Scena politică din Germania se cutremură

Potrivit agenţiilor de presă Reuters şi Deutsche Presse-Agentur (DPA), Kramp-Karrenbauer va asigura şefia partidului până la stabilirea unui candidat, probabil până în vara acestui an, şi va rămâne la conducerea Ministerului federal al apărării până la sfârşitul perioadei legislative, ce urmează să se încheie în toamna anului 2021.

Politiciana germană în vârstă de 57 de ani a fost aleasă în fruntea CDU, cu susţinerea predecesoarei sale, Angela Merkel, la Congresul formaţiunii din anul 2018 de la Hamburg şi a fost mandatată să conducă partidul la scrutinul parlamentar de anul viitor.

Din momentul preluării partidului, mulţi observatori au pus sub semnul întrebării capacităţile acesteia de lider la nivel naţional din cauza unei serii de probleme şi neînţelegeri între membrii marcanţi ai formaţiunii conservatoare. Totul a culminat cu votul „controversat” din landul Turingia, de săptămâna trecută, la care CDU şi partidul populist de dreapta Alternativa pentru Germania (AfD) au „pus umărul” împreună pentru un candidat liberal la funcţia de premier al landului. Acest demers a fost perceput de principalele forţe politice germane ca o încălcare a aşa-numitului pact politic de a nu colabora niciodată cu extremiştii. Intervenţia ulterioară a cancelarului Merkel, care a catalogat drept „inacceptabil” votul CDU, a accentuat se pare lipsa de autoritate a preşedintei partidului. În urma scandalului provocat, premierul liberal al landului Turingia, Thomas Kemmerich (FDP), şi-a anunţat retragerea din noua funcţie la doar două zile după alegeri.

Ulterior anunţului făcut de Kramp-Karrenbauer, cancelarul german Angela Merkel a luat act de decizia succesoarei sale „cu cel mai mare respect”, şi în acelaşi timp o regretă din plin, scoţând în evidenţă rolul acesteia pentru îmbunătăţirea relaţiei CDU cu celălalt partid conservator german, Uniunea creştin-socială (CSU), cu care de ani buni fac echipă sub denumirea „Die Union (Uniunea) CDU/CSU” în politica post-reunificare.

Retragerea neaşteptată a liderei creştin-democrate reprezintă un eşec al întregului CDU, care de aproape un deceniu refuză să îşi redefinească propriul statul într-o lume care se află într-o continuă schimbare. Dar acest lucru nu afectează numai creştin-democraţia, ci şi întregul eşicher politic democratic din Germania, care luptă de la sfârşitul celui de-al doilea război mondial pentru a crea o ţară cu o democraţie liberală, care să poată avea un cuvânt de spus pe plan internaţional. Este regretabil, că de această situaţie incertă pot profita forţele de stânga (die Linke) şi dreapta radicală (AfD).

În condiţiile în care, în ultima perioadă, CDU s-a aflat sub influenţa luptelor interne dintre liderii marcanţi ai partidului, precum Friedrich Merz, Jens Spahn, Armin Laschet, foşti contracandidaţi ai lui Kramp-Karrenbauer la şefia partidului şi „aspiranţi” la fotoliul de cancelar, este de aşteptat ca aceştia, împreună cu orice altă personalitate creştin-democrată să-şi dea mâna şi să strângă rândurile, pentru a se reuni ca un partid al poporului, care promovează democraţia şi coeziunea socială.