01 octombrie 2018

Securitatea energetică, provocare majoră pentru viitorul Balcanilor de Vest

Stelian Teodorescu

„Securitatea energetică” naşte dezbateri aprinse în mediile de analiză, dar şi nelinişti pe scena politică atât la nivel naţional, cât şi la nivel regional şi internaţional. Ca şi consecinţă a acestor dezbateri şi nelinişti, de foarte multe ori la cel mai înalt nivel, procesul de liberalizare a pieţei surselor de energie a devenit un punct important al discuţiilor atunci când vine vorba despre „strategii de securitate energetică” menite să reducă dependenţa faţă de resursele energetice ale unor state, principale producătoare de gaz natural sau petrol şi, implicit, a riscurilor şi ameninţărilor care au conexiuni cu securitatea. Într-un astfel de context, având în vedere că regiunea Balcanilor de Vest nu are resurse semnificative de gaze naturale pe piaţa internă, opţiunea menţionată anterior ar putea reprezenta baza de adoptare a deciziei de acceptare a compromisului privind creşterea dependenţe pentru importuri mai mari de gaze naturale, fapt care ar conduce la creşterea riscurilor la adresa securităţii energetice a zonei.

Sursă foto: Mediafax

Introducere

Sporirea gradului de interdependenţă şi interacţiune, între state, în plan economic, tehnologic, cultural şi politic a determinat o evoluţie similară şi în planul securităţii, cu implicaţii importante asupra dinamicii relaţiilor internaţionale.

Caracterizarea actualului mediu de securitate şi procesul de identificare şi cuantificare a principalelor provocări la nivel regional şi global trebuie să ţină seamă şi de modul în care nivelul de insecuritate energetică a statelor le afectează acestora securitatea, suveranitatea, stabilitatea şi prosperitatea. Drept urmare, amplificarea gradului de interdependenţă a ţărilor în ceea ce priveşte exploatarea şi valorificarea resurselor de energie conduce la apariţia a noi şi complexe probleme cu privire la necesitatea asigurării accesului tuturor statelor la aceste resurse.

În acest context, „securitatea energetică” este sintagma care, actualmente, naşte dezbateri aprinse în mediile de analiză, dar şi nelinişti pe scena politică atât la nivel naţional, cât şi la nivel regional şi internaţional. Ca şi consecinţă a acestor dezbateri şi nelinişti, de foarte multe ori la cel mai înalt nivel, procesul de liberalizare a pieţei surselor de energie a devenit un punct important al discuţiilor atunci când vine vorba despre „strategii de securitate energetică” menite să reducă dependenţa faţă de resursele energetice ale unor state, principale producătoare de gaz natural sau petrol şi, implicit, a riscurilor şi ameninţărilor care au conexiuni cu securitatea.

Riscurile şi ameninţările la adresa securităţii energetice a Balcanilor de Vest

Astăzi, când vorbim de alte două proiecte importante ca North Stream 2 şi Turkish Stream, proiecte care, în principiu, vor avea rolul de a creşte dependenţa energetică a unor state şi chiar a unor zone faţă de Rusia, este necesar să evidenţiem aici faptul că statele din Centrul şi Estul Europei sunt alimentate cu gaze prin două trasee importante: gazoductul Yamal, care traversează Belarus şi Polonia şi gazoductele care pornesc din Rusia şi tranzitează Ucraina şi Slovacia. În acest context, este important de remarcat că aceste state constituie rute de tranzit a gazelor distribuite de Rusia statelor din vestul Europei şi, implicit, sunt beneficiare ale gazului rusesc.

Drept urmare, putem aprecia că securitatea energetică a Balcanilor de Vest poate fi ameninţată semnificativ atât din cauza vulnerabilităţilor interne, cât şi din cauza creşterii dependenţei energetice faţă de Rusia, un actor important care are o contribuţie extrem de importantă la configurarea hărţii energetice a regiunii, mai ales în actualul context în care se conturează o nouă dinamică energetică în Europa Centrală şi de Est.   

