţie internaţională programată pentru începutul acestui an, pentru concursul de selecţie în vederea achiziţionării. Evenimentul, planificat a avea loc în primul trimestru al anului 2021 în poligonul Yuma din Arizona, va oferi Armatei SUA oportunitatea de a analiza diferite variante şi soluţii şi apoi de a selecta un sistem pregătit pentru producţie, care să probeze creşteri ale gamei, ratei de foc şi mobilităţii faţă de sistemele actuale de artilerie disponibile.

Forţele terestre ale SUA caută să identifice şi să achiziţioneze o piesă de artilerie mobilă pentru brigăzile sale Stryker echipate cu vehicule blindate pe roţi, care sunt în prezent echipate cu obuziere M777 de 155 mm, tractate. Elbit Systems din Israel, Yugoimport din Serbia şi divizia Bofors din Suedia, gigantul apărării BAE System, cu sediul în Marea Britanie, au confirmat că vor participa la eveniment. Compania americană de automobile AM ​​General, în cooperare cu Mandus Group, va participa, de asemenea.

Conceptul de obuziere autopropulsate de 155 mm, care acţionează şi ca artilerie de coastă mobilă, nu este unul deosebit de nou, realitatea implementării acestui concept îmbunătăţindu-se recent cu noile progrese înregistrate în acest domeniu. Proiecte de obuziere autopropulsate sunt dezvoltate în prezent de companii din mai multe state, între care Israel, Serbia, Marea Britanie, Rusia şi Suedia sunt şi cele mai performante.

NORA B-52

Pe 17 decembrie 2020, Global Military Products (GMP) a anunţat că Armata SUA şi-a exprimat opţiunea de a testa şi obuzierul NORA B-52 de 155mm (Novo ORuzje Artiljerije – noua armă de artilerie), care în ultimii ani a beneficiat de modernizări ce ar putea atrage atenţia generalilor americani. Prin partenerul său GMP, Yugoimport va trimite în poligonul din Arizona o variantă modernă, sistem care a intrat în dezvoltare la Institutul tehnic militar din Belgrad la începutul anilor 2000.

Un sistem complet NORA B-52 include capabilităţi computerizate de control al focului, cu încărcare automată cu 12 lovituri, precum şi un spaţiu de stocare pentru alte 24 lovituri, pe camion. Cea mai recentă variantă, NORA B52K2, cunoscută mai nou sub numele de MGS-25 „Aleksandar”, a fost dezvăluită în 2017 şi are o turelă complet reproiectată. Toate versiunile existente NORA B-52 folosesc un şasiu de camion 8x8 modificat, produs în Serbia la Fabrica de Automobile din Priboj (FAP).

Obuzierul autopropulsor NORA B-52 a fost dezvoltat pentru a înlocui sistemele de artilerie mai vechi aflate în înzestrarea Armatei sârbe. Primele 12 NORA B-52 au fost livrate armatei sârbe în 2007, fiind comandate mai multe sisteme de acest tip şi pentru alţi beneficiari. Acest sistem de artilerie a fost exportat şi în Bangladesh (18), Birmania (Myanmar) (30), Cipru (număr nespecificat) şi Kenya (30).

NORA B-52 este echipat cu un obuzier de 155 mm / L52. Este o dezvoltare ulterioară a obuzierului M84 NORA-A iugoslav. NORA B-52 este echipat cu un încărcător automat de lovituri care permite o rată de foc de 6 lovituri pe minut. Raza maximă de tragere este de 20 km cu proiectil obişnuit şi 41 km cu proiectil asistat de propulsie suplimentară.

Primele sisteme de artilerie NORA B-52 au fost montate pe camionul FAP 2832, care este construit în Serbia sub licenţă Mercedes-Benz. Cu toate acestea, de curând a fost înlocuit în producţie de sisteme îmbunătăţite, montate pe şasiu de camion rus KamAZ 8x8.

NORA B-52 este disponibilă şi în versiune blindată, care oferă protecţie împotriva focului de arme de calibru mic şi a schijelor de artilerie. Vehiculul rezistă la explozii de 6 kg TNT şi are un sistem de protecţie NBC pentru echipaj. Se susţine că această versiune este capabilă de o tragere multiplă, simultană, cu impact.

Trecutul Serbiei şi şansa prezentului

Cu toate că Serbia va participa la o competiţie pentru dezvoltarea cooperării cu SUA în domeniul tehnicii militare, un impediment pentru intensificarea cooperării în domeniul militar între Belgrad şi Washington ar putea fi sancţiunile pe care SUA le-au impus unor entităţi fizice şi juridice sârbe implicate în tranzacţii care au încălcat embargourile internaţionale la livrările de armament. Legăturile dintre aceste entităţi şi factorii de decizie politico-militară şi economică din Serbia pot să pună sub semnul întrebării şansele pe care SUA le oferă Serbiei în prezent.

Unul dintre personajele controversate vizate de sancţiuni este Slobodan Tešić, despre care se crede că este implicat în afacerile multor companii producătoare sau exportatoare de armament şi muniţii din Serbia. Tešić deţine sau controlează companiile de armament sârbeşti Partizan Tech, Technoglobal, Grawit Limited şi Charso Limited. Lui Slobodan Tešić i se aduc acuze în numeroase tranzacţii ilicite de armament pe piaţa internaţională. Considerat de SUA drept „unul dintre cei mai mari traficanţi de arme din Balcani”, Slobodan Tešić a fost inclus de către Departamentul Trezoreriei pe lista neagră, în 2017.

Dintre asociaţii săi, următorii sunt la rândul lor vizaţi de sancţiunile SUA, începând cu anul 2019: Goran Andrić – printre cei mai apropiaţi parteneri în diferite vânzări internaţionale; Esad Kapidžić – directorul şi secretarul Finrost Limited, din Cipru, precum şi directorul şi reprezentantul Falcon Strategic Solutions DOO din Serbia; Nebojša Šarenac – director general al Technoglobal şi al Partizan Tech, nepot al lui S.Tešić şi unul dintre cei mai apropiaţi asociaţi; Zoran Petrović – director general la Partizan Tech; Nikola Brkić – reprezentant legal al Partizan Tech; Milan Subotić – proprietarul, directorul general şi reprezentantul Vectura Trans DOO, din Serbia; Želimir Petrović – proprietarul, directorul general şi reprezentantul Araneks DOO, din Serbia; Sreten Cvjetković – proprietar şi reprezentant al Falcon Strategic; Ljubo Maričić – directorul Technoglobal şi fost reprezentant al Partizan Arms, predecesorul Partizan Tech.