Se revitalizează apărarea Europei? Doar în ultimii trei ani, ţările europene au semnat peste 130 de acorduri bilaterale în domeniul apărării şi securităţii

„Relaţiile bilaterale de apărare s-au accelerat în mod deosebit în ultimii ani. De la invazia la scară largă a Rusiei din 2022, au fost semnate 135 de parteneriate bilaterale. Aceasta reprezintă 80% din totalul parteneriatelor cartografiate între 2014-2025. Cu spectrul unei a doua preşedinţii Trump, care se profila în 2024, şi incertitudinea privind angajamentele de securitate ale SUA în Europa crescând în 2025, aceşti ani au cunoscut o adevărată creştere. Aceştia sunt responsabili pentru puţin peste jumătate din totalul parteneriatelor (57 în 2024, 36 până în prezent în 2025)”, se arată în raport.

Este subliniat, totodată, că în acest ultimi trei ani au fost semnate parteneriate strategice cuprinzătoare semnificative, cum ar fi Tratatul de prietenie şi cooperare bilaterală dintre Germania şi Regatul Unit şi Tratatul privind cooperarea şi prietenia consolidate dintre Franţa şi Polonia, care include şi garanţii de securitate reciprocă. Cooperarea bilaterală în domeniul achiziţiilor publice şi al cooperării industriale a fost deosebit de dinamică. Numai în 2025, au fost încheiate aproape 20 de astfel de acorduri, reflectând urgenţa Europei de a dezvolta producţia de apărare şi de a reduce dependenţa de Statele Unite.

Potrivit raportului, sunt unele state care ies în evidenţă „ca noduri centrale în această reţea. Franţa, Germania, Suedia şi Finlanda se află în fruntea statelor membre ale UE, fiecare încheind zeci de acorduri şi cultivând legături cu o gamă largă de parteneri. Franţa şi Germania, în special, menţin portofolii extrem de diversificate, fiecare legată de peste douăzeci de alte ţări.

Statele mai mici tind să se concentreze la nivel regional. Letonia investeşte în mod covârşitor în legături cu vecinii săi baltici şi nordici. La capătul opus al spectrului, statele neutre, cum ar fi Austria, Irlanda şi Malta, sau ţările cu o percepţie divergentă a ameninţării, cum ar fi Ungaria, au încheiat foarte puţine acorduri, subliniind măsura în care neutralitatea şi, în cazul Ungariei, perspectiva lor politică, limitează integrarea lor în reţelele de apărare ale Europei”.

Dincolo de UE, Ucraina şi Regatul Unit au devenit parteneri indispensabili. 21 de state membre ale UE au acum un acord cuprinzător de apărare cu Kievul. Regatul Unit, la rândul său, a semnat 25 de acorduri bilaterale cu 21 de state ale UE, asigurându-şi continuarea centralităţii în securitatea europeană după Brexit.

Această proliferare este înrădăcinată şi în cadrul juridic post-Brexit: deoarece apărarea şi securitatea nu se încadrează în Acordul de comerţ şi cooperare UE-Regatul Unit, Londra este liberă să urmărească acorduri bilaterale în acest domeniu. Nu în ultimul rând, pe baza unei analize iniţiale a setului nostru de date, există şase parteneriate cu o clauză de apărare reciprocă care implică Franţa, Finlanda, Germania, Grecia, Polonia, Suedia şi Regatul Unit. Franţa şi Regatul Unit conduc grupul cu câte trei astfel de clauze fiecare, urmate de Germania cu două. Acest lucru subliniază faptul că clauzele de apărare reciprocă sunt încă domeniul marilor puteri europene.