Astfel, este semnificativ de evidenţiat că, în 2014, ca urmare a unor analize efectuate la nivelul Comisiei Europeane după evenimentele din Crimeea, a rezultat că statele din Europa de Sud-Est au vulnerabilităţi majore în ceea ce priveşte securitatea energetică deoarece acestea sunt dependente total de o singură sursă de gaze naturale, Rusia. Într-un astfel de context, la nivelul UE a fost propusă o listă de aproape două sute de proiecte de interes comun, obiectivele principale fiind diversificarea surselor de energie, creşterea concurenţei pe piaţa de profil, achiziţia surselor de energie la un preţ corect şi, implicit, creşterea securităţii energetice.

Securitatea energetică presupune asigurarea accesului la surse sigure de energie, la rute de distribuţiei predictibile şi la altele alternative, accesul la o piaţă a surselor de energie care generează un preţ corect ca rezultat al concurenţei şi, implicit, reducerea dependenţei energetice faţă de alte state, cum ar fi Rusia.

Ca parte a securităţii naţionale, securitatea energetică se află permanent în conexiune cu diverse tipuri de riscuri şi ameninţări, principalul risc fiind generat de nivelul mare de impredictibilitate al intereselor geopolitice în regiune a diferiţilor actori şi, mai ales, în ceea ce priveşte rutele de distribuţie, furnizarea resurselor şi, nu în ultimul rând, facilitarea accesului la sursele alternative în cazuri extreme.

În ceea ce priveşte tipurile de ameninţări, primul dintre acestea ţine de accesul la resurse de energie, asigurarea unor surse stabile de energie pe termen cât mai lung cu putinţă, pe fondul declinului producţiei în acest domeniu.

Un al doilea tip de ameninţări priveşte gestionarea consecinţelor creşterii preţurilor resurselor energetice asupra economiilor şi consumului social, acest tip de ameninţare putând influenţa actualele moduri specifice şi nevoi de consum pentru fiecare stat în parte. În contextul unor astfel de evoluţii, instabilitatea socială este tot mai probabilă, fapt care generează necesitatea unor noi mecanisme de dialog între actorii politici, economici şi sociali interni, pentru identificarea unor noi posibile vulnerabilităţi şi contracararea potenţialilor factori de risc la adresa societăţilor lor.

Un alt tip de ameninţări derivă din nevoia schimbării radicale a bazei energetice, de la petrol către alte tipuri de energie.

Analizând aceste tipuri de ameninţări, putem observa că au un potenţial semnificativ de generare a unor conflicte care, la rândul lor, pot produce ample schimbări economice şi sociale, regiunea Balcanilor de Vest, prin faptul că se află la intersecţia unora dintre rutele importante de transport de resurse energetice către marii consumatori, fiind printre cele mai sensibile regiuni la posibile viitoare astfel de schimbări.  

Drept consecinţă, având în vedere că resursele de energie sunt vitale pentru toate economiile lumii, putem aprecia că pentru acele forţe care doresc destabilizarea şi controlul unei regiuni sau a unei naţiuni, cel mai la îndemână mijloc este cel al perturbării accesului la resurse, fie prin intervenţia brutală, distructivă, pe filiera extracţie, prelucrare, transport, distribuţie, fie prin manipularea pieţei preţurilor respectivelor resurse.

Dinamica securităţii energetice a regiunii Balcanilor de Vest între perspectiva europeană a regiunii şi interesele geopolitice a altor actori internaţionali importanţi

Aşa cum era şi firesc, toate entităţile din Balcanii de Vest au elaborat, adoptat şi pregătit pentru punerea în operă, politici energetice şi strategii de securitate energetică, în contextul în care portofoliile energetice naţionale din Balcanii de Vest se bazează aproape exclusiv pe lignit şi hidrocentrale pentru producerea energiei electrice.

Europa de Sud-Est şi, în particular Balcanii de Vest, au un potenţial considerabil în domeniul energei regenerabile, dar pentru a profita de întregul potenţial al acestora, inclusiv energia geotermală, solară şi eoliană, este esenţial să se creeze o infrastructură transfrontalieră performantă, prin investiţii în reţele de înaltă tehnologie şi prin dezvoltarea capacităţii de stocare.

Combustibilii fosili domină paleta surselor de energie din regiunea Balcanilor de Vest. Cărbunele este cea mai mare sursă, reprezentând 41% din cererea de energie primară, în timp ce petrolul reprezintă 34%, iar gazul 13%. Sursele regenerabile - predominant puterea hidroelectrică şi lemnul de foc pentru încălzire - reprezintă 10% din consumul total de energie. Producţia de energie electrică din regiune provine în principal din lignit (61%) - o mare parte din instalaţii fiind vechi, ineficiente şi foarte poluante.

Cu toate acestea, se poate observa că strategiile energetice naţionale nu au în vedere o scădere semnificativă a utilizării lignitului, planificând continuarea investiţiilor în producţia de energie electrică pe bază de lignit, deşi în contextul parcursului european al Balcanilor de Vest, ţările candidate la integrarea în UE trebuie să îşi armonizeze legislaţia în sensul limitării emisiilor de bioxid de carbon în atmosferă şi a altor elemente poluante provenind de la instalaţii de ardere a unor diverse tipuri de combustibili.

Mai mult, nu trebuie omis faptul că există perspectiva clară de a creşte în viitor actualul cost relativ scăzut al energiei produse de aceste centrale ce funcţionează pe bază de lignit. Nu trebuie omis nici faptul că acest proces va include şi aplicarea unui sistem de taxe mai mari pentru instalaţiile care produc cantităţi mari de emisii de bioxid de carbon peste standardele impuse de UE pentru protecţia mediului.

Drept consecinţă, investiţiile în producţia de energie electrică pe baza utilizării lignitului pot fi percepute ca fiind incompatibile cu politica UE de reducere a consumului de cărbune pe termen lung şi sunt, de asemenea, subiectul unor discuţii controversate cu privire la viitorul securităţii energetice a Balcanilor de Vest. În acest context, este semnificativ de evidenţiat implicarea finaciară şi tehnică a Chinei la construirea, până în 2020, unei a treia unităţi, de 350 MW, la centrala electrică pe bază de cărbune, de la Kostolac (Serbia), unitate care va produce electricitate în cantitate de 2,5 miliarde kWh anual. Mai mult, China sprijină punerea în operă a unor proiecte similare şi în Bosnia şi Herţegovina (BIH), printre acestea fiind centrala electrică de 300 MW, din Stanari, şi blocul 7 al centralei termice de la Tuzla.

Nu în ultimul rând, un alt exemplu care ar putea constitui un element esenţial în analizele privind viitorul securităţii energetice a Balcanilor de Vest este şi acordul încheiat între guvernul kosovar şi compania americană ContourGlobal, cele două părţi convenind să construiască o centrală electrică pe bază de cărbune de 500 MW, primul proiect energetic major în această entitate balcanică, care va avea la bază o investiţie de un miliard de euro, tehnologie de înalt nivel în domeniu şi având ca scop înlocuirea unor capacităţi vechi pentru reducerea nivelului de poluare în zonă. Termenul finalizării acestui proiect este stabilit pentru 2023. Cel mai probabil, prin această investiţie se doreşte menţinerea unui anumit nivel de independenţă energetică a Kosovo prin exploatarea unei resurse de peste 14 miliarde de tone de lignit deţinute, în contextul în care, mai mult de 90% din puterea sa energetică este produsă în două centrale energetice care funcţionează pe bază de cărbune.

Având în vedere toate acestea, poate fi evidenţiat faptul că există o diferenţă semnificativă între abordările marilor actori internaţionali care finanţează proiecte din Balcanii de Vest. Un exemplu elocvent în acest sens este faptul că, UE finanţează în principal proiecte de infrastructură în domeniul hidroenergetic, al altor surse regenerabile de energie, precum şi în domeniul gazelor naturale, în timp ce China finanţează în principal producţia de lignit şi producerea de energie electrică pe baza folosirii acestui tip de combustibil. Toate aceste evoluţii din Balcanii de Vest se derulează în contextul creşterii investiţiilor directe ale Rusiei, Chinei şi statelor din Golf, chiar dacă UE rămâne liderul clar al investiţiilor din regiune.

În acest context, este semnificativ să evidenţiem aici că, deşi în volum modest, importurile de gaze naturale în Balcanii de Vest provin aproape în întregime din Rusia. În cadrul mediilor de specialitate se analizează dependenţa Balcanilor de Vest de gazele ruseşti, dar cota relativă a gazului în consumul global este destul de scăzută în regiune, Serbia aflându-se pe primul loc, cu 11% sau 2,5 miliarde de metri cubi pe an, în timp ce Croaţia consumă 3 miliarde de de metri cubi pe an, din care două treimi sunt extrase din depozitele proprii în Marea Adriatică. Cu toate acestea, putem aprecia că problema comună a Balcanilor de Vest este cea a reglementării pieţei în ceea ce priveşte preţul de achiziţie a resurselor energetice importate.

Ca o consecinţă a acestei situaţii, în Serbia, BIH şi Macedonia, Rusia încearcă să transforme dependenţa de furnizarea de gaze în dependenţa politică şi să obstrucţioneze integrarea acestor state în structurile europene şi euroatlantice. În acest context, este de subliniat că Macedonia şi BIH se bazează pe gazul rusesc 100% şi plătesc unele din cele mai mari preţuri pentru achiziţia acestuia. Cu toate acestea, pentru moment, influenţa Rusiei în sectorul energetic al Balcanilor de Vest nu este absolută şi în viitor ar putea fi limitată de punerea în operă a unor proiecte noi care să asigure accesul la resurse energetice alternative pentru toate entităţile din regiune.

În contextul menţionat şi în pofida dezvoltării puţin semnificative a infrastructurii de transport a gazelor naturale în Balcanii de Vest, mai multe proiecte destinate furnizării de gaze naturale în regiune, care au ca obiectiv diversificarea surselor de aprovizionare cu gaze şi sunt susţinute de UE, se află în diferite stadii de planificare şi realizare. Aceste proiecte sunt cele de construcţie a conductelor de transport gaze naturale Trans-Adriatică/TAP, Adriatic-Ioniană/IAP, Trans-Anatoliană (TANAP), Tesla şi White Stream (toate aceste proiecte fiind programate a fi realizate până în 2020, cu excepţia White Stream, în 2022). Cu toate aceste, având în vedere actuala dinamică a evoluţiilor din Balcanii de Vest, chiar şi în cazul creşterii semnificative a cererii de gaze în entităţile din regiune şi al diversificării surselor de energie şi dezvoltării unei pieţe interconectate şi bazată pe competiţie, este puţin probabil ca actuala dependenţă de Rusia să se reducă semnificativ.

Drept consecinţă, un proiect de importanţă strategică pentru întreaga Europă, dar mai ales pentru securitatea energetică a Europei Centrale şi de Est şi, în viitor, pentru regiunea Balcanii de Vest prin dezvoltarea interconectărilor, s-ar putea dovedi proiectul BRUA care face parte din “Coridorul Sudic de Gaze”. Conducta de transport, BRUA oferă o nouă rută de export pentru gazele naturale ce vor fi exploatate în Marea Neagră, având ca scop întărirea securităţii alimentării cu energie a Europei prin diversificarea surselor regionale de gaze naturale. Acest proiect va susţine obiectivele de dezvoltare economică atât la nivel naţional, cât şi la nivel regional, facilitând în acelaşi timp înlocuirea acelor surse energetice existente (mari generatoare de dioxid de carbon) cu gazul natural.

Unul dintre susţinătorii punerii în operă a gazoductului BRUA este şi Comisarul european pentru energie, Arias Canete, care a remarcat că în această parte a Europei nu există o interconectivitate suficientă şi că statele din această zonă depind într-o măsură semnificativă de Rusia. Oficialul european a subliniat că o piaţa interconectată este una competitivă, inclusiv gazoductul BRUA, în prima lui fază, putând contribui la sporirea securităţii energetice a câtorva ţări din Europa de Sud-Est, printr-o capacitate de 1,75 de miliarde de metri cubi de gaze, dar că realizarea unei interconexiuni este influenţată de foarte multe interese divergente.

S-ar putea dovedi de o importanţă covârşitoare faza a II-a proiectului BRUA când, după satisfacerea completă a propriilor nevoi energetice ale României, o parte a gazelor exploatate în Marea Neagră ar putea să fie exportate pe diverse rute alternative interconectate pentru satisfacerea nevoilor şi creşterea independenţei energetice a Europei de Sud-Est, inclusiv a regiunii Balcanilor de Vest.

Drept urmare, unul dintre exemplele elocvente care va genera consecinţe şi la nivelul Balcanilor de Vest este intenţia liderilor de la Belgrad de a beneficia de alimentarea cu gaze naturale din Marea Neagră şi semnarea, în acest sens, între Serbia şi Bulgaria, a unui acord pentru implementarea proiectului unui interconector de gaze, care va lega sistemele de transport dintre cele două ţări, acesta va avea o capacitate de transfer de până la 1,8 miliarde de metri cubi de gaze pe an, pe relaţia Bulgaria-Serbia, şi doar de 0,15 miliarde de metri cubi pe relaţia inversă, Serbia-Bulgaria. Proiectul urmează a fi finalizat în 2022, este sprijinit financiar de UE şi va constitui o nouă rută de aprovizionare nu doar a Serbiei, ci şi a altor entităţi din sud-estul Europei, deoarece va fi asigurat accesul la sursele de gaze din Grecia, la gazul azer prin Coridorul Sudic şi la gazul din Marea Neagră, dar va fi asigurată şi integrarea acestor surse în piaţa de energie a UE.

Posibile scenarii de evoluţie

Interesele geopolitice în general şi, mai ales, interesele concurente pe piaţa resurselor energetice din Balcanii de Vest, nu fac altceva decât să contribuie în mod continuu la creşterea importanţei geostrategice a regiunii.

După cum se cunoaşte, regiunea Balcanilor de Vest este o zonă cu o populaţie de aproximativ 25 de milioane de locuitori, entităţile de aici confruntându-se cu creşterea cererii de consum de energie (rate de creştere anuale de până la 3-3,5%), dar şi cu nevoi mari de investiţii pentru asigurarea capacităţilor de producţie şi de furnizare, precum şi pentru asigurarea stocurilor de echipamente.

Astfel, la nivelul UE au fost elaborate modele energetice pentru entităţile din Balcanii de Vest, acestea constituind un instrument conceput pentru a reduce emisiile de carbon, scopul principal fiind de a arăta posibile căi de urmat pentru sistemul energetic din această regiune, sistem care în final trebuie să respecte şi implementeze mai bine standardele şi obiectivele UE.

Mai mult, în perioada 2014-2016, a fost realizat şi studiul, "Perspectiva energetică a Europei de Sud-Est 2015-2016", care s-a bazat, în mare parte, pe o monitorizare continuă şi a avut ca obiectiv înţelegerea sferei geopolitice, definirea şi evaluarea într-o manieră obiectivă a principalelor provocări politice pentru sectorul energetic al regiunii şi, în paralel, identificarea zonelor importante de investiţii şi oportunităţi de afaceri din regiune.

Conform concluziilor emise de acest studiu, provocările viitoare majore ale sectorului energetic din Su-Estul Europei pot fi rezumate după cum urmează:

  • Consolidarea securităţii aprovizionării cu energie prin:

- diversificarea în continuare a aprovizionării cu petrol şi gaze;

- diversificarea rutelor energetice;

- extinderea paletei de surse de energie folosite;

- interconectivitatea sistemului de electricitate şi gaze;

- extinderea capacităţii de stocare a gazelor;

- creşterea producţiei din surse de energie indigene.

  • Reducerea progresivă a nivelului emisiilor de bioxid de carbon în sistemului energetic.
  • Finalizarea procesului de liberalizare a pieţei energiei electrice şi gazelor şi creşterea concurenţei.

Drept urmare, una dintre cele mai simple şi cele mai rentabile soluţii din punct de vedere ecologic ar putea fi conectarea Balcanilor de Vest la sursele de gaze naturale din regiune, dar o astfel de decizie ar crea, implicit, o şi mai mare dependenţă de Rusia deoarece, analizând investiţiile necesare în contextul conceptului de dezvoltare prin energie durabilă, cele mai accesibile, în prezent, sunt resursele ruseşti.

S-ar putea analiza şi problema utilizării energiei eoliene, dar în pofida existenţei mai multor zone cu potenţial puternic pentru utilizarea acestui tip de energie, Europa de Sud-Est este cu mult în urma restului Europei. În timp ce mai multe ţări din regiune sunt în curs de construire a primelor lor sisteme eoliene, cantitatea de energie electrică generată de vântul din regiune este neglijabilă, factorii de capacitate medie măsuraţi în diferite locaţii din regiune variind de la 25% în Albania până la 32% în Muntenegru.

În contextul în care, în perioada următoare, se aşteaptă ca ţările din Balcanii de Vest să aibă cea mai mare rată medie anuală a cererii de consum de energie din Europa, un posibil scenariu de evoluţie ar putea fi legat de creşterea mai mult de două ori, până în 2040, a consumul de energie electrică.

Drept urmare, entităţile din Balcanii de Vest s-ar putea confruntă cu provocări semnificative şi cu un scenariu care ar putea impune adoptarea unor decizii majore în politica lor energetică ce ar privi alegerea între dezvoltarea capacităţilor de producţie a energiei pe bază de cărbune şi cele pe gaz sau să crească potenţialul hidroenergetic şi cel de utilizare a surselor de energie regenerabile. Un astfel de context, ar putea conduce la adoptarea unor decizii ambigue şi neclare, fapt care ar putea duce mai departe la creşterea impredictibilităţii în ceea ce priveşte procesul de integrare a regiunii în UE.

Cu toate acestea, este probabil ca în strategiile entităţilor din Balcanii de Vest să primeze interesele naţionale ce ţin de integrarea în structurile europene şi euroatlantice şi liderii acestora să adopte acele decizii ce vor contribui la generarea unui scenariu ce presupune extinderea portofoliului de energie, precum şi sporirea interconectivităţii sistemelor de aprovizionare cu energie electrică şi gaze la nivelul regiunii, dar şi cu alte state ale UE, diversificarea şi mai mare a aprovizionării cu petrol şi gaze, precum şi a posibilelor soluţii energetice alternative, extinderea terminalelor şi a capacităţii de stocare a gazelor şi, nu în ultimul rând, creşterea producţiei din surse de energie indigene.

Probabilitatea unui astfel de scenariu ar putea creşte dacă ne gândim la nevoia imperioasă de realizare a unor progrese semnificative în ceea ce priveşte reducerea emisiilor de bioxid de carbon în cadrul sistemului energetic ca şi condiţie impusă de UE în cadrul procesului de integrare. Adoptarea unor astfel de măsuri pentru implementarea standardelor impuse de UE ar conduce la reducerea cantităţlor de cărbune exploatate şi alocate pentru sectorul de producere a energiei electrice, mai ales dacă ne gândim că, din perspectiva politicii de mediu, gazul natural este considerat preferabil cărbunelui.

Într-un astfel de context, având în vedere că regiunea Balcanilor de Vest nu are resurse semnificative de gaze naturale pe piaţa internă, opţiunea menţionată anterior ar putea reprezenta baza de adoptare a deciziei de acceptare a compromisului privind creşterea dependenţe pentru importuri mai mari de gaze naturale, fapt care ar conduce la creşterea riscurilor la adresa securităţii energetice a zonei.

În consecinţă, putem aprecia că avem de a face cu un nivel de impredictibilitate ridicat cu privire la viitorul securităţii energetice a Balcanilor de Vest, având în vedere că există o la fel de mare incertitudine cu privire la rolul pe care l-ar putea juca gazele naturale în producerea şi asigurarea nevoilor de consum de energie în regiune.

Concluzionând, putem aprecia că asigurarea unui consumul mai mare de gaze naturale pentru Balcanii de Vest ar necesita atât asigurarea unor resurse alternative la cele ale Rusiei şi dezvoltarea reţelei de conducte de distribuţie şi terminale, cât şi accesul pe o piaţă concurenţială care să genereze un preţ corect de achiziţie. Ori toate aceste deziderate se pare că pot fi realizate alături de statele europene, mai ales dacă avem în vedere că printre iniţiativele anunţate de Comisia Europeană şi care vor reprezenta acţiunile specifice pe care UE le va defăşura în perioada 2018-2020, pentru a sprijini eforturile de transformare a Balcanilor de Vest în domenii de interes reciproc, se află şi iniţiativa extinderii uniunii energetice europene şi integrarea în aceasta şi a Balcanilor de Vest.

 

Referinţe:

- De ce este important ca securitatea energetică a Europei de Est să fie tema României pentru preşedinţia Consiliului Uniunii Europene, https://adevarul.ro/economie/stiri-economice/de-important-securitatea-energetica-europei-est-fietema-romaniei-presedintia-consiliului-uniunii-europene-1_5a9901eadf52022f7520e438/index.html;

- The Energy Path of the Western Balkans,https://www.aboutenergy.com/en_IT/topics/energy-path-of-western-balkans.shtml#;

- The Key Role of the Western Balkans in the Energy Union, http://www.newslettereuropean.eu/key-role-western-balkans-energy-union/;

- West & Russia battle for control over Balkans gas corridors, https://www.thepeninsulaqatar.com/article/16/07/2017/West-Russia-battle-for-control-over-Balkans-gas-corridors

- Balkan energy strategies, http://www.balkaneconomicforum.org/wp/balkan-energy-strategies/;

- A sustainable energy model in the Western Balkans, https://www.ebrd.com/news/2018/a-sustainable-energy-model-in-the-western-balkans.html;

- Energy efficiency in the Western Balkans – success or failure?, https://www.eceee.org/...energy-efficiency.../energy-efficien;

- Energy Sector Development Strategy of the Republic of Serbia for the period by 2025 with projections by 2030, http://www.mre.gov.rs/doc/efikasnost-izvori/23.06.02016%20ENERGY%20SECTOR%20DEVELOPMENT%20STRATEGY%20OF%20THE%20REPUBLIC%20OF%20SERBIA.pdf;

- Energy development strategy of Montenegro by 2030, http://www.oie-res.me/uploads/Dokumenta%202016/Action_Plan_2016_-_2020_ENG.pdf;

- Western Balkans: more resilience for the energy sector, Zoran Nechev and Aleksandrs Svilans, https://www.iss.europa.eu/content/western-balkans-more-resilience-energy-sector;

- Energy Strategy of the Republic of Kosovo 2017-2026, https://mzhe-ks.net/repository/docs/Kosovo_Energy_Strategy_2017_-_26.pdf;

- Strategy for energy development in the republic of Macedonia until 2030, http://www.ea.gov.mk/projects/unece/docs/legislation/Macedonian_Energy_Strategy_until_2030_adopted.pdf;

- Western Balkans are massively expanding coal power – but the new plants may have to be closed again soon, https://bankwatch.org/blog/western-balkans-are-massively-expanding-coal-power-but-the-new-plants-may-have-to-be-closed-again-soon;

- China’s Belt and Road in Balkan coal dead end & why the EU should care, https://balkangreenenergynews.com/chinas-belt-and-road-in-balkan-coal-dead-end-why-should-eu-care/;

- China starts on Serbia’s new coal-fired power plant, http://www.globalconstructionreview.com/news/china-starts-serbias-new-coal-fired-power-plant/

- China's CMEC to build 3rd unit at Serbia's Kostolac B power plant, https://seenews.com/news/chinas-cmec-to-build-3rd-unit-at-serbias-kostolac-b-power-plant-591835#sthash.CJ3U0mT8.dpuf

https://seenews.com/news/chinas-cmec-to-build-3rd-unit-at-serbias-kostolac-b-power-plant-591835

- China expands coal power interests in Bosnia and Herzegovina, https://theecologist.org/2018/jul/24/china-expands-coal-power-interests-bosnia-and-herzegovina

- Kosovo, ContourGlobal agree to build 500 MW coal-fired power plant, https://serbia-energy.eu/single-esiasee/?postid=9377

- Western Balkans countries to build four coal-fired power plants, https://www.energyworldmag.com/western-balkans-countries-build-four-coal-fired-power-plants/;

- Energy Poverty in the Western Balkans, The balancing factor between Affordability and Environmental Sustainability, Mihailo Mihailović, Nikola Tomasović, Serbia, http://www.iene.eu/microsites/10thSEEED/articlefiles/Session-VII/Tomasovic.pdf.